Sunday, 22 November 2026
News

Author Archives: admin

8. Cultură și creativitate în rândul tinerilor

Participarea tinerilor la viața culturală este coordonată de Ministerul Tineretului și Sportului prin cele 15 Case de Cultură ale Studenților care activează în 14 orașe universitare și Centrul Cultural al Studenților din Suceava, sub Ministerul Educației.

Cu câteva excepții programele dedicate creatorilor tineri sunt adresate atât copiiilor, cât și tineriilor, fără discriminare – inițiativele care promovează cultura și participarea culturală, incluziunea socială prin cultură sau educația non-formală în domenii culturale. Lipsa monitorizării și evaluării acestor inițiative face imposibilă estimarea impactului acestor inițiative în rândul tinerilor.

 

8.1 Context general

  1. Principalele tendințe
  2. Concepte

Principalele tendințe

Conform Barometrul de Consum Cultural din 2016, realizat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, infrastructura culturală din România a inclus în 2015:o 10 111 bibliotecio 431 muzee și colecții publiceo 82 de cinematografe cu un număr total de 11 166 861 de spectatori în 2015, comparativ cu 8 348 538 spectatori în 2012 în 81 de cinematografeo 174 de instituții și companii de arte și concerteo 5319 de monumente istoriceo 818 de ansambluri istoriceo 738 de situri istoriceNumărul de obiective de infrastructură culturală este constant, variind cu mai puțin de 10% în perioada 2012-2015 (perioada analizată de Barometrul din 2016 pentru comparații).Conform aceluiași Barometru, în populația generală, 77% dintre respondenți au un nivel scăzut de implicare culturală, 19% dintre aceștia având o participare medie, 3% au un nivel ridicat de implicare și doar 1% respondenții au un nivel foarte ridicat de implicare culturală.Barometrul include ca respondenți numai adulți (peste 18 ani), dar un nivel mai ridicat de implicare culturală (participare culturală) se constată, mai degrabă, în rândul tinerilor. În cadrul procentului de 1% din populația cu un nivel foarte ridicat de implicare culturală, toți respondenții sunt sub 40 de ani, iar 80% sunt sub 30 de ani. În ceea ce privește populația cu (3%) angajament cultural ridicat, 59% sunt sub 40 de ani, iar 43% sunt sub 30 de ani. În cadrul celor 19% cu un angajament cultural mediu, 64% sunt sub 40 de ani, iar 40% sunt sub 30 de ani.Cu toate acestea, Barometrul nu folosește categorii de vârstă care să ne permită să prezentăm statistici pentru populația totală de tineri, așa cum este definită de Legea tineretului (între 14 și 35 de ani), deoarece studiul a inclus doar adulți (peste 18 ani). Mai mult, din cauza diferitelor grupe de vârstă și a indicatorilor utilizați, nu există posibilitatea de a compara rezultatele Barometrului din 2016 cu cele din 2015, 2014, 2012 sau 2010.Ținând cont de aceste limite, având în vedere distribuția activităților de socializare culturală în rândul tinerilor, Barometrul Consumului Cultural 2016 prezintă următoarele cifre:

 

În ultimele 12 luni, cât de des…? 18-24 ani 25-29 ani 30-39 ani
V-ați invitat prietenii/cunoștințele la dvs. acasă, să vizioneze un film/serial 58% 40% 25%
V-ați invitat prietenii/cunoștințele la dvs. acasă să asculte muzică/să participe la o petrecere 33% 32% 25%
V-ați invitat prietenii/cunoștințele la dvs. acasă pentru jocuri de societate/board games 53% 36% 29%
Ați vizionat filme alături de familie 64% 68% 79%
Ați discutat cu restul familiei despre cărți/reviste 18% 30% 38%
Ați discutat cu familia despre cărți/muzică/jocuri 41% 51% 51%

 

În cadrul Barometrului, consumatorii tineri au fost împărțiți în două categorii astfel:

  •  Tineri din orașe și din mediul rural, cu studii medii, orientați spre muzică (pop), care trăiesc în gospodărie și care sunt bine conectați la rețelele de telecomunicații (79% din membrii grupului au o conexiune la internet acasă), inclusiv segmente mari din populația care posedă obiecte care încorporează tehnologii inteligente (smartphone – 75%, tabletă – 36%) și echipamente care permit accesul la internet (62% au computer, 55% au un laptop). 50% dintre acești tineri au mai puțin de 20 de cărți la domiciliu, însă 26% au mai mult de 50 de cărți la domiciliu. 11% dintre tinerii din această categorie merg la cinema, 71% ascultă muzică, 67% vizionează filme.
  •   Tinerii din mediul urban, cu studii medii sau superioare, care trăiesc în gospodării cu multe obiecte, cu un consum divers și substanțial de cultură, locuiesc în gospodării conectate la internet (99%) și dețin telefoane inteligente (90%), computere (80%), laptopuri (75%), tablete (73%). 24% dintre acești tineri posedă până la 500 de cărți, 26% până la 100 de cărți, 23% până la 50 de cărți la domiciliu.

Principalele tendințe din domeniul consumului cultural sunt explorate prin secțiuni specifice ale Eurobarometrului Comisiei Europene. Conform ultimelor studii realizate la nivel european în 2016, un grad mai mare de consum cultural poate fi observat în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani. România se regăsește printre statele care înregistrează cele mai scăzute valori privind implicarea populației în activitățile culturale. Potrivit sursei menționate mai sus, tipurile de activități care au înregistrat o scădere semnificativă a participării sunt: ​​vizitarea muzeelor ​​sau a locurilor istorice, studiul în bibliotecile publice, participarea la spectacole de teatru, balet sau de operă și participarea la spectacole de muzică. Deși, în general, lipsa timpului și a lipsei de interes au fost cele mai frecvent menționate motive, România s-a remarcat prin frecvența ridicată a răspunsurilor, menționând costul ridicat al participării și, în special, alegerea limitată sau calitatea slabă a conținutului produselor culturale.Cu toate acestea, conform datelor din Barometrului, rata participării tinerilor la evenimentele culturale este mai mare în rândul tinerilor decât în rândul altor categorii.

% persoane care au participat cel puțin o dată (în 2015) la evenimente de: Teatru Operă/Operetă Filarmonică Bibliotecă publică Muzeu/Expoziție
18-24 ani 54% 17% 10% 43% 55%
25-29 ani 43% 21% 14% 32% 44%
30-39 ani 39% 18% 14% 28% 55%
40-49 ani 33% 11% 13% 22% 43%
50-64 ani 23% 10% 8% 11% 34%
65 ani și peste 65 de ani 14% 6% 7% 8% 20%

Același Barometru arată că 70% dintre tinerii sub 25 de ani, 60% dintre tinerii sub 30 ani și 58% dintre cei sub 40 de ani au participat cel puțin o dată la o emisiune muzicală sau de divertisment în anul precedent (2015).Potrivit Barometrului de Opinie Publică pentru tineret 2016, peste 49% dintre tinerii români vizitează monumente sau situri istorice cel puțin de două ori pe an, 43% vizitează muzee și 29% participă la evenimente culturale. Potrivit Barometrului Tinerilor din 2014, peste 53% din tinerii români merg la cinema de cel puțin două ori pe an, 51% participă la concerte muzicale.Potrivit acelorasi statistici ale Eurostat, Romania este de departe ultima tara europeana ca proportie a locurilor de munca în domeniul cultural, in cadrul ocuparii totale, cu putin peste 1%. Cifra este constantă începând cu anul 2008. Cu toate acestea, aproape 24% dintre persoanele care au o slujbă în domeniul cutural sunt sub 30 de ani. Dar proporția este în scădere, deoarece în 2008 peste 25% dintre persoanele cu un post în domeniul cutural aveau mai puțin de 30 de ani. 5.3% din numărul total de întreprinderi din România sunt considerate întreprinderi culturale. Au avut un venit total de 1,360 milioane de euro în 2013, cu peste 8% mai mici decât în ​​2008 pentru serviciile lor culturale.Pe de altă parte, România este lider în clasamentul european care are în vedere noi locuri de muncă create în noile domenii de proiectare specializată și activități creative, de artă și divertisment în 2013, cu 26% din totalul ocupării forței de muncă în sectorul cultural al activității, pentru fiecare dintre cele două specializări.

Concepte principale

Deși nu există concepte specifice pentru domeniile creativității și culturii din România, trebuie făcută o precizare importantă în legătură cu politicile, programele și inițiativele culturale dedicate tinerilor din România. Cu câteva excepții, inclusiv inițiativele Casele de Cultură ale studenților și programele dedicate creatorilor tineri, majoritatea programelor și proiectelor care vizează tinerii vizau atât copiii, cât și tinerii, fără discriminare. Prin urmare, majoritatea inițiativelor care promovează cultura și participarea culturală, incluziunea socială prin cultura sau educația non-formală în domeniile culturale se adresează atât copiilor, cât și tinerilor, iar lipsa de monitorizare și evaluare a acestor inițiative face ca estimarea impactului acestor initiative asupra tinerilor să fie imposibil de estimat.

 

8.2. Administrare și guvernanță

  1. Organizare și guvernanță
  2. Cooperare trans-sectorială

 

Organizare și guvernanță

Principalii actori

În domeniul creativității și al culturii, responsabilitățile sunt împărțite între mai multe instituții:

  • Ministerul Culturii și Identității Naționale este principala autoritate centrală responsabilă de elaborarea politicilor naționale în domeniul culturii, inclusiv toate politicile și programele care vizează tinerii și / sau în beneficiul tineretului. De asemenea, are un rol de coordonare asupra birourilor județene care implementează politici culturale la nivel local și un număr mare de muzee de stat, teatre și instituții de spectacol muzicale: operă, operetă, filarmonică etc. Ministerul Culturii și Identității Naționale este, în același timp , autoritatea de monitorizare a implementării politicilor la nivel național, județean și local;
  •  Birourile județene de cultură implementează politicile Ministerului Culturii și Identității Naționale la nivel județean;
  • 43 de instituții culturale subordonate Ministerului Culturii și Identității Naționale au autonomia de a-și organiza propriile activități, sub coordonarea, monitorizarea și evaluarea generală a Ministerului Culturii și Identității Naționale. Lista lor este prezentată în continuare
  •  Ministerul Tineretului și Sportului este principala autoritate centrală responsabilă pentru elaborarea politicilor naționale în domeniul tineretului și sportului, inclusiv programe și proiecte care facilitează accesul tinerilor la cultură. De asemenea, are un rol de coordonare asupra birourilor județene care implementează politici de tineret la nivel local și rol de monitorizare a implementării politicilor la nivel național, județean și local;
  • Direcțiile județene pentru tineret și sport implementează politicile Ministerului Tineretului și Sportului la nivel județean;
  • cele 16  Case de Cultură ale Studenților sunt organizate în 15 orașe universitare pentru a realiza proiecte culturale pentru studenți.

Centrul Cultural Studentesc din Suceava este subordonat Ministerului Educației Naționale. Celelalte 15 Case de Cultură ale Studenților sunt subordonate Ministerului Tineretului și Sportului, organizând proiecte culturale în:

  1.    Alba Iulia
  2.    Brașov
  3.   București
  4.    București – Complexul Tei
  5.    Cluj-Napoca
  6.    Craiova
  7.    Galați
  8.    Iași
  9.    Mureș
  10. Petroșani
  11. Pitești
  12. Ploiești
  13. Reșița
  14. Sibiu
  15. Timișoara

Următoarele 43 de instituții de cultură sunt subordonate Ministerul Culturii și Identității Naționale:

  1.    Centrul Național al Cinematografiei (București)
  2.    Biblioteca Națională (București)
  3.    Muzeul Național de Artă (București)
  4.    Muzeul de Artă Contemporană(București)
  5.    Muzeul Național al Hărților și Cărților Vechi (București)
  6.    Muzeul Național de Istorie(București)
  7.    Muzeul Național Brukenthal (Sibiu)
  8.   Muzeul Național “Peleş” (Sinaia)
  9.    Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti”(București)
  10. Muzeul Țăranului Român(București)
  11. Muzeul Național Bran (Bran)
  12. Muzeul Național de Istorie – Transilvania (Cluj-Napoca)
  13. Complexul Muzeal Național “Moldova”(Iași)
  14. Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni(Sfântu Gheorghe, Covasna
  15. Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa”(București)
  16. Muzeul de Artă Vasile Grigore- pictor şi colecţionar(București)
  17. Muzeul Național George Enescu(București)
  18. Teatrul Național I L Caragiale (București)
  19. Teatrul Național Lucian Blaga(Cluj-Napoca)
  20. Teatrul Național Vasile Alecsandri (Iași)
  21. Teatrul Național Mihai Eminescu (Timisoara)
  22. Teatrul Național Marin Sorescu (Craiova)
  23. Teatrul Național Targu Mureș
  24. Teatrul Maghiar de Stat Cluj
  25. Opera Națională din București
  26. Opera Națională din Cluj Napoca
  27. Opera Maghiară din Cluj Napoca
  28. Opera Națională din Cluj Napoca
  29. Opera Națională din Timișoara
  30. Teatrul Național de Operă și Balet “Oleg Danovski” –  Constanta
  31. Teatrul Național de Operată și Muzical “Ion Dacian”(București)
  32. Filarmonica George Enescu(București)
  33. Centrul Național al Dansului (București)
  34. Centrul Național de Artă “Tinerimea Română” (“Romanian Youth”) (București)
  35. Centrul Cultural “George Apostu” Bacau
  36. Centrul Cultural Arcus Covasna
  37. Centrul Cultural Topilita(Toplița, Harghita)
  38. Institutul Național al Patrimonului (București)
  39. Centrul Cinematografiei București
  40. “VIDEOART”
  41. Administrația Fondului Cultural Național
  42. Corul Madrigal
  43. Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală

Centrul  “Tinerimea Română” își desfășoară activitatea, incluzând următoarele activități:o   organizează și desfășoară spectacole și concerte muzicale (corale, de cameră, contemporane, simfonice, instrumentale, pop, jazz), în afara concertelor folclorice în colaborare sau cu alte entități;o   organizează și desfășoară programe educaționale;o   promovarea muzicii corale, clasice și contemporane românești și universale, a folclorului românesc autentic, a muzicii clasice și contemporane românești și universale, a muzicii contemporane românești și universale, a muzicii pop românești și internaționale, a muzicii jazz (blues, jazz tradițional)

Grupurile artistice ale Centrului Național de Artă “Tinerimea Română” sunt:

  • o   corul de cameră “Preludiu”
  • o   Ansamblul folcloric “Cununa Carpaților”
  • o   “Arheus” – muzică contemporană

În ceea ce privește organizațiile culturale private, nu este necesară nicio înregistrare specifică pentru desfășurarea de activități culturale pentru ONG-uri sau întreprinderi private. Prin urmare, orice ONG sau întreprindere privată cu un obiectiv declarat într-un domeniu cultural poate participa la consultări în domeniul politicilor culturale și poate candida pentru finanțarea proiectelor culturale.
Legea nr. 52/2003 reglementează transparența decizională și participarea la elaborarea politicilor tuturor organizațiilor în toate domeniile politice, inclusiv în domeniul culturii. Prin urmare, sindicatele, angajatorii și ONG-urile cu activități relevante pentru creativitate și cultură pentru tineri participă la elaborarea politicilor folosind două metode principale:

1. mecanismul de participare prevăzut de legea nr. 52/2003 privind transparența decizională (obligația oricărei autorități de reglementare de a publica proiecte de legi, de a primi și analiza comentarii și amendamente din partea cetățenilor și de a organiza o dezbatere publică la cererea unui ONG sau a altor organizații constituite legal). Deși legea prevede acest mecanism, dezbaterile sunt rareori solicitate și organizate (de exemplu, în total, Ministerul Culturii a organizat o singură dezbatere în 2017 între 1 ianuarie și 30 septembrie)

2. Consiliul Economic și Social, organ consultativ al Parlamentului și al Guvernului, organizat ca instituție publică tripartită autonomă de interes național, având rolul de consiliu consultativ pentru toate proiectele din domeniul social sau economic, inclusiv cultura. Există trei tipuri de organizații care participă la Consiliul Economic și Social:

1. Sindicatele reprezentative la nivel național, potrivit Legii nr. 62/2011 privind dialogul social;

2. asociații patronale reprezentative la nivel național, conform Legii nr. 62/2011 privind dialogul social;

3. ONG-uri numite de ministrul muncii, conform criteriilor de reprezentare.

Cu toate acestea, criteriile nu sunt publice. O organizație de tineret umbrelă: Consiliul Tineretului din România este parte a Consiliului Economic și Social. Niciun ONG specializat în domeniul cultural nu este membru al Consiliului Economic și Social. Abordarea în materie de guvernanță a creativității și a culturii pentru tineri este de sus în jos pentru dezvoltarea politicilor și parțial de sus în jos în ceea ce privește punerea în aplicare. În afară de implementarea programelor ministeriale de către birourile județene în structura lor, instituțiile culturale subordonate Ministerului Culturii și Identității Naționale și Ministerului Tineretului și Sportului (Caselor de Cultură ale Studenților) și celor subordonate autorităților locale inițiază și desfășoară activități autonome proiecte culturale pentru tineri.

Cooperare trans-sectorială

Există două mecanisme de cooperare trans-sectorială între ministere, departamente și agenții implicate în definirea politicilor și măsurilor de nivel înalt privind creativitatea și cultura pentru tineri:1. Reuniuni ad-hoc2. Comisiile inter-ministeriale ad-hoc organizate pe diferite subiecte în conformitate cu proiectul de lege în pregătire.Acest mecanism de cooperare este specific pentru majoritatea politicilor din domeniul culturii și este folosit de ambele ministere responsabile cu creativitatea și cultura pentru tineri, respectiv Ministerul Culturii și Identității Naționale și Ministerul Tineretului și SportuluiDeoarece sunt utilizate atât mecanismele de informare publice ad-hoc despre rezultatele lor nu sunt întotdeauna lansate.

8.3 Strategia națională privind creativitatea și cultura pentru tineri

1. Existența unei strategii naționale

2. Domeniul de aplicare și conținutul

3. Autoritatea responsabilă pentru implementarea strategiei

4. Revizuiri / actualizări

Existența unei strategii naționale

O strategie pentru cultură și patrimoniul național a fost elaborată pentru perioada 2014-2020 și revizuită în 2016 pentru perioada 2016-2020, inclusiv obiective pentru creșterea participării tinerilor la viața culturală, pentru a sprijini tinerii creatori și antreprenorii culturali. Cu toate acestea, până în iulie 2018, guvernul nu a adoptat strategia.Strategia pentru tineret, adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 24/2015 are un pilon dedicat educației și culturii în rândul tinerilor, care include obiective specifice pentru a facilita accesul tinerilor la cultura de calitate și la creația culturală. O strategie separată privind creativitatea și cultura pentru tineri ca atare nu există în România.

Domeniu de aplicare și conținut

Obiectivele specifice ale Strategiei Tineretului în domeniul culturii sunt:

o   Să faciliteze accesul tinerilor la o cultură de calitate și la o creație culturală

o   Îmbunătățirea finanțării activităților culturale

Acțiunile planificate includ:Stimularea interesului tinerilor pentru lectură și creație literară;

o   Sprijinirea și stimularea creativității și performanței tinerilor în diferite industrii creative (publicitate, arte vizuale, arte interpretative, cercetare și dezvoltare, software etc.);

o   promovarea, susținerea și recompensarea muncii artiștilor tineri talentați și a inginerilor în domeniile tehnic și științific; încurajarea educației interculturale atât prin stagii, cât și prin experiențe de învățare în alte țări (programe de schimb de tineri) și prin oferirea de oportunități de cunoaștere a culturii minorităților etnice naționale;

o   protecția copiiilor și tineriilor de riscurile generate de utilizarea noilor mijloace media, în special prin dezvoltarea competențelor relevante, recunoscând, în același timp, beneficiile și oportunitățile pe care astfel de mijloace de informare le pot oferi tinerilor;

o   Facilitarea accesului la cultura calității pentru tinerii din mediul rural prin măsuri speciale care vizează participarea culturală locală;

o   Oferirea de sprijin pentru formele de exprimare culturală orientate către tineri, care reflectă preocupările și interesele tinerilor;

o   Granturi pentru proiectele ONG-uri pentru tineret care utilizează potențialul turistic și cultural al țării;

o   Consolidarea promovării mass-mediei și online (social media) a oportunităților de formare și educație non-formală;o   Încurajarea sectorului privat să contribuie la finanțarea evenimentelor culturale;

o   Lansarea de programe naționale care vizează descoperirea și promovarea tinerilor foarte creativi în domeniile cultural-artistic și acordarea de burse tinerilor artiști valorosi;

o   Asigurarea unor aranjamente financiare profitabile pentru participarea tinerilor talentați din medii defavorizate la activitățile desfășurate de instituțiile de formare profesională în domeniul artelor;

o   Acordarea de sprijin financiar instituțiilor care promovează activități culturale și artistice pentru tineri (centre de tineret, centre culturale studențești, ONG-uri de tineret) pentru a asigura condiții mai bune și mai atractive pentru participarea tinerilor la astfel de activități.

Autoritatea responsabilă pentru implementarea strategiei

Ministerul Tineretului și Sportului este principala autoritate guvernamentală responsabilă de implementarea Strategiei Tineretului, inclusiv obiectivele specifice privind cultura. Un plan de acțiune care permite implementarea sistematică a strategiei, monitorizarea și evaluarea strategiei a fost adoptat în ​​octombrie 2017. Pentru elaborarea și adoptarea planului de acțiune și pentru monitorizarea implementării Strategiei Tineretului, Ministerul Tineretului și Sportului are nevoie de cooperare și sprijin din partea alte ministere sectoriale (Cultură, Educație, Ocupare, Sănătate, Economie etc.). 

Revizuiri / actualizări 

Nu s-au făcut actualizări ale prezentei Strategii pentru tineret.

8.4 Promovarea participării culturale și culturale

1. Reducerea obstacolelor în calea accesului tinerilor la cultură

2. Diseminarea informațiilor privind oportunitățile culturale

3. Cunoașterea patrimoniului cultural

Reducerea obstacolelor în calea accesului tinerilor la cultură

Diseminarea informațiilor despre oportunitățile culturale 

Descrierea politicilor / programelor / inițiativelor, a obiectivelor și rezultatelor acestora și a grupurilor țintă

Pe baza comunicării Corespondenților Naționali pentru Youth Wiki cu Ministerul Culturii și Identității Naționale și Ministerul Tineretului și Sportului, nu a putut fi identificată nicio inițiativă care să aibă drept scop informarea tinerilor despre oportunitățile de accesare a mediilor culturale. Toate proiectele finanțate de Casele de Cultură ale Studenților (CCS), având ca scop creșterea accesului la evenimente culturale, au inclus activități de informare cu privire la oportunitățile culturale. 

Cunoașterea patrimoniului cultural în rândul tinerilor

Politici / programe / inițiative, obiectivele și rezultatele acestora și grupurile țintă

În cadrul Ministerului Tineretului și Sportului, 4 din cele 15 centre culturale ale studenților organizează în fiecare an festivaluri mari de muzică populară românească cu participarea a câtorva sute de tineri artiști și a unui public de peste 5.000 de elevi la fiecare dintre aceste festivaluri.Cu excepția finanțării dedicate a Administrației Fondului Cultural Național (prezentată în capitolul 8.5 “Dezvoltarea competențelor culturale și creative”), nici o politică sau program național nu este dedicată susținerii tinerilor de a descoperi și aprecia moștenirea culturală și artistică a Europene în general și în special în România.

Politici / programe / inițiative, obiectivele și rezultatele acestora și grupurile țintă

Casele de Cultură ale Studenților, subordonate Ministerului Tineretului și Sportului, organizează în fiecare an un număr mare de evenimente culturale deschise tinerilor. Conform solicitării adresate de Corespondentul Național pentru Youth Wiki, fiecare dintre acestea organizează anual peste 40 de evenimente, cu un număr mediu de 2.000 de tineri care beneficiază de fiecare activitate culturală, de la 5.000 la 10.000 de beneficiari individuali și cu câteva sute de tineri creatorii implicați. Activitățile includ toate domeniile culturale: genuri muzicale diferite (folk, pop, rock, clasic), arte vizuale cu un accent deosebit pe fotografie, teatru, dans, literatură și poezie.În plus, CCS-urile, Ministerul Culturii și Ministerul Educației sprijină organizațiile studențești să implementeze două festivaluri naționale pentru studenți: Unifest (organizat de Uniunea Studenților din România) și Studențiada (organizat de Uniunea Națională a Studenților din România). În timpul celor două festivaluri sunt organizate mai multe evenimente și peste 100.000 de studenți pe an au acces gratuit la filme, teatre, concerte, muzee și expoziții.Centrul Cultural “George Apostu” din Bacau implementează anual proiectul “The Book Show”. Public Readings “, care vizează implicarea cât mai multor tineri în lecturile publice. Astfel, tinerii au posibilitatea de a intra direct în contact cu scriitorii de oaspeți ai Centrului. Proiectul este implementat ca un itinerar în mai multe orașe din estul României, permițând scriitorilor români să se întâlnească cu o audiență diversă și pentru un număr mai mare de tineri să aibă acces la literatura contemporană. Cu toate acestea, datele nu sunt disponibile cu privire la numărul total de participanți la proiect.Pe de altă parte, toate instituțiile de cultură subordonate Ministerului Culturii și Identității Naționale oferă acces la activitățile și expozițiile lor cu prețuri reduse pentru elevi și studenți. Cu toate acestea, accesul liber al tinerilor nu este o practică comună în rândul instituțiilor culturale și nu există programe implementate în acest scop. Pe de altă parte, accesul liber la evenimente culturale, muzee și expoziții este acordat, în general, tinerilor care sunt elevi sau studenți la specialități legate de cultură la nivelul învățământului secundar sau terțiar.

Principalele linii de finanțare publică

Instituțiile respective (CCS-urile și instituțiile culturale subordonate Ministerului Culturii și Identității Naționale) finanțează toate inițiativele menționate mai sus, utilizând două surse de fonduri diferite:

o   transferurile de la bugetul de stat, primite de la Ministerul de resort

o   veniturile proprii provenind de la bilete la evenimente culturale sau expoziții sau alte activități (închirierea spațiilor lor) Festivalurile studențești ale organizațiilor studențești sunt finanțate de CCS-uri cu subvenții de la bugetul de stat transferate direct în acest scop de către Ministerul Tineretului și Sportului. Instituțiile culturale din cadrul Ministerului Culturii și Identității Naționale desfășoară mai multe inițiative de cunoaștere a patrimoniului cultural în rândul tinerilor (după cum au transmis Ministerului Culturii după cererea trimisă de Corespondentul Național pentru Youth Wiki):
• Două proiecte multianuale implementate în București, numite: “5 muzee, 5 licee și 5 teatre, 5 licee” permit accesul și organizarea de activități educaționale pentru elevi din 5 licee din București;

o   În luna octombrie, din 2015, Studioul de Creație Cinematografică din București organizează o serie de ateliere cu tema: “Cinema pentru toți” deschisă gratuit publicului;

o   Complexul Muzeal Național “Moldova” organizează programe de pedagogie muzeală, cu teme periodice actualizate;o   Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” a implementat 9 proiecte în 2016, reprezentând expoziții temporale destinate în principal tinerilor;

o   Muzeul Național al Carpaților Orientali (Sfântu Gheorghe, județul Covasna) a implementat 11 programe de pedagogie muzeală în 2016, independent sau în parteneriat cu liceele din județele Covasna, Brașov și Harghita;

o   Muzeul Național de Istorie a României (București) a implementat în anul 2016 4 programe de pedagogie muzeală și a primit tineri voluntari pentru a se implica în activitățile sale;

o   Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei (Cluj-Napoca) a implementat 21 de proiecte în 2016, reprezentând expoziții temporale destinate în principal tinerilor;

o   Muzeul Național “George Enescu” (București) a implementat 5 programe de pedagogie muzeală în 2016, independent sau în parteneriat cu liceele;

o   Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti” (București) a implementat în anul 2016 5 programe de pedagogie muzeală cu mai multe componente

o   Teatrul Maghiar de Stat din Cluj implementează, începând cu anul 2015, un proiect educațional pentru copii și tineri, inclusiv atelierele care au ca țintă principală tineri;

o   Teatrul Național “Marin Sorescu” (Craiova) implementează un program care să includă ateliere de lucru cu tineri ca principală țintă numită “SpectActor Meetings”;

o   Teatrul Național din Târgu Mureș organizează cursuri de teatru în școlile și liceele din județ și primește voluntari tineri (care raportează 124 tineri voluntari în 2016) să se implice în activitățile sale;

o   Teatrul Național “Mihai Eminescu” (Timișoara) organizează cursuri de teatru în școlile și liceele din oraș și județ și implementează două programe, inclusiv ateliere de lucru cu tinerii.

o   Centrul Cultural “George Apostu” din Bacau implementează în fiecare an programul “Cultură-Educație, Educație-Cultură”, organizând ateliere și evenimente culturale pentru tineri

o   Muzeul Național de Hărți și Cărți Vechi (București) a organizat cursuri de creație pentru pictura, grafică, sculptură, desene în parteneriat cu o liceu de artă și alte proiecte precum: “clasa în muzeu” pentru copii și tineri.

Cu toate acestea, datele nu sunt disponibile cu privire la numărul total de participanți la toate aceste proiecte și programe. 

Principalele linii de finanțare publică 

Toate programele și proiectele prezentate mai sus sunt finanțate de la bugetul de stat prin bugetele:o   Ministerului Tineretului și Sportului, transferat la centrele sale culturale studențești subordonate;

o   Ministerului Culturii și Identității Naționale, transferat instituțiilor sale culturale subordonate.Muzeele și teatrele subordonate Ministerului Culturii și Identității Naționale își finanțează activitățile utilizând propriile venituri, pentru a completa fondurile disponibile din bugetul național.Conform Ordonanței nr. 51/1998 privind finanțarea proiectelor, programelor și activităților culturale, Administrația Fondului Cultural Național acordă finanțare, inclusiv pentru “Educație prin cultură”, din Fondul Cultural Național. Fondul este construit prin transferuri de la bugetul de stat și prin contribuții proporționale reglementate la veniturile întreprinderilor culturale, de exemplu:

• 3% din veniturile operatorilor economici din vânzarea de cărți poștale sau de cărți poștale, postere, postere și autocolante

• 2% din veniturile operatorilor economici din vânzarea bunurilor culturale importate

• 2% din veniturile agenților economici din vânzarea de produse de artă populare

• etc.

8.5 Dezvoltarea competențelor culturale și creative

1. Dobândirea competențelor culturale și creative prin educație și formare

2. Formare specializată pentru profesie în domeniul educației, culturii și tineretului

3. Asigurarea accesului calitativ la mediile creative

 Dobândirea competențelor culturale și creative prin educație și formare Educație formală

Artele vizuale (desen și pictură) și muzică sunt obiectul obligatoriu în curriculum în învățământul secundar la nivel național până în clasa a 10-a (pentru tinerii de 15-16 ani). Un total de 1 oră / săptămână este inclus în programa obligatorie pentru fiecare dintre cele două discipline. Liceele pot decide să adauge o oră / săptămână în curricula lor pentru cursurile de educație artistică. Sistemul de clasificare este același ca și în alte discipline obligatorii, pe baza unor scale de progres pentru evaluarea la nivel național. Literatura este un obiect obligatoriu pentru toate nivelurile de învățământ până la educația terțiară (exclusiv), cu 5 până la 8 ore / săptămână. Literatura universală este studiată în clasa a IX-a (pentru tinerii de 14-15 ani), în timp ce literatura română este studiată în clasele 10, 11 și 12 ale învățământului secundar superior. Ministerul Educației dezvoltă programa obligatorie, inclusiv competențele și abilitățile și activitățile obligatorii care trebuie îndeplinite în cadrul orelor de educație fizică.Învățământul profesional este disponibil pentru toate domeniile culturale / artistice, inclusiv arte vizuale și design, teatru, muzică, coregrafie și arhitectură în majoritatea orașelor mari din țară. România se situează sub media europeană în domeniul educației formale culturale, cu 13,1% din numărul total al studenților din învățământul terțiar înscriși în domeniile educației legate de cultură, conform statisticilor Cultură 2016 ale Eurostat. Doar 2% dintre elevi aleg să studieze artele, 7,1% urmează specializările științelor umaniste, doar 1,7% studiază arhitectura și planificarea urbană și 23% studiază jurnalismul și științele informației. În acest ultim domeniu, România este țara europeană cu a doua cea mai mare proporție de studenți după Croația. În România nu au fost elaborate orientări, recomandări sau inițiative la scară largă privind includerea activităților culturale în afara curriculumului, dar în cadrul zilei școlare (de exemplu, în pauzele de școală) sau pe activități culturale extrașcolare în școli.

Învățarea non-formală și munca de tineret

Din anul 2016 Administrația Fondului Cultural Național finanțează proiecte pentru “Educație prin cultură”, 11 proiecte care primesc fonduri pentru activități educaționale prin și pentru cultură în 2016 și 48 în 2017, potrivit rezultatelor publicate pe site. Cu toate acestea, datele nu sunt disponibile cu privire la numărul total de participanți la toate proiectele finanțate de Administrația Fondului Cultural Național, deoarece datele de monitorizare sau evaluarea generală a programelor nu sunt structurate într-un document disponibil publicului.

Formare specializată pentru profesioniști în domeniul educației, culturii și tineretului

Calendarul activităților instituțiilor culturale arată că acestea se concentrează pe formarea tinerilor creatori și profesioniști în domeniile culturii și mai puțin pe formarea profesorilor sau a lucrătorilor de tineret pentru utilizarea culturii în activitățile lor. Printre putinele exceptii se numara programul Corului Madrigal, Cantus Mundi si proiectele internationale ale Centrului Cultural “George Apostu” din Bacau. Programul Corului Madrigal, Cantus Mundi, cuprinde două componente, unul pentru incluziune socială și unul pentru formarea profesioniștilor în educație, în special profesorii de muzică. Programul include ateliere de formare la nivel național pentru cadrele didactice care doresc să învețe și să se perfecționeze în domeniul ghidării coralilor și a evenimentelor speciale, cum ar fi concerte de gală și festivaluri cu și pentru tineri.

Centrul Cultural “George Apostu” din Bacău implementează proiectul Eramus + KA2, în parteneriat cu “Paysage et patrimoine sans frontiere”, Franța, Asociația Culturală Artă, Patrimoniu, Tradiții fără Frontiere, România, S.E.P. Pablo Freire Maracena, Spania, Fondazione A. Tagliolini, Italia, Universita Popolare “La Sorgiva”, Italia, SISAM Ravenna, Italia și Agrupamento de Escolas Joao de Deus, Portugalia. Proiectul “‘The roads of the Blue in Europe, transversality of learnings and transculturality of languages’, , care vizează dezvoltarea de practici educaționale inovatoare și schimburi de experiențe pentru dobândirea competențelor culturale cheie și promovarea culturii în diferitele sale aspecte prin compararea diferitelor civilizațiilor în funcție de metodele de învățare / predare a formării permanente și de a motiva, din această cooperare interculturală, implicarea cursanților într-o serie de activități în care tehnologiile informației și comunicațiilor sunt utilizate în moduri creative pentru a construi o rețea virtuală și jurnal colectiv, care ar oferi partenerilor “o rută europeană”. Proiectul vizează îmbunătățirea și extinderea oportunităților de învățare de înaltă calitate adaptate cursanților adulți, inclusiv prin abordări educaționale ale cursantului, pentru a ajunge la adulți, inclusiv cei mai dezavantajați. Rezultatele proiectelor vor fi utilizate în beneficiul tuturor profesioniștilor din domeniile educației, culturii și tineretului care promovează și implementează educația culturală

Pentru creatorii tineri, Administrația Fondului Cultural Național finanțează în fiecare an proiecte în cadrul a două apeluri pentru “reședințe creative”. 11 proiecte au fost finanțate în 2016 și 5 în 2015 în cadrul acestei cereri. Cu toate acestea, datele nu sunt disponibile cu privire la numărul total de participanți la toate proiectele finanțate de Administrația Fondului Cultural Național, deoarece datele de monitorizare sau evaluarea generală a programelor nu sunt structurate într-un document disponibil public.Pe de altă parte, majoritatea instituțiilor culturale din subordinea Ministerului Culturii și Identității Naționale implementează proiecte de mobilitate / rezidență culturală, sprijinind tinerii artiști să învețe și să creeze cu pere și / sau profesioniști cu experiență în domeniile culturale. Instituțiile care implementează proiectele de mobilitate / rezidență culturală sunt:

• Centrul Cultural “George Apostu” din Bacău implementează, începând cu anul 2005, proiectul rezidențial artistic “Artist (N) est”, continuat din 2013 de proiectul “E-Motional: regândirea dansului”. Ambele proiecte au primit finanțare internațională din partea guvernului elvețian (programul cultural elvețian pentru Europa de Sud-Est și Ucraina Pro Helvetia) sau programul european: Cultură;

• Muzeul Național “George Enescu” (București) organizează reședințe artistice pentru tineri compozitori, interpreți, artiști plastici și coregrafi, oferă burse și organizează cursuri și recitaluri de tineri absolvenți, de masteranzi etc. în muzeu;

• Centrul Național al Dansului (București) oferă locuințe și alte oportunități de învățare tinerilor artiști;

• Teatrul Maghiar de Stat din Cluj și Teatrul Național “Mihai Eminescu” (Timișoara) organizează activități pentru tinerii actori cu un obiectiv specific de învățare.
O altă inițiativă națională pentru tinerii creatori este organizarea taberelor de creație. Programul Cultural Național pentru susținerea financiară a taberelor de creație plastică naționale și internaționale  susține producția de bunuri culturale în cadrul unor evenimente naționale sau internaționale organizate în România pentru artiștii profesioniști. Programul acordă contracte pentru organizarea unei tabere de creație specifice ONG-urilor sau întreprinderilor culturale. Pe de altă parte, instituțiile culturale subordonate Ministerului Culturii și Identității Naționale implementează proiecte de tradiție care organizează tabere de creație. De exemplu, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei (Cluj-Napoca) a organizat în 2016: (1) tabăra anuală la șantierul arheologic Țaga (județul Cluj) pentru elevi și elevi de liceu și (2) Dacia Sarmizegetusa Colony, organizată în cadrul proiectului From Teory to Practice – Predarea Internațională în Arheologie în Sarmizegetusa, finanțat de UE prin KA2 al Programului Erasmus +.

Asigurarea accesului calitativ la mediile creative

Nu au fost disponibile informații pentru Corespondentul Național privind politica, programul, proiectul sau inițiativa desfășurate de autoritățile de nivel înalt pentru lărgirea accesului tinerilor la medii creative.

 

8.6 Dezvoltarea abilităților antreprenoriale prin cultură

  1. Dezvoltarea abilităților antreprenoriale prin activități culturale
  2. Sprijinirea tinerilor întreprinzători în sectoarele culturale și creative

 

Dezvoltarea abilităților antreprenoriale prin activități culturale

Nu sunt disponibile informații privind politicile, proiectele și inițiativele programelor (fie organizate direct, fie finanțate de autoritățile publice) care susțin dezvoltarea abilităților antreprenoriale prin participarea la oportunități culturale și creative în timpul educației formale sau prin educația non-formală. O componentă a educației nonformale pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale pentru industriile culturale și creative face parte din programul Creative Romania prezentat mai jos.

 

Sprijinirea tinerilor întreprinzători în sectoarele culturale și creativePolitici / programe / inițiative, obiectivele și rezultatele acestora și grupurile țintăDouă programe sunt disponibile în România pentru tinerii întreprinzători din sectoarele culturale și creative:1. Programul CultIn, inițiat de Ministerul Culturii în 2016;2. Programul Creative Romania în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020.Programul CultIn se adresează antreprenorilor care lucrează în industriile culturale și creative, inițiative personale organizate în companii, hub-uri, incubatoare de proiect și incubatoare de afaceri, studiouri creative, care au potențialul de a genera prosperitate prin valorificarea proprietății intelectuale. Bugetul total alocat unei sesiuni de selecție culturală a programului CultIn este de 500.000 lei / an (aproximativ 100.000 euro / an). Domeniile culturale pentru care solicitanții pot depune oferte pentru granturi sunt: ​​arhitectură, artizanat, design (grafică, îmbrăcăminte, produs etc.), medii digitale și organizare în comunități creative (hub-uri culturale). Programul acordă o atenție deosebită acelor proiecte care identifică și abordează industriile culturale și creative dominante din localitățile și regiunile în care provin solicitanții de finanțare și care profită din plin de resursele creative locale. 11 proiecte au fost finanțate în 2016 cu un buget mediu de 45.000 lei / proiect (aproximativ 10.000 de euro). Cererea de proiecte în cadrul programului nu a fost lansată în 2017.Programul Creative Romania finanțează proiecte pentru persoane fizice pentru a sprijini inițiativele de inițiere în industriile creative din regiunile mai puțin dezvoltate din România (toate regiunile din România, dar regiunea capitalei: București-Ilfov). Principalele etape și grupuri de activități din cadrul programului sunt: îndrumarea și pregătirea profesională a beneficiarilor din domeniul antreprenoriatului, adaptate la specificul sectoarelor culturale și creative; consiliere / consultanță pentru elaborarea planului de afaceri; sprijin pentru inițierea și inițierea unei afaceri într-un spațiu cultural-creativ; exploatarea și sustenabilitatea ideii de afaceri (activități specifice fiecărui domeniu). Cererea de solicitare în cadrul programului nu a fost lansată până în octombrie 2017.Principalele linii de finanțare publicăÎn timp ce programul CultIn este finanțat din bugetul național al României, programul Creative Romania va fi cofinanțat de Fondul Social European și de bugetul național.

8.7 Promovarea utilizării creative a noilor tehnologii

1. Noi tehnologii în sprijinul creativității și inovării

2. Facilitarea accesului la cultură prin intermediul noilor tehnologii 

Noile tehnologii în sprijinul creativității și inovării

Nu sunt disponibile informații privind politicile sau programele de sus în jos, având ca principal scop crearea rapidă a noilor tehnologii pentru a stimula creativitatea și capacitatea de inovare a tinerilor.

Facilitarea accesului la cultură prin intermediul noilor tehnologii

Politicile / programele / inițiativele, obiectivele și rezultatele acestora, precum și grupurile țintă și principalele linii de finanțare

Un proiect aflat în derulare de către Unitatea de Management al Proiectului din cadrul Ministerului Culturii și Identității Naționale, “Biblioteca Digitală a României” vizează implementarea unor instrumente de digitalizare avansate și ușor de utilizat pentru digitizarea și expunerea online a produselor culturale analogice în toate instituții culturale din cadrul ministerului. Proiectul este în curs de elaborare și va fi lansat la începutul anului 2018, potrivit reprezentanților Ministerului Culturii și Identității Naționale. “Biblioteca Digitală a României” va fi cofinanțată de Fondul European pentru Dezvoltare Regională și de bugetul național național în cadrul Programului Operațional pentru Competitivitate 2014-2020. Programul Promovarea diversității culturale și artistice în patrimoniul cultural european finanțat de mecanismul financiar SEE pentru 2009-2014 a finanțat 45 de proiecte mari și 36 de proiecte mici începând cu 2009. Nu există date sau statistici privind implicarea tinerilor în aceste proiecte. Printre aceste proiecte a fost implementat un număr mic Facilitarea accesului la cultură prin intermediul noilor tehnologii, cum ar fi proiectul “Agora culturală @ Biblioteca dvs.”, povestirea digitală pentru a reflecta istoria și cultura, convingerile și valorile comunității. Discuțiile digitale implică mai multe discipline, inclusiv abilitățile literare și artistice, problemele juridice și tehnologia informației, oferind bibliotecilor posibilitatea de a promova cunoștințele din jurul acestor subiecte. Povestirea digitală oferă o modalitate de împărtășire a memoriei colective a comunităților. Orice bibliotecă văzută ca spațiu comunitar poate facilita schimbul de cunoștințe utilizând povestea digitală, a cărei construcție este un proces creativ care necesită utilizarea imaginației și dezvoltă abilități de comunicare. Rezultatul general așteptat este să demonstreze potențialul comunicațiilor digitale pentru a revoluționa schimbul de cunoștințe, idei și cultură. Mai mult, proiectul va promova implicarea comunității în povestirea digitală, care va stimula împărtășirea unor experiențe umane “universale” pentru a dezvălui puterea individului de a genera schimbări pozitive în societate. Acțiunile proiectului vor avea loc în București, Sibiu, Cluj, Brăila și Oslo.

8.8 Sinergii și parteneriate

1. Sinergii între politicile și programele publice

2. Parteneriate între sectoarele culturii și creației, organizațiile de tineret și lucrătorii pentru tineret

Sinergiile dintre politicile publice și programele

Politici / programe / inițiative, obiectivele și rezultatele acestora și grupurile țintă 

Întrucât parteneriatul între instituțiile culturale este comun în România și instituțiile culturale locale, instituțiile culturale din cadrul Ministerului Culturii și CCS-uri din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului cooperează, aceste parteneriate nu sunt ghidate de o politică națională, cu o singură excepție: programul “Centenar” 1918-2018 Programul “Centenar” implementat în perioada 1918-2018 în anii 2017-2020 pentru a sărbători 100 de ani de la formarea statului român național unitar modern. Programul “Centenar” este o platformă pentru un număr foarte mare de proiecte implementate în parteneriat de către instituțiile publice, în special instituțiile centrale, care sărbătorește modernitatea în România în toate domeniile: cultură, educație, tehnologii, societate etc. În 2017, unul dintre programele de finanțare al Ministerului Culturii, programul ACCES, a fost implementat sub eticheta “Centenarul”. Proiectele finanțate vor fi primele evenimente care sărbătoresc Centenarul Marii Uniri și urmau să fie implementate între 1 octombrie și 30 noiembrie 2017. Au fost finanțate 20 de proiecte, cu un total de 577.611 lei (aproximativ 125.000 euro).

 

Principalele linii de finanțare publică 

Finanțarea publică, în special bugetul de stat, este sursa principală de finanțare a inițiativelor de cooperare în domeniul culturii cu impact asupra tinerilor.

Parteneriatele dintre sectoarele culturale și creative, organizațiile de tineret și lucrătorii pentru tineret 

Politicile / programele / inițiativele, obiectivele și rezultatele acestora, grupurile țintă și principalele linii de finanțare publică 

Parteneriatul între instituțiile culturale, școlile și organizațiile de tineret este frecvent la nivel local. Cu toate acestea, ele nu sunt ghidate de o politică națională și nu sunt monitorizate și evaluate sistematic.În afară de bugetele de stat și locale, două surse principale de finanțare sunt încurajarea parteneriatelor între sectoarele culturale și creative, organizațiile de tineret și lucrătorii cu tineret din România, deși niciuna dintre ele nu vizează direct tinerii. Cele două programe sunt:

Printre proiectele finanțate se află:

  1. Halele Carol – un proiect de pionierat în București, proiect care discută problema spațiilor industriale ca o componentă valoroasă pentru oraș și aduce în prim plan un nou tip de colaborare între sectorul antreprenorial și cel cultural, o cooperare care să fie durabilă și eficientă.
  • Platforma Culturală TiMAF  – proiectul a vizat extinderea accesului public al clujenilor la evenimentele culturale ale Festivalului Internațional de Muzică și Arte Transilvania – 2015, prin creșterea nivelului de înțelegere a artei, reducerea distanței față de evenimentele culturale centrale prin activarea publicului spații din districte și sporirea participării publicului la evenimentele multiculturale.
  • Centrul Cultural al Diversității Europene – tanaravioara.ro  – proiectul creează o structură locală, alături de Partenerii Proiectului: Asociația Gilding din Sibiu, Complexul Muzeal Național ASTRA – municipiul Sibiu și municipiul Copșa Mică, care va ghida, califica și asista comunitatea în găsirea de soluții reale și diversificarea veniturilor durabile, condițiile de viață
  • Centrul Multicultural Cetatea Artelor –
    un mediu favorabil pentru ca tinerii să-și exerseze abilitățile artistice, să creeze produse artistice valoroase și, de asemenea, să organizeze evenimente și expoziții, urmărind astfel promovarea multiculturalismului. Evenimentele organizate în cadrul Centrului sau în comunitățile etnice diversificate au contribuit la dezvoltarea dialogului intercultural, ca răspuns la nevoia de coeziune socială, antidiscriminare și acceptare a diversității. Proiectul a implicat 105 tineri studenți și elevi care studiază arta, comunicarea, jurnalismul și scrisorilor care au fost instruiți în multiculturalism, diversitate și management cultural și au participat la atelierele de artă. 500 de persoane au participat la evenimente și expoziții: 300 la cele 6 evenimente organizate în cadrul Centrului și 200 de persoane la evenimentele din comunitățile etnice diferite, cu acces scăzut la activități culturale. Rezultatele proiectului sunt: ​​384 ateliere de creație, 2 spectacole de teatru, 2 produse audiovizuale, 40 de costume tradiționale, 12 arte vizuale, 12 compoziții muzicale și 6 evenimente publice,
  • Hotspot.art – Artă și Cultură Contemporană pentru Comunități –  De la înființare, Fabrica de Pensule – spațiu pentru artele contemporane – și-a asumat un rol important în sectorul creativ ca spațiu de dezbatere pe teme relevante pentru societatea românească și comunitățile urbane din Cluj, ca platformă dinamică interdisciplinară a producției de artă și cultură. Prin Hotspot.art, capitalul cultural dezvoltat și promovat de Fabrica de Pensule se extinde în direcția încurajării creativității în diverse domenii artistice, inclusiv: teatru și dans contemporan, arte vizuale, mobilitate pentru artiști tineri, educație și formare culturală, cercetare și documentare.

8.9 Promovarea incluziunii sociale prin cultură

  1. Promovarea egalității și a implicării tinerilor prin activități culturale
  2. Combaterea discriminării și a sărăciei prin activități culturale

 

Promovarea egalității și implicarea tinerilor prin activități culturale

Politicile / programele / inițiativele, obiectivele și rezultatele acestora, precum și grupurile țintă și principalele linii de finanțare

În conformitate cu Acordul privind Spațiul Economic European dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, Norvegia, Islanda și Liechtenstein, pe de altă parte, România a beneficiat de programul “Promovarea diversității culturale și artei în patrimoniul cultural european”. Programul a fost implementat de Ministerul Culturii din România, prin intermediul Unității de Management al Proiectului (PMU), în calitate de Operator de Program, în parteneriat cu Consiliul Artistic din Norvegia, în calitate de Partener al Programului Donator.

Scopul programului “Promovarea diversității culturale și artistice în patrimoniul cultural european” a făcut referire la:

  • intensificarea dialogului cultural și promovarea identității europene prin înțelegerea diversității culturale;
  • sprijinirea reducerii disparităților economice și sociale în Spațiul Economic European;
  • Consolidarea relațiilor dintre statele donatoare și România.

Deși nu s-a efectuat nicio evaluare sistematică a programului, site-ul web prezintă povestiri de succes ale proiectelor finanțate, cum ar fi:

  • Another face of the Roma culture – un proiect propus tuturor iubitorilor de jazz, jazz manouche și etno-jazz, concerte ale unor bine-cunoscuți artiști de jazz de etnie romă, împreună cu artiști din întreaga Europă, în special Norvegia.
  • Platforma de Teatru Politic 2015 – un proiect care vizează promovarea diversității culturale prin intermediul spectacolelor despre grupurile vulnerabile, reprezentările culturale ale minorității evreiești prin intermediul spectacolelor adoptate de locuitorii “Dr. Moses Rosen “, pentru a crește gradul de conștientizare a problemelor civice în rândul tinerilor prin arta participativă, facilitarea accesului liber la spectacole de teatru în București și alte 4 orașe din România, îmbunătățirea experienței artistului prin teatru forum, dezvoltarea relațiilor bilaterale prin colaborarea cu Compania de teatru norvegiană.
  • Program de educație prin artă pentru Copiii Romi –  un proiect care cuprinde formarea a 16 animatori socio-culturali prin practică și mentorat; formarea a 16 profesioniști din domeniul culturii și educației pentru exprimarea culturală; participarea a 400 de copii romi la 6 tabere și 3 ateliere de arte vizuale pe o perioadă de 6 luni, cu sprijinul celor 16 animatori și 16 profesioniști; promovarea educației prin artă și cultură ca instrument de incluziune socială și consolidare a multiculturalității prin intermediul unei expoziții de stradă, al unui film scurt, al unui site web și al unei broșuri online.
  • Arta ne unește pe toți –  a promovat rolul artei și al unui mediu multicultural incluziv în dezvoltarea toleranței etnice în școli. În mod specific, proiectul a stimulat dialogul intercultural în școli pentru a promova includerea copiilor de etnie romă. Proiectul a sporit capacitatea grupului țintă primar de 25-30 de elevi de etnie romă, cu vârste cuprinse între 11-18 ani, din 5 școli de artă sau licee din București, pentru a avea acces la educația artistică incluzivă. Aceasta a inclus susținerea dezvoltării lor și recunoașterea realizărilor lor în diverse arte prin participarea lor la o serie de ateliere tematice (actorie, muzică, pictură, fotografie sau jurnalism). Aceste ateliere au reunit copiii de origine roma alaturi de colegi de origine romana si de alte etnii sub supravegherea si orientarea specialistilor din domeniile respective ale atelierelor.
  • Despreromi.ro –  un proiect care reduce decalajele de cunoștințe legate de istoria și cultura romilor care duc la atitudini discriminatorii. Grupurile țintă includ zece artiști romi, 500 de persoane, romi și non-romi din vecinătatea expoziției din București, districtul Giulești Sârbi, autorități locale, grupuri organizate de vizitatori, circa 400 de persoane, studenți și elevi, experți culturali din țară și străinătate și , desigur, mass-media.
  • Balkanik –  un proiect care urmărește să aducă la iveală bogatele tradiții culturale ale minorităților și manifestările culturale cele mai expresive ale acestor tradiții și să difuzeze povestirile și cultura minorităților, oferindu-le posibilitatea de a se expune.
  • ART_ROM – un proiect care vizează dezvoltarea și promovarea intervențiilor, metodelor și practicilor artistice și socio-culturale necesare înțelegerii culturii romilor din teritoriile urbane românești, încurajarea dialogului intercultural, a diversității culturale și dezvoltarea unei culturi a incluziunii la nivel local, bazată pe abordări pilot în Turnu Magurele și Alexandria. Principalele rezultate ale proiectului includ: două grupe de aprox. 20 de tineri romi și ne-romi din Turnu-Magurele și Alexandria, care au participat la organizarea de teatre comunitare și 8 spectacole ale comunităților în Turnu-Magurele, Alexandria, București și Cluj-Napoca.
  • Nomad International Film Festival – un proiect care vizează o mai bună înțelegere a identităților culturale ale minorităților etnice din România. Proiectul este conceput ca o “fereastră” deschisă către minorități. Prin această “fereastră”, grupul majoritar va vedea și înțelege aspectele culturale ale vieții minorităților și, prin urmare, va contribui la atitudini mai tolerante și la o apreciere sporită a bunurilor lor tradiționale.
  • Festivalul Internațional de teatru Amalgam – un proiect care sărbătorește multiculturalismul printr-o varietate de activități, de la o cercetare științifică, o campanie complexă de comunicare, un festival de 5 zile, ateliere și seminarii dedicate profesioniștilor.
  • Diversitate Dobrogeană pentru Comunitate Europeană –  punerea la dispoziție a unei structuri de teatru care va produce activități culturale care promovează identitatea lipovenilor ruși din Dobrogea, a etnicilor romi și turci. Grupurile țintă sunt reprezentate de 15 elevi de liceu din Tulcea care produc piese de teatru, pe de o parte, iar pe de altă parte, lipoveni ruși din Sarichioi (2328 de persoane), romi din Ciucurova (238 de persoane) și turci din Babadag 395 de persoane). La o scară mai largă, proiectul vizează peste 11.000 de persoane care trăiesc în aceste comunități.
  • Teatrul Dialog Box – o caravană în care 28 de studenți din București, selectați pe baza unui formular de selecție, au realizat un joc conceput de ei înșiși, care au evidențiat rolul minorităților etnice și angajamentul față de egalitatea de șanse în accesul la cultură. Piesa a fost reprezentată în zece școli, opt în România și două în Norvegia.

Pe de altă parte, cu fonduri din partea Uniunii Europene prin Programul de Cooperare Transfrontalieră ENPI 2007-2013 Ungaria-Slovacia-România-Ucraina, Centrul de Resurse CREST în parteneriat cu Centrul de Resurse pentru Educație, Dezvoltare Durabilă și Incluziune Socială (CREDDIS) și Fundația Down Carei (România), Asociația ÉFOÉSZ din județul Szabolcs-Szatmár-Bereg (Ungaria) și Organizația Civilă pentru Dezvoltarea Turismului Rural și Agroturism “În Valea și Munții Transcarpați” (Ucraina) au derulat proiectul intitulat ” Podul cultural pentru incluziune socială “. Obiectivele specifice ale proiectului și ale activităților au fost următoarele:·       Dezvoltarea competențelor de bază ale celor 14 experți / voluntari din organizații partenere pentru utilizarea tehnologiei de artă expresivă ca instrumente terapeutice și educaționale care lucrează cu copii / tineri dezavantajați în primul trimestru al implementării proiectului;·        Îmbunătățirea cooperării între organizațiile partenere pentru a dezvolta programe de dezvoltare personală pentru copiii și tinerii defavorizați;·       Facilitarea accesului a 50 de copii / tineri defavorizați la activități culturale și educaționale, descoperirea multiculturalismului regiunii de graniță România-Ungaria-Ucraina în ultimele trei trimestre ale implementării proiectului;·       Dezvoltarea abilităților artistice a 50 de copii / tineri defavorizați cu nevoi speciale de păstrare și transmitere a elementelor culturale tradiționale timp de 4 luni de la proiect;·       Promovarea incluziunii sociale a copiilor dezavantajați și a tinerilor în regiunea transfrontalieră printr-o performanță atristică deosebită a 20 de copii / tineri defavorizați în semestrul al doilea de implementare a proiectului.

Combaterea discriminării și sărăciei prin activități culturale 

Politici / programe / inițiative, obiectivele și rezultatele acestora și grupurile țintă 

Inițiată în 2011 de dirijorul Ion Marin, pe baza voluntariatului membrilor Corului Madrigal, Programul Național Cantus Mundi a fost instituționalizat prin Hotărârea Guvernului nr. 821/2014, devenind, astfel, dintr-o idee simplă, o Direcție a instituției subordonate Ministerului Culturii: Corul Național de Cameră Madrigal – Marin Constantin. Programul Național Cantus Mundi își propune să unească toți copiii și tinerii din România prin muzică și își propune să creeze o platformă online care să includă o scală largă de scoruri online, lecții video și scoruri audio, precum și un motor de socializare și promovare a mișcării corale românești . Misiunea programului include mai multe direcții. În primul rând, incluziunea socială, astfel încât, prin programul Cantus Mundi, să fie depășite inegalitățile sociale, copiii și tinerii din toate categoriile sociale și din medii diferite cântând împreună. În al doilea rând, este importantă stimularea mișcării corale din mediul rural, încurajarea tinerilor să participe la activități comune și facilitarea interacțiunii dintre grupurile vocale din diferite localități. În al treilea rând, corul, ca activitate de grup, ajută, prin comunicare non-verbală, să creeze o identitate socială fără a distinge între rasă, religie, afiliere socială, condiție economică.

 

Principalele linii de finanțare publică

Cantus Mundi este finanțat de la bugetul de stat.

8.10 Dezbateri și reforme curente 

În iulie 2018, nu au loc dezbateri și reforme curente în România în domeniul creativității și culturii.

 

7. Educație și formare pentru tineri

Educația este o prioritate în politica românească, iar prevenirea abandonului școlar timpuriu și îmbunătățirea calității educației sunt sunr arii prioritare. Responsabilitățile generale sunt coordonate la nivel național de către Ministerul Educației Naționale, la nivel regional, politicile fiind implementate de Inspectoratele Școlare. Prin unitățile sale subordonate, Ministerul Educației asigură calitatea educației, sprijină programele de mobilitate pentru studenți și răspunde nevoilor identificate ale elevilor și studenților pentru servicii de consiliere și suport educațional. În timp ce o gamă largă de politici și strategii vizează asigurarea accesului la educație al tuturor elevilor și studenților, un număr mare de tineri se confruntă încă cu bariere în educație. Pentru a sprijini accesul egal la educație și pentru a preveni abandonul școlar timpuriu, Strategia de prevenire a abandonului școlar timpuriu vine cu identificarea grupurilor care sunt în cea mai mare parte expuse excluderii și stabilește obiectivele de abordare abandonului școlar. Coordonarea națională este îngreunată de lipsa unor mecanisme de monitorizare și evaluare puternice în domeniul politicilor educaționale. În lipsa planurilor de acțiune și alocărilor bugetare clare, toate măsurile stabilite sunt încă în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, există foarte puține măsuri politice care sprijină dezvoltarea educației non-formale. În timp ce furnizorii de evaluare special autorizați pot valida competențele dobândite prin educația non-formală, procesul este dificil și birocratic.

7.1 Contextul general

  1. Principalele tendințe privind participarea tinerilor la educație și formare
  2. Organizarea sistemului de educație și formare
  3. Concepte

Principalele tendințe privind participarea tinerilor la educație și formare

Educația în România se bazează pe un sistem de educație liberă și acces fără discriminare la sistemul educațional. Accesul la educația gratuită este garantat de articolul 32 din Constituție. Fiecare etapă educațională are o formă de organizare proprie și este supusă unor legi, direcții, programe și strategii diferite. Legea educației stabilește cadrul, structurile, valorile și principiile educației. Documentul urmărește să garanteze dreptul fundamental la educație care vizează învățarea pe tot parcursul vieții. Învățământul obligatoriu este de 10 ani, incluzând etapele educaționale primare și secundare superioare.

Până în 2020, legea educației stabilește drept obiectiv introducerea studiilor liceale ca obligatorii. Legea se bazează pe o viziune care are ca scop promovarea unui sistem educațional bazat pe valori, creativitate, capacități cognitive, capacități voluntare și capabilități de acțiune, abilități fundamentale ale cunoașterii și abilități esențiale atât în ​​sfera profesională, cât și personal

Sistemul educational include toate unitățile de învățământ de stat, private și confesionale / acreditate. Școala este obligatorie până la clasa a zecea (corespunzătoare vârstei de șaisprezece sau șaptesprezece ani). Ciclul de învățământ școlar se termină în clasa a douăsprezecea, când elevii susțin examenul de bacalaureat. Sistemul este structurat pe niveluri și, acolo unde este cazul, pe ramuri, pentru a asigura condițiile necesare pentru dobândirea competențelor cheie și pentru dezvoltarea profesională.

Sistemul național de educație este organizat după cum urmează:

  • Etape de educație timpurie (0-6 ani), inclusiv școala pre-elementară (0-3 ani) și școala elementară – grădiniță (3-6 ani)
  • Învățământul primar include anul pregătitor și alți 4 ani de școlarizare (clasa I până la clasa a IV-a) •

Școala secundară (Gimnaziul) formată din anii de învățământ secundar inferior (clasele aV-a și a IX-a) și anii de liceu sau liceu – clasa a 10-a până la clasa a XII-a / a XIII-a, cu următoarele specializări: Teoretic, Vocational și Tehnologic.

  • Învățământul profesional cu o durată de la 6 până la 12 luni
  • învățământ terțiar (superior) – denumit în mod obișnuit ca studii postliceale.

Etapele de învățământ obligatoriu sunt etapele primare și secundare (până la clasa a 10-a). Învățământul tehnic (filiera tehnologică) include clasele a XII-a și a XIII-a din învățământul liceal. Învățământul profesional și tehnic constă în: învățământul profesional, învățământul tehnic și studiile postliceale.Curricula în liceu: Fiecare tip de liceu este liber să ofere unul sau mai multe programe academice (profil). Acestea sunt:• Program teoretic – Știință și Științe Umane – inclusiv Filologie și Studii Sociale• Programele tehnice – vor oferi o calificare într-un domeniu tehnic, servicii, resurse naturale.• Programe vocaționale- vor oferi o calificare în domeniul non-tehnic, cum ar fi educatorul de grădiniță, asistent sau pedagogul, instruirea și educația în domeniul sportului, teologiei, artelor sau pedagogiei și studiilor militare.• Servicii și programe de economie – vor oferi o calificare în domeniul serviciilor, cum ar fi chelnerul, bucătarul-șef, operatorul de turism.Pentru elevii cu cerințe educaționale speciale, se instituie măsuri educaționale adecvate acestor nevoi – sunt organizate clase de educație specială și educație integrată. În ceea ce privește elevii cu rezultate excepționale, se oferă sprijin suplimentar prin intermediul centrelor de excelență.Acolo unde și când este necesar, prin deciziile instituțiilor de învățământ, activitățile educaționale zilnice din învățământul primar și secundar pot fi prelungite prin programele  școală după școală (afterschool) care vizează oferirea de sprijin educațional suplimentar sau activitățile de timp liber oferite fie de către profesorii din școală sau în parteneriat cu organizațiile neguvernamentale.

Organizarea sistemului de educație și formare

Rețeaua școlară este definită prin Legea educației ca fiind compusă din toate unitățile de învățământ atît acreditate, cât și cele autorizate. Rețeaua este organizată de autoritățile publice locale sub supravegherea inspectoratelor școlare. Rețeaua include și structurile private de învățământ primar, secundar sau postliceal. Toate structurile de școlarizare sunt evaluate permanent și monitorizate de Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar.Grupurile de studiu, pentru fiecare fază, sunt organizate după cum urmează: Curricula de predare și învățare este elaborată și organizată pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare personală și profesională ale beneficiarilor finali – elevilor și cerințelor pieței muncii. Curricula națională este axată pe cele 8 competențe-cheie care determină profilul de dezvoltare al fiecărui elev.

Fiecare activitate a unității școlare este decisă și monitorizată de un consiliu condus de un director și de un director-adjunct. Consiliul lucrează îndeaproape cu consiliul cadrelor didactice, cu reprezentanții părinților și cu reprezentanții autorităților locale. Consiliul de conducere este în mod normal compus din 7,9 sau 13 membri și are întâlniri lunare sau se poate întâlni ori de câte ori este necesar. Consiliul aprobă bugetul și execuția bugetului, aprobă planul de dezvoltare instituțională, planurile de învățământ stabilite de școală, organizează procedurile de selectare a directorului, aprobă planurile de dezvoltare profesională ale profesorilor, dezvoltă mecanismele de sancționare atunci când este necesar, aprobă programul propus de către școală, are responsabilitatea publică pentru performanța școlară.Profesorii sunt organizați în cadrul Consiliului Profesoral condus de director. Consiliul se întrunește în fiecare lună sau ori de câte ori este necesar. Consiliul Profesoral asigură calitatea îndeplinirii criteriilor calitative de predare, evaluează activitatea cadrelor didactice, proiectează propunerea Consiliului școlar pentru a optimiza procesul didactic, coordonează elaborarea planurilor de învățământ opționale, propune consiliului școlii programe de instruire și dezvoltare pentru cadrele didactice, precum și mecanismele de sancționare a cadrelor didactice care nu îndeplinesc criteriile de calitate a învățământului, precum și pentru elevii care nu respectă regulile interne ale școlii.

În fiecare județ, Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională CJRAE asigură sprijin psihologic și consiliere, activități de logopedie pentru elevi, evaluare individuală și consiliere în carieră, mediere școlară și consultanță pentru strategii educaționale incluzive. Sistemul de Învățământ Superior din România este aliniat la Spațiul European al Învățământului Superior și este organizat în universități, academii de studii, institute, școli de învățământ superior. Aceste instituții pot fi organisme publice, private sau confesionale, toate non-profit, de interes public și non-politice și nonpartisan.

Sistemul de învățământ superior include toate instituțiile acreditate. Autonomia Universității acordă dreptul comunității sale academice să-și stabilească propria misiune, strategie, structură, activități, mecanisme de lucru și proceduri pentru gestionarea resurselor umane și a resurselor financiare, urmărind cu atenție procedurile legale. Toate aspectele legate de autonomia universitară sunt marcate în Carta Universitară aprobată de Senatul Universității. Pentru a finaliza “misiunea și strategia sa, universitatea poate avea ca structură de lucru: facultăți, departamente, institute, centre și laboratoare, institute de cercetare, centre de consultanță, clinici universitare, studiouri, ateliere artistice, teatre, muzeu, “activități de dezvoltare, micro-afaceri, zone experimentale sau alte entități care pot asigura transferul tehnologiilor, cunoștințelor și knowhow-ului. La nivelul facultății pot fi organizate alte sub-entități: departamente, școală doctorală, școli postdoctorale, centre de instruire și învățare, laboratoare de cercetare etc.Studiile de învățământ superior sunt definite ca un grup de unități de învățământ de predare, învățare, cercetare, practică și evaluare planificate pentru a obține o certificare academică printr-o diplomă și un supliment de diplomă. Curricula concepută în cadrul studiilor este în concordanță cu cadrul general de calificare definit de Cadrul Național al Calificărilor (Hotărârea nr.918 / 2013 privind aprobarea Cadrului național al calificărilor), iar Senatul Universității aprobă curricula propusă. Programele de învățământ superior sunt grupate în 3 programe de studii: licență (BA), masterat (MA) și doctorat (doctorat). Relația dintre cursant – student și furnizor de formare – Universitatea – este reglementată printr-un contract de studiu. Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS) a fost înființată în anul 2005 și este o instituție publică autonomă, de interes național, a cărei misiune principală este evaluarea externă a calității învățământului superior românesc, la nivelul programelor de studii, precum și din punct de vedere instituțional.

Studiile de licență corespund unui minim de 180 până la 240 ECTS și vor ajunge la nivelul 6 al EQF. Durata studiilor este de 3 sau 4 ani, în fiecare an corespunzând unui minim de 60 ECTS. Pentru inginerie, studii juridice și teologie pastorală durata studiilor este de 4 ani.Studiile de masterat au o durată de 1-2 ani și corespund unui număr minim de 60 de ETCS, iar diploma va ajunge la nivelul 7 al EQF.Studiile de doctorat reprezintă nivelul 3 al sistemului de învățământ superior și determină nivelul 8 al EQF.

Structurile principale ale universităților sunt următoarele:

• Senatul Universității – a compus 75% din reprezentanții mediului academic și 25% din reprezentanții studenților. Senatul este forul decizional cel mai înalt și aprobă planurile de dezvoltare și execuție a activităților, bugetul și activitatea generală a Universității.

• Consiliul Facultății• Consiliul Consiliului Departamentului

Iar rolurile principale sunt:• Rectorul, rectorii adjuncți, directorul general în probleme administrative – pentru universitate. Rectorul are un mandat de 4 ani și asigură managementul operativ global al Universității.• Decanul și vice-decanul – Pentru facultate. Decanul este responsabil de conducerea generală și implementează deciziile Senatului și ale Rectorului.• Directorul departamentului – Serviciile de consiliere sunt furnizate în cadrul centrelor specializate – centre de instruire și ocupare a forței de muncă, departamente de formare în companii, universități, școli etc. Sprijinul poate fi: informații privind opțiunile de carieră, pașii necesari pentru intrarea pe piața muncii, informații despre programele pe care le oferă instituțiile de învățământ și abilitățile și competențele pe care le-ar putea obține până la sfârșitul studiilor, consiliere pentru angajare și sprijin în găsirea unui loc de muncă.

Concepte

Educația este un serviciu de interes public și se desfășoară, în condițiile legii existente privind educația, în limba română, precum și în limbile minorităților naționale și în limbile de circulație internațională.

Educația și formarea copiilor și a tinerilor și a adulților au ca scop principal formarea de competențe, înțelese ca un set multifuncțional și transferabil de cunoștințe, aptitudini / abilități și abilități, necesare pentru:a) împlinirea și dezvoltarea personală prin realizarea propriilor scopuri în viață, în funcție de interesele și aspirațiile fiecăruia și de dorința de a învăța pe tot parcursul vieții;b) integrarea socială și participarea activă a cetățenilor în societate;c) ocuparea forței de muncă și participarea la funcționarea și dezvoltarea unei economii durabile;d) formarea unui concept de viață, bazat pe valori umaniste și științifice, asupra culturii naționale și universale și asupra stimulării dialogului intercultural;e) educația în spiritul demnității, toleranței și respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale;f) cultivarea sensibilității la problemele umane, la valorile moral-civice și la respectarea naturii și a mediului natural, social și cultural.

Educația specială și integrată este o formă de școlarizare diferențiată și adaptată, precum și o formă de asistență educațională, socială și medicală completă pentru persoanele cu nevoi educaționale speciale. Statul garantează dreptul la educație pentru toate persoanele cu nevoi educaționale speciale. Educația specială și special integrată face parte din sistemul național de învățământ preuniversitar.

Învățarea pe tot parcursul vieții include toate activitățile de învățare ale fiecărui individ, începând cu educația timpurie, pentru a dobândi cunoștințe, formare de competențe și dezvoltarea unor abilități personale, civice, sociale și / sau profesionale semnificative

Învățământul general obligatoriu este de 11 clase și cuprinde învățământul primar, învățământul gimnazial și primii doi ani de învățământ secundar superior. Învățământul liceal este obligatoriu până în 2020 cel târziu. Obligația de a frecventa învățământul obligatoriu a 11 clase în formatul de frecvență va înceta la vârsta de 18 ani.A

bandonul școlar timpuriu reprezintă proporția populației în vârstă de 18-24 ani care nu a absolvit învățământul secundar și nu a participat la nici o formă de educație și formare, din populația totală de vârstă de 18-24 ani.

7.2 Organizare și guvernanțăActorii principali

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului exercită, în domeniul învăţământului următoarele atribuţii:

  • elaborează, aplică, monitorizează şi evaluează politicile educaţionale naţionale;
  • monitorizează activitatea de evaluare externă;
  • coordonează şi controlează sistemul naţional de învăţământ;
  • avizează structura reţelei învăţământului preuniversitar şi înaintează Guvernului, spre aprobare, cifrele de şcolarizare, pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ, a autorităţilor administraţiei publice locale, a operatorilor economici, având în vedere recomandările studiilor de prognoză, centralizate, avizate şi transmise de către inspectoratele şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti;
  • coordonează elaborarea şi aprobă Curriculumul naţional şi sistemul naţional de evaluare, asigură şi supraveghează respectarea acestora;
  • evaluează, aprobă şi achiziţionează manualele şcolare şi asigură finanţarea conform legii;
  • aprobă, conform legii, regulamentele de organizare şi de funcţionare a unităţilor subordonate şi a unităţilor conexe;
  • elaborează studii de diagnoză şi de prognoză în domeniul învăţământului;
  • asigură omologarea mijloacelor de învăţământ;
  • asigură cadrul organizatoric pentru selecţionarea şi pregătirea adecvată a elevilor cu aptitudini deosebite;
  • asigură şcolarizarea specializată şi asistenţa psihopedagogică adecvată a copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi sau cu cerinţe educaţionale speciale;
  • analizează modul în care se asigură protecţia socială în învăţământ şi propune Guvernului şi autorităţilor administraţiei publice locale abilitate măsuri corespunzătoare;
  • coordonează, monitorizează şi controlează perfecţionarea şi formarea iniţială şi continuă a personalului didactic pentru politicile de interes naţional;
  • elaborează politicile naţionale în domeniul resurselor umane;
  • răspunde de evaluarea sistemului naţional de învăţământ pe baza standardelor naţionale;
  • elaborează, împreună cu alte ministere interesate, strategia colaborării cu alte state şi cu organismele internaţionale specializate în domeniul învăţământului, formării profesionale şi al cercetării ştiinţifice;
  • stabileşte modalităţile de recunoaştere şi de echivalare a studiilor, a diplomelor, a certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne, încasează taxe, în lei şi în valută, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea şi de recunoaşterea actelor de studii, conform legii;
  • stabileşte structura anului şcolar;
  • elaborează metodologii şi regulamente pentru asigurarea cadrului unitar al implementării politicilor educaţionale naţionale;
  • construieşte şi asigură funcţionarea optimă a Platformei şcolare de e-learning, precum şi a Bibliotecii Şcolare Virtuale;
  • elaborează norme specifice pentru construcţiile şcolare şi pentru dotarea acestora;
  • dă publicităţii şi prezintă anual Parlamentului raportul privind starea învăţământului preuniversitar în România;
  • coordonează colectarea şi asigură analiza şi interpretarea datelor statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind educaţia.

 

Unitățile subordinate Ministerului Educației Naționale sunt următoarele:

Instituțiile a căror activitate este coordinată de MEN sunt următoarele:

Cooperare trans-sectorială

Există două mecanisme de cooperare trans-sectorială între ministere, departamente și agenții implicate în definirea politicilor și măsurilor de nivel înalt și educarea și formarea tinerilor.1. Reuniuni ad-hoc2. Comisiile inter-ministeriale ad-hoc organizate pe diferite subiecte în conformitate cu proiectul de lege în pregătire.Acest mecanism de cooperare este specific pentru majoritatea politicilor din domeniul tineretului și este utilizat de organismele guvernamentale responsabile cu educația și formarea tinerilor, în special cu Ministerul Educației.

• Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Ministerul Sănătății privind implementarea Protocolului-cadru de cooperare în vederea implementării serviciilor comunitare integrate în vederea prevenirii excluziunii sociale și combaterii sărăciei stabilește că asistentul social, asistenta medicală comunitară / mediatorul sanitar, școala consilierul / mediatorul școlar și consilierul pentru ocuparea forței de muncă ar trebui să intervină împreună pentru sprijinirea celor săraci din fiecare comunitate.

• Ministerul Justiției să sprijine valorile fundamentale ale statului de drept și ale democrației, inclusiv prin promovarea educației juridice în școli

• Administrația prezidențială – implementarea planului multianual integrat privind sănătatea și educația pentru sănătate

• Cu Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat – promovarea intereselor comune privind dezvoltarea sectorului de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică a întreprinderilor mici și mijlocii din România care vizează corelarea eforturilor ambelor instituții de a promova și dezvolta inovația întreprinderile mici și mijlocii prin cercetare și dezvoltare, inovare și tehnologie.Deoarece sunt utilizate atât mecanismele de informare publice ad-hoc despre rezultatele lor nu sunt întotdeauna lansate.

 

7.3. Prevenirea părăsirii timpurii a educației și formării

  1. Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România

2. Educația formală: principalele măsuri politice privind prevenirea abandonului școlar timpuriu

3. Prevenirea abandonului prin învățarea non-formală și informală și prin munca de tineret

4. Coordonarea și monitorizarea intersectorială a intervențiilor

 

Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România

La mijlocul anilor 2000, România a avut una dintre cele mai mari rate de creștere economică din Europa. Dar, în același timp, cheltuielile publice au avut o creștere subestimată. În 2008, criza financiară globală a avut un impact vizibil asupra sistemului economic și social din România. Guvernul a implementat un plan de austeritate în a doua parte a anului 2010, plan care a redus și dramatic veniturile populației. Chiar dacă rata sărăciei a scăzut în perioada 2000-2008, aceasta continuă să fie una dintre cele mai ridicate din Europa.

În fața declinului demografic și a ocupării populației în creștere și a migrației masive, populația școlară scade în fiecare an. Cercetările arată că până în 2025 populația școlară va scădea cu 40%. Aceasta determină, de asemenea, necesitatea unei reforme în domeniul educației, o reformă care să abordeze calitatea, eficiența, echitatea și relevanța procesului educațional. În contextul descris mai sus, grupurile cele mai afectate sunt tinerii din mediul rural.

Chiar dacă 46% dintre tinerii români trăiesc în zonele rurale, atunci când numărăm populația școlară, doar 24% dintre elevi și studenți sunt cei proveniți din mediul rural. Rezultatele studiilor PISA din 2006-2012 arată o creștere permanentă a ratei analfabetismului, precum și o scădere constantă a competențelor matematice ale elevilor români: 41% dintre cei care participă la test nu au abilitățile matematice de bază, în timp ce peste 37 % sunt analfabeți din punct de vedere funcțional.

Abandonul școlar timpuriu a fost definit ca procentul de tineri cu vârste între 18-24 ani care nu au finalizat învățământul secundar superior (corespunzător clasei a VIII-a) și care nu sunt încadrați niciunei forme de învățământ sau nu sunt înscriși în nici o altă de instruire profesională. Peste 17% dintre elevii români se află în această situație, România fiind una dintre țările cu cele mai mari rate în ceea ce privește abandonul școlar timpuriu. Ținta țării este stabilită pentru a reduce a abandonului școlar la 11,3% până în 2020.

Elevii abandonează studiile pentru o gamă largă de motive sociale și economice. Factorul major care determină decizia lor în excluderea socială. Dar, dacă nu își termină studiile, șansele de a obține un loc de muncă sunt reduse și, chiar dacă ar putea intra pe piața forței de muncă, ar trebui să accepte locuri de muncă slab plătite. În fiecare an, peste 12.000 de elevi părăsesc școala în anii de școlarizare primară, în timp ce 28.000 de elevi nu își termină studiile secundare superioare. Grupurile care sunt expuse cel mai mult riscului de abandon sunt minoritățile și alte grupuri marginalizate, elevii din mediul rural, elevii care trebuie să repete o clasă, tinerii și copiii cu nevoi educaționale speciale.

Principalele programe și măsuri propuse pentru a atinge obiectivele acestei strategii sunt grupate în patru (4) piloni strategici:

  • Pilonul 1: Asigurarea accesului la educație și la o educație de calitate pentru toți copiii
  • Pilonul 2: Asigurarea finalizării învățământului obligatoriu de către toți copiii
  • Pilonul 3: Reintegrarea în sistemul de educație a persoanelor care au părăsit timpuriu școala
  • Pilonul 4: Dezvoltarea sprijinului instituțional adecvat
  • Obiectiv pe termen scurt: Implementarea unui sistem eficient de politici și măsuri de prevenire, intervenție și compensare pentru a soluționa cauzele majore ale PTȘ, cu accent pe tinerii care se află deja în grupa de vârstă 11-17 ani.
  • Obiectiv pe termen mediu: Până în 2020, reducerea la maximum 11,3%, a ratei de tineri între 18-24 de ani care au finalizat cel mult ciclul de învățământ secundar inferior și care nu sunt înscriși în nicio formă de continuare a studiilor sau formare profesională
  • Obiectiv pe termen lung: Contribuirea la creșterea inteligentă și incluzivă a României, prin reducerea numărului de persoane în risc de șomaj, sărăcie și excluziune socială.

O serie de instituții cheie la nivel central, regional și local sunt implicate, într-o măsură mai mică sau mai mare, în formularea și implementarea de politici privind PTȘ.

La nivel central, Ministerul Educației Naționale (MEN) este actorul principal, atât în formularea, cât și în implementarea politicilor privind PTȘ, prin implicarea a două dintre direcțiile generale importante din structura sa, respectiv:

  • Direcția Generală Învățământ Preuniversitar (DGEÎP), care are un rol esențial în definirea liniilor directoare, programarea și monitorizarea de politici la nivel național;
  • Direcția Generală Management și Rețea Școlară (DGMRS), care monitorizează și evaluează managementul inspectoratelor, al școlilor și al Caselor Corpului Didactic la nivel preuniversitar.

În plus, există instituții publice de interes național care lucrează în subordinea MECS, printre care următoarele:

  • Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP), care evaluează calitatea programelor educaționale și de instruire și autorizează funcționarea instituțiilor de educație preuniversitare. Această instituție este responsabilă cu monitorizarea performanței și cartografierea rezultatelor educaționale în relație cu factorii sociali și economici (sărăcie, origine etnică, statut profesional, etc.), aspecte care sunt importante pentru țintirea intervențiilor la nivel regional și comunitar. Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic (CNDIPT), care elaborează politicile generale pentru ÎPT, inclusiv liniile directoare generale pentru școli, curriculumul de specialitate și calificările profesionale și care gestionează și coordonează elaborarea conținutului programei și definirea competențelor specifice în ÎPT.
  • Institutul de Științe ale Educației, care oferă sprijin științific și analitic factorilor de decizie și celor care participă la elaborarea de politici în sectorul educație (minister, unități de învățământ, cadre didactice, copii și elevi, părinți/ tutori, tineri și adulți).
  • Un număr de ministere joacă un rol important în abordarea factorilor multipli care influențează PTȘ. Între acestea se numără Ministerul Muncii și Justiției Sociale care joacă un rol important în oferirea de sprijin financiar familiilor din grupurile aflate în situație de risc, prin intermediul Agențiilor Județene pentru Plăți și Inspecție Socială (AJPIS) și implementează un proces de verificare încrucișată prin intermediul inspectorilor săi sociali, al inspectorilor de muncă și al agențiilor județene/a municipiului București pentru plăți și inspecție socială, aflate în subordinea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS).
  • La nivel local: Inspectoratele Școlare Județene (ISJ), care joacă un rol cheie în reprezentarea MEN la nivel local și în asigurarea implementării politicilor naționale. ISJ urmăresc inițiativele referitoare la activitățile de prevenire, intervenție și compensare legate de reducerea PTȘ; asigură monitorizarea sistematică a planurilor de acțiune agreate, a rezultatelor propuse și asigură sprijin școlilor în inițiativa lor de a preveni, de a lua măsuri sau de a compensa PTȘ.
  • Casele Corpului Didactic, care oferă formare profesională continuă pentru cadrele didactice din sistemul de învățământ preuniversitar. Fiecare județ are o Casă a Corpului Didactic care colaborează îndeaproape cu Inspectoratul Școlar Județean, cu școlile și cu cadrele didactice din acel județ.
  • Centrele Județene de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE), care coordonează, monitorizează și evaluează serviciile educaționale furnizate de instituțiile de învățământ preuniversitar, pe baza unor criterii metodologice și științifice; participă la formarea cadrelor didactice și evaluează specialiștii în educație și mediatorii școlari care oferă servicii educaționale în cadrul acestor centre.
  • Școlile reprezintă principala entitate responsabilă cu implementarea programelor educaționale, lucrând direct cu elevii și cu părinții. Instituțiile nonguvernamentale (ONG-uri), care au participat în proiecte finanțate de UE prin POSDRU, între 2007 și 2013, și au implementat activități de prevenire și corectare a PTȘ. Între aceste ONG-uri se numără și Roma Education Fund România, Fundația Copiii Noștri, Salvați Copiii România, Romani-Criss, Fundația Copii în Dificultate, World Vision România etc. Aceste instituții continuă să fie, și în continuare, foarte active în acest domeniu.
  • Autoritățile administrație publice locale joacă un rol important în suplimentarea finanțării către școli și funcționează ca parteneri valoroși ai Inspectoratelor Școlare Județene, responsabili pentru facilitățile școlare și înlăturarea obstacolelor în calea accesului la educație. Actorii cheie interesați interacționează prin intermediul unei rețele complexe de legături, care rămân ad-hoc ca natură și care nu beneficiază de acțiuni coordonate și de o colaborare structurată pentru abordarea.

Monitorizare/Evaluare

Procesul de monitorizare și evaluare a fost conceput în jurul conceptului de management bazat pe rezultate ca principii. Monitorizarea progresului permanent al programelor principale reprezentative este prevăzută în Strategie. Măsurile de monitorizare se bazează pe activități planificate anual. Un raport de activitate și planificarea activităților pentru anul următor sunt stabilite ca obiective.În procesul de monitorizare, Ministerul Educației cooperează cu alte 6 ministere ale agențiilor guvernamentale: Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management și Institutul Național al Statistică. Mai mult, alte părți interesate trebuie să fie implicate în procesele de M & E: școli, inspectoratele școlare ale județelor, organizațiile părinților, sectorul de afaceri și ONG-urile.

Revizuire/Actualizare
Nu s-au făcut actualizări la strategia actuală până în octombrie 2018.

Educația formală: principalele măsuri politice privind prevenirea abandonului școlar timpuriu

Educația formală

În educația formală, strategia planificată de a reduce părăsirea timpurie a școlii este subiectul întregii politici de dezvoltare instituțională. Scopul acestora este crearea unui mediu propice de învățare, sporirea calității și inovării la nivel pedagogic, sporirea calității și formării cadrelor didactice pentru abordarea adecvată a diversității sociale și culturale și dezvoltarea unor strategii eficiente de combatere a violenței în școli.

Intervențiile includ:

  • Transformarea școlilor în comunități de învățare bazate pe o imagine a dezvoltării instituționale comune pentru toți beneficiarii, folosind experiența și cunoștințele tuturor acestora prin crearea unui mediu confortabil care să inspire și să încurajeze libertatea de gândire, motivând tinerii să-și continue educația și formarea.
    • Stabilirea sistemelor de identificare a riscurilor, oferind posibilitatea de a lua măsuri prompte înainte ca problemele să apară chiar înainte ca elevii să se distanțeze de la școală, să-l absenteze sau să-l abandoneze.
    • o relație strânsă cu părinții și alte organizații non-școlare relevante, cum ar fi serviciile comunitare din zonă, reprezentând imigranți sau minorități, asociații sportive și culturale, angajatori sau organizații ale societății civile, care facilitează găsirea de soluții holistice pentru a ajuta acei studenți în grupurile de risc și medierea sprijinului extern, psihologilor, asistenților sociali, serviciilor comunitare sau asociațiilor culturale. Procesul poate fi facilitat de către mediatorii comunitari capabili să sprijine comunicarea cu părinții și copiii din aceste grupuri de risc și să reducă neîncrederea lor în școală.
    • Susținerea continuă și sprijinirea eforturilor depuse de profesori în lucrul cu elevii din grupurile de risc, o condiție esențială pentru eficacitatea măsurilor luate la nivelul instituțiilor. Cursurile de pedagogie, precum și cursurile de formare continuă pentru cadrele didactice și personalul administrației școlare sunt concepute pentru a le ajuta să abordeze problema diversității în clasă și pentru a sprijini elevii din medii dezavantajate din punct de vedere socio-economic, conducând la rezolvarea oricăror situații dificile care pot apărea în procesul de predare.

În învățământul vocational

Obiectivul principal al Strategiei este acela de a contribui la atractivitatea, incluziunea, calitatea și relevanța educației tehnice și profesionale îmbunătățirea măsurii propuse pentru îmbunătățirea sistemului de învățământ profesional și tehnic prin programe de reformă, formarea cadrelor didactice și consolidarea managementului prin legături mai puternice și creative cu potențialii angajatori și cu piața forței de muncă.

Activitățile planificate sunt:• Revizuirea curriculei și îmbunătățirea calificărilor cu participarea sectorului ocupării forței de muncă• Furnizarea de programe de formare pentru directorii de școli, profesori, formatori și tutorii companiilor pentru a răspunde mai bine nevoilor pieței muncii;• Asistență pentru stagii de practică și crearea de facilități de ateliere pentru educația și formarea școlarăObiectivele propuse sunt aliniate:1.       Strategiei Naționale pentru Competitivitate (2014-2010)2.       Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (2014-2020) 3.       Strategia nationala privind incluziunea sociala si reducerea saraciei pentru perioada 2015-20204.       Strategia Națională de Învățare pe tot parcursul vieții (2015-2020) 5.       Strategia Educației și Formării Profesionale din România pentru perioada 2016-2020.

Grupuri țintă:

  1. Grupul țintă 1: Copiii și tinerii care se vor încadra în grupa de vârstă 18 –24 de ani în 2020 Pentru a atinge obiectivul de reducere a ratei PTȘ la 11,3% până în 2020, strategia trebuie să soluționeze nevoile imediate ale grupului ce va ajunge la grupa de vârstă 18-24 de ani în 2020. Conform estimărilor oficiale (începute în 2013) privind populația, această grupă de vârstă include 1.505.796 de persoane. În condițiile în care rata PTȘ este menținută la 17,4%50, atunci aproximativ 262.008 din grup vor fi persoane care părăsesc timpuriu școala până în 2020. Pentru a atinge ținta dorită de 11,3%, în 2020, acest număr de persoane care părăsesc timpuriu școala nu poate fi mai mare de 170.15451. Diferența dintre aceste două cifre este de aproximativ 92.000 persoane, reprezentând numărul minim al celor de 11-17 ani pe care strategia trebuie să fie în măsură să-i sprijine, pentru a evita ca aceștia să devină persoane care părăsesc timpuriu școala.
  2. Grupul țintă 2: Copiii și tinerii din familiile cu statut socio-economic scăzut Datele disponibile de la Institutul Național de Statistică indică faptul că 24,4% dintre tinerii cu vârste între 0-15 ani 21,9% dintre tinerii cu vârste între 15-24 de ani52 provin din medii economice precare și, în cazul în care sunt luați în considerare cei care părăsesc timpuriu școala, procentajul este însă mult mai mare. După cum am precizat mai sus, în Capitolul 2, rezultatele învățării la elevii provenind din familii sărace rămân mult în urma rezultatelor elevilor din familii mai înstărite, iar accesul acestora la învățământul liceal și dincolo de acesta este limitat. Prin urmare, măsurile de sprijinire a elevilor din familii cu statut socio-economic scăzut vor contribui la succesul politicilor generale și al principalelor măsuri sugerate în această strategie. Diferențe regionale și chiar județene vor impune personalizarea implementării măsurilor de politică recomandate în această strategie. Există diferențe regionale apreciabile, datorită faptului că sărăcia este foarte concentrată în unele regiuni (Nord Est, Sud Est, Sud Vest Oltenia și Sud Muntenia) și, în acest caz, este nevoie de soluții mai cuprinzătoare, care să conducă la compensarea asimetriilor dintre diferitele regiuni, mai ales cu privire la resurse (atât la nivel central, cât și local).
  3. Grupul țintă 3: Copiii și tinerii din zonele rurale Un alt grup țintă cheie se referă la tinerii și copiii din zonele rurale. Zonele rurale rămân în urma celor urbane, în ceea ce privește rezultatele școlare generale. Tabelul de mai jos arată distribuția ratei PTȘ pe regiuni, comparativ cu media națională de 17,4% și obiectivul de 11,3%, care urmează a fi atins în 2020. Diferențele sunt notabile, mai ales în condițiile în care rata de PTȘ în mediul rural în unele regiuni (Centru, Nord Est și Oltenia) este aproximativ triplă față de ținta dorită pentru 2020. Acțiunile necesare pentru reducerea PTȘ în zonele rurale sunt transversale și depășesc limitele sectorului educațional. Vor fi necesare investiții importante pentru îmbunătățirea accesului și a calității educației și pentru reducerea părăsirii timpurii a școlii. Accesul limitat la o infrastructură de calitate și la resurse umane (în special directori de școală și cadre didactice) este cu mult mai evident în cazul învățământului profesional și tehnic. Strategia PTȘ nu poate, prin urmare, să fie abordată izolat, ci mai degrabă ea trebuie să vină în completarea altor priorități cheie naționale, cum ar fi Strategia Națională pentru Consolidarea Sectorului Agro-Alimentar.
  4. Grupul țintă 4: Populație de etnie Romă și alte grupuri marginalizate și subreprezentate Subreprezentarea populației de etnie roma în toate domeniile educaționale va fi soluționată prin măsurile de prevenire, intervenție și compensare propuse în strategie. O atenție specială va fi acordată creșterii ratelor de înscrierea copiilor romi în sistemul de educație și îngrijire timpurie. Estimările MECS arată că în grupa de vârstă preșcolară 3-5 ani, unde, în general, rata de înscriere este de 77%, numărul total de copii romi înscriși reprezintă doar 32%. Soluțiile care vizează îmbunătățirea situației acestui grup țintă răspund unei mari varietăți de situații: (i) sprijinirea comunităților cu procent mare de romi; (ii) soluționarea nevoilor romilor din zonele urbane; (iii) romi care trăiesc, printre altele, în sărăcie extremă. Printre alte grupuri aflate în situație de risc, strategia subliniază importanța educației, formării și a integrării sociale a copiilor cu cerințe educaționale speciale. Ținta principală a măsurilor propuse va fi consolidarea reformelor introduse după 1998, axându-se pe înscrierea a cât mai mulți elevi în învățământul de masă. În acest sens, diferitele programe vor avea în vedere îmbunătățirea și implementarea curriculumului specific, programe, manuale, tehnologii și tehnici proiectate conform tipului sau gradului de dizabilitate diagnosticată. Strategia se va centra, de asemenea, și pe îmbunătățirea aspectelor ce țin de finanțarea copiilor cu cerințe educaționale speciale, pentru asigurarea mijloacelor necesare, a serviciilor de sprijin, a facilităților de transport adaptat, a tehnologiilor de acces și a dispozitivelor asistive și a altor tipuri de programe specifice.

Printre alte grupuri expuse riscului, strategia subliniază importanța educației, formării și integrării sociale a copiilor cu nevoi educaționale speciale. Obiectivul principal al măsurilor propuse va fi consolidarea reformelor introduse după 1998, concentrându-se pe înscrierea a cât mai mulți studenți în educația obișnuită. În acest sens, diferitele programe vor lua în considerare îmbunătățirea și punerea în aplicare a curriculum-ului specific, a programelor, manualelor, tehnologiilor și tehnicilor proiectate în funcție de tipul sau gradul de handicap diagnosticat. Strategia se va axa, de asemenea, pe îmbunătățirea finanțării copiilor cu nevoi educaționale speciale pentru a asigura resursele necesare, servicii de asistență, facilități de transport personalizate, tehnologii de acces și dispozitive de asistență și alte tipuri de programe specifice.

 Prevenirea abandonului prin învățarea non-formală și informală și prin munca de tineret

Abordarea PȘT prin învățarea non-formală și informală și munca  de tineret (lucrul cu tinerii) au fost organizate doar de ONG-uri, iar cele identificate au beneficiat și au fost implementate cu sprijinul FSE – Fondul Social European (ex. Cîmpulung) sau al granturilor SEE.

Sursa finanțării publice

Nu a fost alocată nicio finanțare publică. 

Coordonarea și monitorizarea intersectorială a intervențiilorParteneriate multi-agenție – Monitorizare și evaluăr

În procesul de monitorizare, Ministerul Educației cooperează cu alte 6 ministere ale agențiilor guvernamentale: Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management și Institutul Național al Statistici. Mai mult, alte părți interesate trebuie să fie implicate în procesele de M & E: școlile, inspectoratele școlare județene, organizațiile părinților, sectorul de afaceri și ONG-urile

Legături cu implementarea Garanției pentru Tineret

Obiectivul principal al Garanției este reducerea șomajului în rândul tinerilor cu vârste între 16 și 24 de ani, prin facilitarea achiziționării de locuri de muncă de calitate. În mod specific, tinerii cu vârsta mai mică de 25 de ani care își pierd locul de muncă sau care nu găsesc un loc după terminarea studiilor, au dreptul să primească o ofertă bună, fie de angajare, fie de formare continuă sau de ucenicie la intrare sau de stagiu. Oferta va fi primită în termen de 4 luni de la înregistrarea la agențiile de ocupare a forței de muncă. Toate măsurile din cadrul schemei de garantare a tinerilor sunt susținute de diverse forme de sprijin financiar, fie pentru viitori angajați, fie pentru angajatori


7.4 Validarea învățării non-formale și informale

  1. Aranjamente pentru validarea învățării non-formale și informale
  2. Informații și îndrumare
  3. Asigurarea calității

Aranjamente pentru validarea învățării non-formale și informale
Proceduri de validare a competențelor și a competențelor

Legea educației urmărește să faciliteze îndeplinirea obiectivelor educaționale europene prin conținut explicit dedicat aspectelor importantei învățării pe tot parcursul vieții, definit ca: “toate activitățile de învățare întreprinse de fiecare persoană în contexte formale, neformale și informale, în (articolul 328 alineatul (2)) la toate nivelurile de educație și formare (învățământul precoce, învățământul secundar superior, învățământul superior, educația și formarea pentru adulți) pentru a dobândi sau dezvolta competențe dintr-o perspectivă multiplă: personală.

Alte aspecte importante pentru validarea învățării sunt:

Politică / program / proiect / inițiativă pentru dezvoltarea competențelor profesionale ale personalului implicat în procesul de validare în toate sectoarele relevante

Nu este disponibilă nicio politică / program / proiect / inițiativă pentru dezvoltarea competențelor profesionale ale personalului implicat în procesul de validare în sectoarele relevante.

Grup (uri) vizat (e) în cadrul populației tinere

Nu sunt disponibile informații privind grupurile țintă din cadrul populației tinere.

Informații și îndrumare

Nu sunt disponibile informații privind punctele de vânzare și serviciile de difuzare a informațiilor.

Inițiative pe scară largă pentru promovarea valorii învățării non-formale și informale și informarea cu privire la validarea rezultatelor acestora

Nu sunt disponibile informații privind inițiativele de amploare pentru promovarea valorii învățării non-formale și informale și informarea cu privire la validarea rezultatelor acestora.

Asigurarea calității

Nu sunt disponibile informații privind asigurarea calității.


7.5 Mobilitatea transfrontalieră

  1. Cadrul politic și legislativ
  2. Principalele programe de mobilitate transfrontalieră pentru studenții din învățământul formal
  3. Promovarea mobilității în contextul învățării non-formale și a activității de tineret
  4. Asigurarea calității

 

Cadrul politic și legislativ

În cadrul educației formale, Agenția pentru Credite și Burse de Studii gestionează activitățile de mobilitate în scop educațional pentru studenți, în timp ce activitățile de mobilitate educațională pentru persoanele oferite prin programul Erasmus + sunt gestionate de Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (Agenția Națională ).

Principalele programe de mobilitate transfrontalieră pentru studenții din învățământul formal

Agenția pentru Credite și Burse de Studii oferă acces la diferite categorii de beneficiari pentru bursele oferite de Ministerul Educației Naționale, precum și pentru gestionarea sistemului de credite pentru studenți. Următoarele scheme de mobilitate sunt disponibile pentru studenții români:

Alte oportunități de mobilitate pentru studenți sunt oferite prin intermediul granturilor SEE – EEA Grants.

Promovarea mobilității în contextul învățării non-formale și a activității de tineret

Singurul tip de mobilitate educațională disponibil în cadrul învățării non-formale și a activității de tineret este cea oferită prin programul Erasmus +.

Asigurarea calității

Ghidul utilizatorului ECTS este utilizat de agențiile externe de asigurare a calității ca bază pentru evaluarea implementării ECTS în toate instituțiile de învățământ superior.

 

7.6 Incluziunea socială prin educație și formare

1. Sprijin educațional

2. Coeziunea socială și egalitatea de șanse

Suportul educațional 

Politici în contextul educației formale

Strategia de educație și formare din România pentru perioada 2016-2020 propune o abordare coerentă a formării profesionale inițiale și a formării profesionale continue, care să conducă la dezvoltarea unui sistem de formare profesională accesibil, atractiv, competitiv și relevant pentru cerințele pieței forței de muncă. Strategia integrează educația și formarea profesională inițială și urmează ciclul de politici publice 2007 – 2013 în domeniul dezvoltării resurselor umane și a fost elaborat în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020. Rata abandonului școlar a crescut atunci când școlile profesionale au fost redeschise în 2013-2014. Cu toate acestea, în perioada 2013-2014, 4,2% dintre elevii care studiază în școlile tehnologice renunță. Scopul strategiei este de a reduce până la 2% această rată până în 2020 prin oferirea de formare de calitate adaptată cerințelor pieței forței de muncă. În plus, obiectivele specifice includ dezvoltarea de măsuri care vizează sprijinirea tinerilor vulnerabili pentru a se implica în programele vocaționale și de formare.

Grupurile țintă identificate în documentele oficiale

Grupurile țintă identificate în documentele oficiale includ:

  • Copii și tineri în vârstă de 18-24 ani în 2020   Copii și tineri în familii cu statut socio-economic scăzut
  • Copii și tineri din zonele ruraleo   populația de romi și alte grupuri marginalizate și subreprezentate
  •  Tinerii cu nevoi educaționale speciale.

Nu sunt disponibile informații privind programele / proiectele sau inițiativele organizate sau finanțate direct de autoritățile publice – sprijinirea tinerilor în depășirea obstacolelor din calea participării lor la învățarea non-formală și informală și la activitățile pentru tineret.Nu sunt disponibile informații privind finanțarea publică dedicată măsurilor de sprijin educațional.

Coeziunea socială și oportunitățile egale 

Politici în educația formală 

Ministerul Educației Naționale pune în aplicare programul Bani pentru Liceu. Programul își propune să sprijine financiar elevii să-și continue studiile prin oferirea unei burse sociale. Elevii cu șanse reduse au dreptul să primească și bursele sociale.

Programe / proiecte / inițiative – fie organizate direct, fie finanțate de autoritățile publice – în contextul învățării non-formale și informale și a activității pentru tineret

În 2017, Ministerul Tineretului și Sportului și Autoritatea Națională pentru Protecția și Adopție implementează proiectul Ready for Life cu scopul de a proiecta și implementa activități pentru peste 200 de tineri (15-17 ani) care trăiesc în sistemul de asistență maternală. În conformitate cu obiectivele Strategiei Tineretului, una dintre temele cheie abordate în cadrul taberelor de vară organizate de Ministerul Tineretului și Sportului a fost incluziunea socială.

7.7 Competențe pentru inovare

1. Inovarea în educația formală

2. Stimularea inovării prin învățare non-formală și informală și prin activități de tineret 

Inovarea în educația formală

Strategia  națională de Cercetare, Dezvoltare și Inovare (2014-2020) precizează faptul că România cheltuiește aproape 20 de ori mai puțin decât media europeană pentru cercetare și dezvoltare și stabilește ca obiectiv pentru 2020 transformarea României în competiție la nivel regional și global, prin cercetare și dezvoltare, generând bogăție pentru cetățeni. Pentru sistemul educațional formal, strategia vizează educația în știință și tehnologie și comunicarea științei. Pentru perioada 2000-212, raportul absolvenților de știință și tehnologie la totalul populației a crescut peste media europeană. În același timp, știința nu are o prezență publică adecvată în România, în ciuda popularității largi de care se bucură unele spectacole științifice. Alfabetizarea științifică a populației de toate vârstele continuă să fie scăzută, o realitate care se reflectă în special în rândul tinerilor.

Strategia sprijină măsuri de atragere a tinerilor la știință, în educație formală și în afara ei, prin măsuri precum:

  •    Atragerea tinerilor talentați la cariera de cercetare prin organizarea de concursuri cu premii pentru soluții inovatoare.o   Înființarea unui oraș al științei în apropierea unui cluster de inovare sau a unei infrastructuri majore.
  • Organizarea de excursii, expoziții, zile deschise, promovarea științei pentru public, incluzând și promovarea rezultatelor remarcabile ale cercetării românești.
  •    Promovarea interesului în domeniul științei și inovării în învățământul preuniversitar prin includerea recentelor constatări în manuale și materiale didactice electronice prin includerea în curriculum a unor elemente de educație privind spiritul antreprenorial bazat pe inovare prin colaborarea cu revistele tehnice adresate elevilor și publicarea popularizării științei.

Promovarea inovării prin învățare non-formală și informală și prin activități de tineret

Promovarea inovării prin învățarea non-formală și informală și lucrul cu tinerii este vizată doar prin intermediul proiectelor implementate de Erasmus + implementate de organizații neguvernamentale.

 

7.8 Utilizarea în siguranță a noilor mijloace media

  1. Strategia națională
  2. Cunoștințe media și siguranță online prin educație formală
  3. Promovarea competenței mediatice și a siguranței online prin învățarea non-formală și informală
  4. Creșterea gradului de conștientizare cu privire la riscurile pe care le prezintă noile mijloace de comun

Strategia națională

Documentul oficial și calendarul

Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România 2014 – 2020 dezvoltată în conformitate cu Agenda digitală pentru Europa, urmărește să influențeze politicile publice și să stimuleze investițiile în tehnologia informației și comunicării pentru a genera dezvoltarea economică.

Domeniu de aplicare și conținut

În educație, investițiile în tehnologia informației și comunicării sprijină implicarea elevilor în procesul de învățare și îi ajută să-și atingă întregul potențial. Mai mult decât atât, competențele digitale au devenit esențiale pentru procesele de predare-învățare, iar metodologiile de eLearning au avut un mare impact asupra sistemului educațional. Intervențiile în ceea ce privește agenda digitală în domeniul educației sunt concepute în principal pe 3 linii:

  1. Tehnologia informației și comunicării în programele școlare prin utilizarea OER – Resurse educaționale deschise și Web 2.0, precum și a e-Portofoliei pentru a urmări rezultatele studenților
  2. Tehnologia informației și comunicațiilor în activitățile extra-curriculare – în special în taberele de vară, schimburile de tineri, vizitele de studiu internaționale.
  3. Activități de învățare continuă – scheme de învățare pe tot parcursul vieții integrate în tehnologia informației și comunicațiilor.

Autoritatea guvernamentală responsabilă de implementare

Ministerul Educației și Ministerul Comunicaţiilor şi Societății Informaţionale sunt responsabile cu implementarea acțiunilor proiectate.

Monitorizarea / evaluarea / evaluarea implementării strategiei 

Principala autoritate responsabilă de procesul de monitorizare este Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (MCSI), iar cei doi indicatori care urmează să fie urmăriți sunt:o   A avea cel puțin 50% din unitățile școlare care utilizează OERo   Mecanismele integrate de învățare electronică și învățare pe tot parcursul vieții la procesele educaționale.

Actualizări

Nu au fost realizate revizuiri și actualizări majore până în octombrie 2017.

 

Educația și siguranța online prin educație formală

Nu există informații disponibile privind politicile și programele naționale pentru educația mediatică și siguranța online prin educație formală.

Promovarea competenței mediatice și a siguranței online prin învățarea non-formală și informală

Nu sunt disponibile informații privind promovarea competențelor mediatice și a siguranței online prin învățarea non-formală și informală.

Creșterea gradului de conștientizare cu privire la riscurile pe care le prezintă noile mijloace media 

Nu sunt disponibile informații privind sensibilizarea cu privire la riscurile prezentate de noile mijloace de informare în masă.


7.9 Creșterea gradului de conștientizare în ceea ce privește învățarea non-formală și informală și munca de calitate a tineretului

  1. Furnizori de informații / structuri de consiliere
  2. Inițiative de sensibilizare Furnizori de informații / structuri de consiliere

Nu sunt disponibile informații privind furnizorii de informații și structurile de consiliere

Inițiative de sensibilizare

Nu sunt disponibile informații privind inițiativele de sensibilizare.

7.10 Dezbateri și reforme curente

Au avut loc dezbateri importante în România în 2017 legate de reforma Manualului Unic. Ministerul Educației Naționale propune reînceperea utilizării unui manual unic pentru toți elevii, în timp ce sistemul actual preferă utilizarea Manualului alternativ la alegerea profesorilor. Legea Manualului Unic a fost adoptată în Parlament în mai 2018.

6. Sănătate și sport pentru tineri

 

Inițiativele care vizează sănătatea și bunăstarea tinerilor sunt coordonate la nivel național de către Ministerul Tineretului și Sportului, Ministerul Sănătății și Ministerul Educației Naționale. Deși acest lucru asigură existența unui număr mare de documente strategice și de politici, coordonarea în domeniul sănătății și bunăstării tinerilor nu este coordonată și se face încă pe domenii de politică specializate, deoarece este în conformitate cu Strategia Națională pentru Sănătatea Mintală a Copilului și Adolescentului (2016-2020)  Sportul și activitățile fizice în rândul tinerilor sunt promovate de Programul Sport pentru toți al Ministerului Tineretului și Sportului. Programul este administrat de Federația Română Sportul pentru Toți și a fost lansat în 1998. În anul 2016, Ministerul Sănătății și Administrația Prezidențială au elaborat un Plan Multianual Integrat de Promovare a Sănătății și Educație pentru Sănătate. Planul multianual include ca prima activitate dezvoltarea cadrului legal pentru planificarea și gestionarea inițiativelor naționale în domeniul promovării sănătății și educației pentru sănătate, acest domeniu fiind descentralizat în prezent în România. Conform Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, articolul 46, educația pentru viață, inclusiv educația sexuală, se acordă în școli. Cu toate acestea, educația pentru sănătate este un subiect opțional care poate fi ales de către școli ca un subiect separat, de obicei predat de profesori de biologie sau alte discipline obligatorii aferente.

 

6.1 Context general

  1. Principalele tendințe privind starea de sănătate a tinerilor
  2. Concepte

 

  1. Principalele tendințe privind starea de sănătate a tinerilor

Potrivit Barometrului Tinerilor al Ministerului Tineretului și Sportului din 2016 și prin compararea rezultatelor cu Barometrul Tinerilor din 2014 și 2012, un stil de viață sănătos este important și foarte important pentru peste 90% dintre tinerii din România. 83% dintre tineri erau mulțumiți și foarte mulțumiți de sănătatea lor în 2016, comparativ cu 76% în 2014. Cu aproape unul din zece copii născuți în 2010 cu o mamă adolescentă în vârstă de 15-19 ani, România înregistrează cea mai mare rată a natalității în această categorie de vârstă în UE-28, alături de Bulgaria, iar situația nu s-a schimbat în 2015, 1 000 de fete / femei în vârstă de 10-19 ani, potrivit Eurobarometrului. Ca urmare a educației insuficiente în domeniul planificării familiei și al sănătății reproductive, avorturile adolescenților cu vârste cuprinse între 15-19 ani au reprezentat, în medie, aproximativ 10% din toate avorturile înregistrate anual între 2010 și 2015 conform aceluiași document.

În 2011, 1 din 10 tinere femei rome aveau primul copil la vârsta de 12-15 ani și aproape jumătate dintre ele la 16-18 ani, conform Acordul de parteneriat al României cu UE. Persoanele care trăiesc cu HIV / SIDA sunt în primul rând tineri cu vârsta cuprinsă între 20 și 29 de ani, în conformitate cu Acordul de parteneriat al României cu UE. Incidența sinuciderilor în rândul adolescenților în vârstă de 15-19 ani a fost de 6,3 decese la 100 000 de locuitori în 2010, cu aproximativ 50% mai mare decât media europeană. România raportează o creștere de 7,2% față de 2005, în timp ce rata UE a înregistrat o ușoară scădere, conform datelor Eurostat, citate de Strategia națională pentru sănătate 2014-2020. Mai mult de jumătate dintre tinerii intervievați în 2016 pentru Barometrul Tinerilor au declarat că sunt activi (inclusiv practicând sporturi sau mersul pe jos) cel puțin 30 de minute pe zi și evită alcoolul și tutunul să aibă un stil de viață sănătos.

Conform datelor din Anuarul sportiv din 2017, există diferențe majore între județe în ceea ce privește disponibilitatea facilităților sportive și a organizațiilor sportive, de la 98 de cluburi care participă la evenimente sportive în județul Giurgiu, până la 418 în județul Timiș și 419 în județul Cluj și 1158 în Bucureşti. Un total de 9 581 de structuri / organizații sportive activează în competiții sportive, iar 84 252 de tineri participă la activități sportive. Dintre acestea, 623 de structuri / organizații sportive participă la evenimente organizate de Federația Națională Sport pentru Toți. Nu sunt disponibile date referitoare la numărul tinerilor participanți la toate evenimentele sportive. Toate aceste date arată o ușoară ușoară creștere a participării la activitățile sportive în România în general și în special în rândul tinerilor, o creștere de aproximativ 10% în 2016 comparativ cu datele din anul 2012 Anuarul sportiv.

Consumul zilnic de fructe și legume este un obicei pentru 43% dintre tineri, în conformitate cu reluarea lor la Barometrul pentru Tineret 2016. Rata a scăzut de la 56% din tinerii care consumă zilnic fructe și legume în 2014, conform declarației lor. În plus, consumul zilnic de alimente fast-food în rândul tinerilor a crescut de la 5% în 2014 la 10% în 2016, iar consumul constant (de 2-3 ori pe săptămână) a crescut de la 18% la 31% dintre tineri.

Conform Barometrului Tinerilor, fumatul în rândul tinerilor este constant la 34% în 2016 și 35% în 2014, iar intensitatea consumului de țigări este, de asemenea, constantă, 53% dintre tinerii fumători fumând mai mult de 10 țigări pe zi în 2016 și 54% în 2014.

2% dintre tineri au declarat în 2016 că beau alcool zilnic, comparativ cu 3% în 2014. Consumul de alcool în scopuri recreaționale este constant, 24-25% tineri consumând de câteva ori pe lună și 20-26% de câteva ori pe an. Cu toate acestea, consumul constant de alcool, de 2-3 ori pe săptămână, a crescut de la 9% în 2014 la 11% în 2016, conform Barometrului pentru Tineret.Utilizarea zilnică a medicamentelor ușoare este raportată de 2% dintre tineri, în timp ce alți 2% declară că folosesc medicamente ușoare de câteva ori pe săptămână, iar alte 1% utilizează medicamente ușoare de câteva ori pe lună și de 2% de câteva ori pe an. În 2016, același indicator al Barometrului pentru tineret a semănat doar 1% dintre tineri consumau droguri zilnic, 1% de câteva ori pe săptămână, 1% de câteva ori pe lună și 3% de câteva ori pe an. Numărul total al consumatorilor de droguri nu sa schimbat, însă tendința arată frecvența consumului de droguri a crescut în rândul tinerilor în conformitate cu Barometrul Tinerilor.Conform unui studiu realizat de UNICEF, 90% din adolescenți petrec peste opt ore pe zi, implicați în următoarele activități: vizionarea programelor TV, navigarea pe Internet și jocurile video. Jumătate dintre adolescenți se angajează în toate cele trei tipuri de activități în fiecare zi pentru mai mult de 8 ore.Dinamica mortalității în rândul copiilor și tinerilor în conformitate cu Evaluarea dezvoltării fizice și starea de sănătate a copiilor și tinerilor, pe baza examenelor medicale în școlile urbane și rurale – anul școlar 2014/2015 este staționar, variind între 26% în 2002 și 25 de ani, 31% în 2015Între 2002 și 2015, se poate observa o creștere a mortabilității cu vârsta pentru toate categoriile. Adulții tineri examinați în clasa a XII-a (18-19 ani) înregistrează o mortalitate de aproximativ 30%. Cele mai frecvente afecțiuni, prezente la aproximativ 20% dintre tineri, sunt afecțiuni refractive, în special miopie. Pe de altă parte, frecvența obezității este constantă în rândul tinerilor de-a lungul anilor, la aproximativ 10%, conform acelorași statistici.Potrivit raportului raportului Centrului Național pentru Sănătatea Mintală și Combaterea Drogurilor în 2014, peste 6 433 de tineri între 15 și 19 ani sufereau de o tulburare de sănătate mintală, incluzând anxietate, depresie, autism, tulburări comportamentale sau tulburări nutriționale.

  1. Concepte

Asistența medicală în România este furnizată de sistemul public care este finanțat în principal prin contribuții obligatorii la asigurările sociale de sănătate. Angajații contribuie cu 5,5% din salariul lunar, iar angajatorii adaugă un extra 5,2% pentru fiecare angajat (conform Codului Fiscal). Copiii sub 18 ani, studenții, șomerii și persoanele cu venituri mici sunt scutite de contribuția de asigurări de sănătate. Adulții sunt considerați neasigurați dacă nu contribuie la fondul de sănătate, ceea ce înseamnă că aceștia pot beneficia gratuit de un pachet de sănătate de bază care acoperă asistența medicală de urgență, îngrijirea sarcinii, diagnosticul bolii transmisibile, prevenirea și tratamentul. Casa Națională de Asigurări de Sănătate administrează fonduri de sănătate (în conformitate cu Legea nr.95 / 2006 privind reforma sistemului de sănătate). Practicienii generaliști din România sunt medicii de familie și au rolul  de a facilita accesul la sistemul public, dar nu și la cel sistemul privat. Aceasta înseamnă că cei care beneficiază de servicii gratuite nu pot accesa niciun alt serviciu decât după ce sunt consultați întâi de medicul lor de familie. Majoritatea pacienților din România sunt înregistrați la un medic de familie la alegerea lor, fără a se limita la zona în care trăiesc. Pacienții pot schimba medicul de familie după o perioadă minimă de 6 luni. În România există aproximativ 11 400 de medici de familie, dintre care mai puțin de 10% nu au urmat o pregătire specializată în medicina de familie. Dimensiunea medie a listei pacienților este de 1 600, iar limita minimă acceptată pentru un contract cu Casa de Asigurări de Sănătate fiind 800 în zonele urbane fără limită pentru practicile din mediul rural.

6.2 Organizare și guvernanță

  1. Guvernanță
  2. Cooperare trans-sectorială

 

Guvernanță

Actorii principali

În domeniul sănătății și bunăstării tineretului responsabilitățile sunt împărțite între mai multe instituții:

  • Ministerul Sănătății este principala autoritate centrală responsabilă de elaborarea politicilor naționale în domeniul sănătății, inclusiv toate politicile și programele care vizează tinerii și / sau în beneficiul tinerilor. De asemenea, are un rol de coordonare asupra birourilor județene care implementează politici de sănătate la nivel local și rol de monitorizare a implementării politicilor la nivel național, județean și local;
  • Direcțiile Județene de Sănătate Publică implementează politicile Ministerului Sănătății la nivel județean;
  • Comitetele de specialitate pentru sănătate organizate de Ministerul Sănătății, responsabile de fundamentarea deciziilor ministrului sănătății cu privire la politici, strategii și programe de acțiune în domeniul sănătății publice, identificarea și propunerea priorităților naționale, elaborarea de propuneri pentru servicii de sănătate în cadrul sistemul de sănătate publică;
  • Ministerul Educației Naționale este responsabil de organizarea învățării formale și educației privind sănătatea și clasele de sport și educația fizică în școli;
  • Ministerul Tineretului și Sportului este principala autoritate centrală responsabilă de elaborarea politicilor naționale în domeniul tineretului și sportului, cu un departament specializat pentru sport pentru toți. De asemenea, are un rol de a direcțiilor județene care implementează atât politicile privind tineretul și sportul la nivel local, cât și rolul de monitorizare a implementării politicilor la nivel național, județean și local;
  • Complexuri Sportive Naționale și Cluburile Sportive , subordonate Ministerului Tineretului și Sportului, sunt administratorii infrastructurii sportive publice.
  • Direcțiile județene pentru tineret și sport implementează politicile Ministerului Tineretului și Sportului la nivel județean;
  • Federația Română Sportul pentru Toți, federația sportivă responsabilă cu organizarea activităților sportive pentru amatori
  • Federația Sportului Școlar și Universitar, federația sportivă responsabilă cu organizarea activităților sportive pentru atleții profesioniști și amatori înscriși în instituțiile de învățământ formal: școli și universități.

Federațiile sunt entități private care beneficiază de finanțare publică și și sunt subordonate Ministerul Tineretului și Sportului.

În ceea ce privește organizațiile private sportive, orice structură sportivă privată trebuie înregistrată într-un registru public administrat de Ministerul Tineretului și Sportului: Registrul Sportiv. Doar organizațiile recunoscute de Registrul Sportiv pot aplica pentru finanțare publică și sunt, de asemenea, posibili parteneri de dialog pentru factorii de decizie politică.

Legea 52/2003 reglementează transparența decizională și participarea la elaborarea politicilor tuturor organizațiilor. Cu toate acestea, participarea la luarea deciziilor privind politicile sportive este, în general, intermediată de către federațiile sportive, inclusiv  Federația Română Sportul pentru Toți și Federația Sportului Școlar și Universitar.

Sindicatele, patronatele și ONG-urile cu activități relevante pentru sănătatea tinerilor participă la elaborarea politicilor folosind două metode principale:

  1. mecanismul de participare prevăzut de legea nr. 52/2003 privind transparența decizională (obligația oricărei autorități de reglementare de a publica proiecte de legi, de a primi și analiza comentarii și amendamente din partea cetățenilor și de a organiza o dezbatere publică la cererea unui ONG sau a altor organizații constituite legal). Deși legea prevede acest mecanism, dezbaterile sunt rar solicitate și organizate (de exemplu, în total, Ministerul Sănătății a organizat 15 dezbateri în 2017 între 1 ianuarie și 30 septembrie)
  2. Consiliul Economic și Social, organ consultativ al Parlamentului și al Guvernului, organizat ca instituție publică tripartită de interes național, având rolul de consiliu consultativ pentru toate proiectele din domeniul social sau economic.

Există trei tipuri de organizații care participă la Consiliul Economic și Social:

  1. Sindicatele representative la nivel național, potrivit Legii nr. 62/2011 privind dialogul social;
  2. asociații patronale reprezentative la nivel național, conform Legii nr. 62/2011 privind dialogul social;
  3. ONG-uri numite de ministrul muncii, conform criteriilor de reprezentare. Cu toate acestea, criteriile nu sunt publice. O organizație de tineret umbrelă: Consiliul Tineretului din România este parte a Consiliului Economic și Social. Nici un ONG specializat în politica de sănătate nu este membru al Consiliului Economic și Social.

Biroul UNICEF din România este, de asemenea, activ, oferind informații, studii și asistență la nivelul planificării politicilor, precum și testarea și pilotarea modelelor de asistență socială la nivel local. Modelele lor vizează în primul rând copiii, dar tinerii între 14 și 18 ani sunt, de asemenea, un grup țintă important pentru biroul UNICEF din România

Probabil cel mai important ONG în domeniul sănătății care activează în domeniul politicilor de sănătate, inclusiv în politicile de sănătate cu tinerii beneficiari, este Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănătate (CPSS). CPSS acționează ca ONG de advocacy fiind atât un partener de dialog, cât și un receptor al fondurilor pentru evaluările necesare pentru elaborarea politicilor de sănătate.

Printre activitățile CPSS se remarcă: “Dezvoltarea unui model de cost pentru serviciile primare de asistență medicală pentru mame și copii” (în parteneriat cu UNICEF), “Promovarea unui stil de viață sănătos în școli” – proiect care are ca rezultat un set de instrumente educaționale pentru copii și tineri persoane între 14 și 15 ani, părinți și profesori.

Abordarea guvernării privind sănătatea și bunăstarea tinerilor este de sus în jos pentru dezvoltarea politicilor și parțial de sus în jos în implementare. În afară de punerea în aplicare a programelor ministeriale de către birourile județene în structura lor, instituțiile de sănătate subordonate autorităților locale, medicilor de familie și ONG-urilor certificate autorizate oferă asistență medicală directă și consiliere tinerilor.

 

Cooperarea trans-sectorială

Există două mecanisme de cooperare transectorială între ministere, departamente și agenții implicate în definirea politicilor și măsurilor de nivel înalt privind sănătatea și bunăstarea tineretului:

1. Reuniuni ad-hoc

2. Comisiile inter-ministeriale ad-hoc organizate pe diferite subiecte în conformitate cu proiectul de lege în pregătire.

Acest mecanism de cooperare este specific pentru majoritatea politicilor din domeniul tineretului și este folosit de ambele ministere responsabile cu sănătatea și bunăstarea tinerilor, respectiv cu Ministerul Sănătății și cu Ministerul Tineretului și Sportului.Deoarece sunt utilizate atât mecanismele de informare publice ad-hoc despre rezultatele lor nu sunt întotdeauna lansate.

6.3 Sport și activitate fizică

1. Strategia (strategiile) națională

2. Promovarea și sprijinirea sportului și a activității fizice în rândul tinerilor

3. Educația fizică în școli

4. Colaborare și parteneriate

Strategia (Strategiile) naționale

Documentul oficial și calendarul

Strategia pentru tineret, adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 24/2015 are un pilon dedicat sănătății și bunăstării tineretului, incluzând obiective specifice pentru promovarea sportului și a activității fizice în rândul tinerilor. O strategie separată privind sportul pentru tineri și promovarea activitatății fizică nu există în România.O strategie națională pentru promovarea sportului și activității sportive pentru perioada 2016-2032 a fost lansată în dezbatere publică în 2016, dar nu este adoptată ca un document oficial în 2017.Principalele elemente și obiective cheie.

Obiectivul specific al Strategiei pentru tineret în domeniul sportului și activității fizice în rândul tinerilor este acela de a furniza educație prin activități sportive și fizice în scopul promovării unui stil de viață sănătos și al dezvoltării ca cetățeni activi și responsabili și încurajarea tinerilor să se implice în activități sportive în timpul liber. Acțiunile planificate includ:

o   Creșterea numărului de copii și tineri care participă la activități sportive, inclusiv prin dezvoltarea sistemului de competiții sportive. o   Asigurarea accesului elevilor și copiilor la facilitățile sportive și oferirea posibilității tinerilor de a-și petrece timpul liber utilizând facilitățile sportive existente;

o   Menținerea educației fizice ca obiect obligatoriu și încurajarea elevilor și studenților să practice un sport și să facă clasele de învățământ fizic mai atractive prin includerea activităților sportive favorizate de tineri – fitness, aerobic;

o   Combaterea excesului de greutate și a obezității în rândul tinerilor prin programe de fitness speciale;

o   Promovarea sportivilor profesioniști români ca modele pentru tineri;

o   Diversificarea oportunităților în cadrul programelor europene de tineret pentru a încuraja practicarea sportului, schimburile de experiență și formarea în domeniul educației prin intermediul sportului;

o   Utilizarea oportunităților create în cadrul programului “Europa pentru cetățeni” pentru a sprijini practicarea activităților sportive în rândul tinerilor;

o   Practicarea unei activități fizice intense moderate timp de 30-60 de minute pe zi (inclusiv în activități sportive);

o   Atragerea tinerilor cu dizabilități în practicarea sportului, oferindu-le acces adecvat, inclusiv în centrele de tineret și studenți bine echipate;o   Crearea condițiilor pentru entitățile implicate în educația pentru tineret pentru a asigura practicarea sportului principal prin implicarea comunității în competițiile locale, regionale și naționale.

Strategia Națională de Sport pentru 2016-2032 include un obiectiv general pentru dezvoltarea sportului, care include următoarele obiective specifice:

A.      Creșterea nivelului de informare și educare a cetățenilor cu privire la importanța și beneficiile practicării exercițiilor fizice.

B.      Eliminarea obstacolelor din calea practicării sportului de masă, incluzând atât renovarea facilităților sportive pentru sporturile de masă, cât și pregătirea resurselor umane calificate pentru a sprijini atleții amatori.

C.       Dezvoltarea programelor publice pentru sporturile de masă, inclusiv organizarea și finanțarea acestor programe.

D.      Încurajarea practicării sportului pe grupe de vârstă, inclusiv în rândul tinerilor. Dar în proiectul de strategie nu este clar ce acțiuni sunt planificate în acest sens.

E.       Reintegrarea socială prin sport a persoanelor cu nevoi speciale și a persoanelor defavorizate.

F.        Promovarea voluntariatului prin participarea la activitățile sportive.

Grupuri țintă

În timp ce Strategia pentru Tineret are un grup țintă general în rândul tinerilor, așa cum este definit de Legea tineretului: 14-35 ani, Strategia națională pentru sport – 2016-2032 nu are un grup țintă specific în rândul tinerilor, însă majoritatea obiectivelor sale sunt benefice pentru dezvoltarea sportului în rândul tinerilor.

Autoritatea guvernamentală responsabilă de implementareMinisterul Tineretului și Sportului este principala autoritate guvernamentală responsabilă cu punerea în aplicare a strategiei pentru tineret, inclusiv obiectivul specific de dezvoltare a educației prin activități sportive și fizice. Același minister este autoritatea guvernamentală responsabilă cu adoptarea și implementarea proiectului Strategiei Naționale de Sport pentru perioada 2016-2032.Cu toate acestea, până în octombrie 2017 nu a fost adoptat un plan de acțiune care să permită implementarea sistematică a strategiei, monitorizarea și evaluarea strategiei. Pentru dezvoltarea și adoptarea planului de acțiune și pentru monitorizarea implementării Strategiei Tineretului, Ministerul Tineretului și Sportului are nevoie de cooperare și sprijin din partea altor ministere sectoriale (Educație, Muncii și Justiției Sociale, Sănătate, Economie etc.).

Monitorizarea / evaluarea / evaluarea implementării strategiei

Nu a fost realizată nicio monitorizare / evaluare / evaluare bazată pe dovezi a punerii în aplicare a strategiei naționale pentru tineret până în octombrie 2017.

Revizuiri/ actualizări

Nu s-au făcut actualizări ale prezentei Strategii pentru tineret. Așa cum sa menționat, Strategia națională pentru Sport – 2016-2032 se află în stadiul unui proiect al Ministerului Tineretului și Sportului și nu a fost adoptată încă.

Promovarea și sprijinirea activităților sportive și fizice în rândul tinerilor

Sportul și activitățile fizice în rândul tinerilor sunt promovate de Programul Sport pentru Toți al Ministerului Tineretului și Sportului. Programul este coordonat de Federației Române Sportul pentru Toți și a fost lansat în 1998. Obiectivele programului includ:o   sporirea participării populației, din toate categoriile, la activitățile de exercitare liberă a exercițiilor fizice; o   asigurarea condițiilor specifice pentru exercitarea sistematică a exercițiilor fizice de către persoanele cu nevoi speciale;o   creșterea numărului de persoane cu nevoi speciale care practică în mod regulat sportul, adaptate nevoilor fiecărei categorii; o   promovarea educației permanente în și prin sport.Federația gestionează un număr mic de facilități sportive deschise tuturor, inclusiv tinerilor, și organizează evenimente sportive pentru sportivi amatori. Cea mai importantă dintre aceste evenimente sportive fiind organizată în timpul BE ACTIVE – Săptămâna Europeană a Sportului, din septembrie, în fiecare an, începând cu 2015. Potrivit rapoartelor publicate on-line publicate de Federație, au fost organizate 300 de evenimente sportive în majoritatea județelor din România în 2017 în timpul săptămânii europene a sportului. În 2016 numărul evenimentelor a fost de peste 190, cu aproximativ 37 000 de sportivi amatory participanți și 1 750 de voluntari pentru organizarea evenimentelor. În 2015, în timpul Săptămânii Europene a Sportului, numărul evenimentelor a fost de peste 130, cu aproximativ 20 000 de sportivi amatori participanți și 1500 de voluntari pentru organizarea evenimentelor. Evenimentele din cadrul Federației au un dublu scop: încurajarea participării la evenimente sportive și promovarea unui stil de viață sănătos și activ. Aceste evenimente nu au grupuri țintă specifice adresate populației tinere, fiind, de fapt, deschise tinerilor și persoanelor în vârstă, deși majoritatea participanților sunt tineri, așa cum se observă în materialele multimedia publicate online de către Federație. Bugetul pentru programul “Sport pentru toți” a fost de 540 000 lei (aproximativ 120 000 de euro). Nu sunt oferite alte fonduri publice pentru activități de sport de masa sau activități de sport pentru tineri. Pe de altă parte, promovarea sportului în rândul tinerilor poate fi finanțată prin programele de tineret ale Ministerului Tineretului și Sportului, dacă astfel de proiecte sunt depuse de organizațiile de tineret iar cererile de finanțare îndeplinesc criteriile înscrise în metodologiile publicate de Minister. În conformitate cu metodologia de finanțare a programelor sportive ale Ministerului Tineretului și Sportului, toate Federațiile naționale trebuie să prezinte rapoarte către Ministerul Tineretului și Sportului privind activitățile și cheltuielile, asigurând monitorizarea implementării programului și activitati. Aceste rapoarte nu sunt însă făcute publice de Minister.

Educația fizică în școli

Educația fizică este o disciplină obligatorie în curriculum-ul din învățământul secundar, inclusiv în învățământul secundar superior la nivel național. Un total de 2 ore / săptămână este inclus în programa obligatorie. Liceele pot decide să adauge o oră / săptămână în curricula lor pentru cursurile de educație fizică. Sistemul de clasificare este același ca și în alte discipline obligatorii, pe baza unor modele progres pentru evaluarea la nivel național a rezultatelor obținute în educația fizică. Ministerul Educației, prin intermediul Institutului de Științe ale Educației, dezvoltă curriculumul obligatoriu, inclusiv competențele și abilitățile obligatorii activitățile care trebuie efectuate în cursul orelor de educație fizică.Educația fizică este un subiect opțional în curriculumul de învățământ terțiar, inclusiv curriculum-uri universitare pentru toate departamentele și facultățile, pentru o oră / săptămână, fiind astfel încurajată în rândul tinerilor, indiferent de specializarea majoră a acestora.În România nu au fost elaborate orientări, recomandări sau inițiative de amploare privind includerea activităților fizice în afara programului de învățământ, dar în cursul zilei școlare (de exemplu în pauzele de școală) sau în activități sportive extrașcolare în școli.

Colaborare și parteneriate

În România nu s-au dezvoltat inițiative politice specifice de sus în jos care vizează încurajarea formării parteneriatelor între furnizorii de educație formală, lucrătorii de tineret, profesioniștii din domeniul sănătății și organizațiile sportive, deși atât Strategia pentru tineret, cât și strategia pentru sport includ acest obiectiv. Aceste parteneriate pot fi dezvoltate ca proiecte specifice în cadrul programului Sport pentru toți sub coordonarea Federației Române Sportul pentru Toți. Asociațiile sportive pot fi finanțate în școli și universități, în conformitate cu Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000, devenind un adevărat parteneriat pentru sport între profesioniștii din domeniul tineretului și școli. Cu toate acestea, nu există nicio politică care să încurajeze dezvoltarea unor astfel de asociații. Conform legii, nu au personalitate juridică, dar școlile pot fi finanțate de municipalități pentru activitățile asociațiilor lor sportive. Decizia privind finanțarea activităților sportive în școli aparține consiliilor locale sau județene și este total autonomă.

6.4 Stil de viață sănătos și alimentație sănătoasă

  1. Strategia (strategiile) națională
  2. Încurajarea unui stil de viață sănătos și a unei alimentații sănătoase pentru tineri
  3. Educația în domeniul sănătății și educația pentru un stil de viață sănătos în școli
  4. Abordări educaționale de tip peer-to-peer
  5. Colaborare și parteneriate
  6. Creșterea gradului de conștientizare privind stilul de viață sănătos și factorii care afectează sănătatea și bunăstarea tinerilor

Strategia națională

Document oficial și calendar

Strategia națională de sănătate 2014-2020 a fost adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 1028/2015. Strategia nu are obiective sau activități dedicate tinerilor și niciun obiectiv dedicat direct promovării unui stil de viață sănătos și unei alimentații sănătoase. Strategia include printre acțiunile sale standardizarea evaluării școlare a stării de sănătate a copiilor și adolescenților până la 19 ani.Strategia pentru tineret, adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 24/2015 are un pilon dedicat sănătății și bunăstării tineretului, incluzând obiective specifice de promovare a vieții sănătoase și a alimentației sănătoase în rândul tinerilor. O strategie separată privind viața sănătoasă și o alimentație sănătoasă ca atare nu există în România.

Principalele elemente și obiective cheie

Obiectivul specific al Strategiei pentru tineret în domeniul sănătății și alimentației sănătoase în rândul tinerilor este de a sprijini sănătatea tinerilor și calitatea vieții și de a preveni rănile, tulburările de alimentație, consumul de substanțe și dependența. Acțiunile planificate includ:o   Desfășurarea unei campanii școlare pe teme precum educația pentru sănătate, inclusiv alimentația sănătoasă și sănătatea reproducerii;o   Promovarea educației în domeniul siguranței rutiere și a conducerii defensive în rândul tinerilor;

o   Să faciliteze accesul tinerilor la serviciile medicale prietenoase tinerilor și să sprijine accesul sporit, eficiența și calitatea serviciilor de educație pentru sănătate publică, inclusiv furnizarea lor de către sectorul privat sau întreprinderile sociale;

o   Să încurajeze educația pentru sănătatea de la egal la egal prin sprijinirea proiectelor care vizează prevenirea STD și reducerea nocivității HIV;

o   Realizarea de acțiuni în conformitate cu Strategia națională antidrog 2013-2020 pentru prevenirea consumului de droguri, alcool și tutun în rândul adolescenților și tinerilor.

Un alt obiectiv relevant al Strategiei pentru Tineret este acela care vizează îmbunătățirea oportunităților de petrecere a timpului liber pentru tineri, atât prin mijloace organizate, cât și prin mijloace informale. Acțiunile planificate pentru atingerea rezultatului determinat de acest obiectiv includ:

o   Extinderea rețelei de centre, cluburi, facilități de petrecere a timpului liber gestionate de entități publice și private sau în parteneriate public-privat, cu costuri reduse și eficiență maximă în atragerea tinerilor în diferite activități de agrement;

o   Dezvoltarea infrastructurii sistemului de învățământ – infrastructură sportivă;

o   Implicarea ONG-urilor pentru tineri și a tinerilor în dezvoltarea și gestionarea facilităților de agrement, inclusiv pe bază de voluntariat;

o   Dezvoltarea și îmbunătățirea calității taberelor de vacanță, a centrelor culturale studențești, a facilităților sportive pentru tineret, a cluburilor și centrelor pentru copii, a cluburilor sportive școlare și asigurarea unei utilizări îmbunătățite a celor deja existente prin managementul comun al ONG-urilor de tineret – parteneriate private;

o   Furnizarea de facilitatori și de lucrători pentru tineret cu pregătire profesională, dezvoltare și abilități pentru atragerea tinerilor la activități de agrement care au un impact pozitiv asupra dezvoltării lor personale;

o   Furnizarea de îndrumare și sprijin autorităților guvernamentale publice locale pentru dezvoltarea infrastructurii necesare practicării sporturilor de proximitate: terenuri de joacă, piscine, parcuri de skate, piste pentru biciclete etc.

o   Organizarea întâlnirilor cu alumni ai programelor sportive.

Grupuri țintă

În conformitate cu Strategia pentru tineret, tinerii care reprezintă principalul grup țintă al acțiunilor în cadrul obiectivului specific privind sănătatea tinerilor din cadrul Strategiei pentru tineret sunt:

  • tinerii consumatori de droguri și / sau alcool
  • tinerii cu obiceiuri alimentare nesănătoase
  • tinerii cu dizabilități
  • mame tinere în vârstă de 15-19 ani
  • tinerii infectați cu HIV / SIDA
  • tinerii afectați de diferite boli mintale
  • tineri a căror stil de viață nu include activități sportive sau culturale

Autoritatea guvernamentală responsabilă pentru implementare este Ministerul Sănătății. Direcțiile județene ale Ministerului Sănătății – Direcțiile de Sănătate Publică sunt responsabile pentru desfășurarea majorității activităților planificate. Ministerul Tineretului și Sportului este principala autoritate guvernamentală responsabilă de implementarea Strategiei pentru tineret, inclusiv obiectivele specifice privind sănătatea și calitatea vieții și despre timpul liber al tinerilor. Un plan de acțiune care permite implementarea sistematică a strategiei, monitorizarea și evaluarea strategiei nu a fost adoptat decât în ​​octombrie 2017. Pentru elaborarea și adoptarea planului de acțiune și pentru monitorizarea implementării Strategiei Tineretului, Ministerul Tineretului și Sportului are nevoie de cooperare și sprijin din partea alte ministere sectoriale (educație, ocuparea forței de muncă, sănătate, economie etc.).

Monitorizarea / evaluarea / evaluarea implementării strategiei

Nu a fost realizată nicio monitorizare / evaluare / evaluare bazată pe dovezi a punerii în aplicare a Strategiei Naționale pentru tineret până în octombrie 2017.În ceea ce privește Strategia în materie de sănătate pentru perioada 2014-2020, în septembrie 2016, Ministerul Sănătății a publicat un raport privind punerea în aplicare a strategiei în 2015.

Actualizări

Nu s-au făcut actualizări la actuala Strategie în domeniul sănătății 2014-2020.Nu s-au făcut actualizări ale prezentei Strategii pentru tineret. 

Încurajarea unui stil de viață sănătos și o alimentație sănătoasă pentru tineri

Un plan multianual pentru sănătate și educație pentru sănătate a fost elaborat în 2016 de către Ministerul Sănătății și Administrația Prezidențială. Planul multianual include ca prima activitate dezvoltarea cadrului legal pentru planificarea și gestionarea inițiativelor naționale în domeniul promovării sănătății și educației pentru sănătate, acest domeniu fiind descentralizat în prezent în România.Ministerul Tineretului și Sportului a finanțat proiecte implementate de organizații de tineret și dedicate tinerilor în domeniul sănătății, sportului și timpului liber, sprijinind astfel 163 proiecte mici (până la 5.000 euro / proiect) pentru un stil de viață sănătos și educație pentru sănătate. Implementarea proiectului este monitorizată de autoritatea de finanțare: Ministerul Tineretului și Sportului. Impactul lor nu a fost evaluat separat, însă o evaluare generală a programelor Ministerului Tineretului și Sportului pentru tineri a fost realizată și publicată în 2016. În plus, impactul acestor proiecte poate fi observat în rezultatele Barometrului pentru Tineret.

Educația în domeniul sănătății și educația în domeniul sănătății în școli Educație sanitară

Conform Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, articolul 46, învățământul de viață, inclusiv educația sexuală, se acordă în școli. Cu toate acestea, educația pentru sănătate este un subiect opțional care poate fi ales de către școli ca un subiect separat, de obicei predat de profesori de biologie sau alte discipline obligatorii aferente. O curriculă națională aprobată de Ministerul Educației este disponibilă pentru disciplinele opționale, acoperind aspecte precum:

o   Igiena

o   Echilibrul de odihnă la locul de muncă

o   Sănătatea mediului

o   Sănătate mentală

o   Sănătatea nutriției

o   Sănătatea sexuală și viața de familie

o   Utilizarea substanțelor (inclusiv tutun, alcool, medicamente)

o   Accidente

o   Violența și abuzurile

Conform curriculei, la sfârșitul programului de educație pentru sănătate, tinerii din 19 ar trebui să poată:

o    Identificarea factorilor care influențează dezvoltarea fizică și mentală a individului;

o   Utilizarea noțiunilor de anatomie, genetică, legislație pentru a explica unele aspecte ale bioeticii;

o   Analiza consecințelor deciziilor privind viața sexuală la nivel individual, familial;

o   Investigarea influenței factorilor de mediu asupra sănătății individuale și colective;

o   Explorarea impactului situațiilor de risc asupra individului și asupra comunității;o   Evaluarea informațiilor și serviciilor de sănătate a reproducerii;

o   Construirea de strategii personale pentru a sprijini un stil de viață sănătos;

o   Evaluarea unor concepte, teorii și opinii personale privind problemele de sănătate;

o    Analiza relațiilor dintre sănătatea fizică, mentală, mentală și personală;

o   Evaluarea condițiilor pentru menținerea unei relații sănătoase între parteneri;o   Aplicarea de strategii pentru minimalizarea efectelor unor situații potențial periculoase;

o   Evaluarea influențelor socio-culturale asupra exprimării sexualității;

o   Analiza incidenței abuzului și violenței asupra dezvoltării personalității în adolescență.

Nu s-au dezvoltat alte instrumente pedagogice și sprijin acordate cadrelor didactice responsabile pentru educația pentru sănătate, inclusiv programe de instruire specifice, instrumente web, ca inițiative de sus în jos și în general utilizate.

Educația sexuală și educația relațiilor personale

Educația sexuală nu este furnizată separat de educația pentru sănătate.

Abordări educaționale de tip peer-to-peer

Nu au fost elaborate și implementate în România orientări, programe, proiecte sau inițiative de nivel înalt care să faciliteze sau să se bazeze pe educația peer-to-peer ca formă de învățare non-formală sau informală.

Colaborare și parteneriate

În România nu este elaborat și implementat niciun sprijin la nivel înalt pentru colaborare și formarea de parteneriate între școli, lucrători de tineret și profesioniști în domeniul sănătății care promovează sănătatea tinerilor.

Sensibilizarea cu privire la stilul de viață sănătos și la factorii care afectează sănătatea și bunăstarea tinerilor Furnizori de informații / structuri de consiliere

Printre cele 29 de programe naționale de sănătate finanțate de Ministerul Sănătății (15 programe) și Casa Națională de Asigurări de Sănătate (14 programe), unul dintre programe este dedicat evaluării și promovării educației pentru sănătate și sănătate. Fondurile sunt alocate din bugetul național al Ministerului Sănătății Direcțiilor de Sănătate Publică la nivel județean. Direcțiile au autonomia să-și dezvolte propriile proiecte / activități pentru a promova un stil de viață sănătos la nivel local și trebuie să raporteze Ministerului. La nivel național, Consiliul Național al Audiovizualului din România a aprobat difuzarea gratuită a anunțurilor, inclusiv următoarele mesaje care promovează un stil de viață sănătos: o   “Excesul de sare, zahăr și grăsimi dăunează grav sănătății”o   “Consumați zilnic fructe și legume!”o   “Faceți mișcare cel puțin 30 de minute în fiecare zi!” o   “Beți zilnic cel puțin 2 litri de lichide!”o   “Respectați mesele principale ale zilei!”

Campaniile de informare orientate către tineri

În România nu au fost implementate campanii de informare orientate către tineri pe tema unui stil de viață sănătos și asupra factorilor care afectează sănătatea și bunăstarea tinerilor. Anunțurile, inclusiv mesajele care promovează un stil de viață sănătos, nu au grupuri țintă specifice, fiind adresate publicului larg.

6.5 Sănătatea mintală

1. Strategia (strategiile) națională

2. Îmbunătățirea sănătății mintale a tinerilor 

Strategia (strategiile) națională

Documentul oficial și calendarul 

O strategie pentru sănătatea mintală a copiilor și adolescenților pentru anii 2016-2020 a fost adoptată de Guvernul României în noiembrie 2016 prin hotărâre a Guvernului.Tinerii de peste 19 ani nu se numără printre grupurile țintă ale Strategiei pentru sănătatea mintală a copiilor și adolescenților pentru perioada 2016-2020, dar sunt vizate de Strategia pentru sănătate 2014-2020, care include un obiectiv specific de promovare a sănătății mintale.

Principalele elemente și obiective cheie

Nevoile identificate de Strategia pentru sănătatea mintală a copiilor și adolescenților pentru anii 2016-2020 sunt:

  • Dezvoltarea serviciilor de promovare a sănătății mintale a copilului și adolescentului și de prevenire a tulburărilor psihice ale copiilor și adolescenților prin parteneriat între sistemul de învățământ, sistemul de sănătate, sistemul de servicii sociale și sistemul de justiție prin dezvoltarea serviciilor de informare și consiliere a părinților, a programelor de prevenire a stării de sănătate mintală, cum ar fi prevenirea anxietății și depresiei, prevenirea sinuciderilor, prevenirea comportamentelor agresive și dezvoltarea inteligenței sociale și emoționale a copiilor și adolescenților;
  • Elaborarea și implementarea unei baze de date complexe și stabilirea metodelor și regulilor de colectare și prelucrare a datelor grupului țintă;
  • Dezvoltarea modulelor de psihologie a copiilor în programele și programele de educație medicală și în formarea cadrelor didactice;
  • Dezvoltarea serviciilor de identificare timpurie și de intervenție pentru copiii expuși riscului de a dezvolta tulburări de sănătate mintală și a copiilor cu tulburări de sănătate mintală diagnosticată de medicii de familie și medicii școlari;
  • Îmbunătățirea infrastructurii și serviciilor centrelor de sănătate mintală;
  • Dezvoltarea serviciilor spitalicești ca servicii specializate pentru copii și adolescenți cu tulburări de sănătate mintală prin formarea și instruirea echipelor multidisciplinare în spitale;
  • Formarea continuă a profesioniștilor.

Obiectivele care vizează tinerii (adolescenții) din Strategia pentru sănătatea mintală a copiilor și adolescenților pentru anii 2016-2020 sunt:

o   Creșterea gradului de conștientizare a populației la nivel național privind bunăstarea copiilor și a adolescenților și a sănătății lor mintale, prin campanii naționale și evenimente organizate la nivel local;

o   Promovarea și dezvoltarea factorilor de protecție a sănătății mintale ale copiilor și părinților acestora, prin instruirea tuturor profesioniștilor implicați: profesori, medici de familie, medici pediatri etc.

o   Identificarea precoce a copiilor și a adolescenților cu risc de a dezvolta tulburări de sănătate mintală prin dezvoltarea și implementarea unei baze de date complexe și complexe și stabilirea metodelor și a regulilor de colectare și prelucrare a datelor grupului țintă

o   Identificarea timpurie a dificultăților socio-emoționale și comportamentale ale copiilor și adolescenților

o   • Intervenții timpurii pentru copii și adolescenți cu risc de a dezvolta tulburări de sănătate mintală și dificultăți socio-emoționale și comportamentale

o   Prevenirea tulburărilor de anxietate și a depresiei copiilor și adolescenților expuși riscului, prin intermediul seminariilor

o   Prevenirea și intervențiile timpurii în comportamentul agresiv fizic și verbal al copilului și al adolescentului

o   Dezvoltarea serviciilor specializate integrate în centrele de sănătate mintală

o   Dezvoltarea în cadrul centrelor de sănătate mintală a serviciilor de evaluare și intervenție pentru sănătatea mintală a copiilor și adolescenților

o   Dezvoltarea și implementarea intervențiilor educaționale pentru copiii cu tulburări de sănătate mintală în grădinițe, școli și centre de detenție (centre educaționale, centre de detenție) pentru delincvenții juvenili

o   Dezvoltarea de servicii complexe și intervenții pentru copii cu tulburări severe de sănătate mintală în instituțiile care dețin copii

o   Dezvoltarea unor servicii specializate de intervenție în situații de criză în secțiile de delincvență juvenilă și în centre de detenție / servicii de probațiune

Obiectivul specific de promovare a sănătății mintale în cadrul Strategiei Naționale de Sănătate 2014-2020 propune ca elemente principale:

• Creșterea accesului la serviciile de sănătate mintală prin elaborarea de standarde pentru serviciile de sănătate mintală, formarea specializată a profesioniștilor și campaniile de informare;

• Diversificarea serviciilor disponibile pentru sănătatea mintală

Grupuri țintă

Grupurile țintă ale Strategiei pentru sănătatea mintală a copiilor și adolescenților pentru anii 2016-2020 sunt:

  • Copiii, adolescenți și părinții lor;
  • Copiii și adolescenți cu risc de a dezvolta tulburări de sănătate mintală (copiii expuși violenței verbale și fizice, abuzul de alcool și abuzul de substanțe psihotrope, bolile somatice cronice ale părinților, familiile dezorganizate, sărăcia extremă, copiii cu boli somatice copii cronici, în străinătate) și părinții acestora;
  • Copiii și adolescenți ai căror părinți sunt diagnosticați cu tulburări de sănătate mintală;
  • Copiii și adolescenți diagnosticați cu tulburări de sănătate mintală și părinții lor;
  • Copiii și adolescenți cu măsuri speciale de protecție;
  • Copiii și adolescenți din unitățile din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor;
  • Copiii și adolescenți în supravegherea serviciilor de probațiune;
  • Copii și adolescenți cu tulburări de sănătate mintală care au comis infracțiuni.

Autoritatea guvernamentală responsabilă de implementare

Ministerul Sănătății este principala autoritate responsabilă pentru implementarea Strategiei pentru sănătatea mintală a copiilor și adolescenților pentru anii 2016-2020, în principal prin intermediul Centrului Național pentru Sănătate Mintală și Lupta Antidrog.

Alte autorități sunt, de asemenea, responsabile pentru activitățile planificate:

Monitorizarea / evaluarea / evaluarea implementării strategiei

Centrul Național de Sănătate Mentală și Luptă Antidrog, subordonat Ministerului Sănătății, este responsabil de elaborarea unui raport anual privind implementarea strategiei. Întrucât strategia a fost adoptată în noiembrie 2016, nici un raport de implementare nu a fost elaborat până în octombrie 2017.

Actualizări

Nu s-au făcut actualizări la prezenta Strategie pentru sănătatea mintală a copiilor și adolescenților pentru perioada 2016-2020.

Îmbunătățirea sănătății mintale a tinerilor

Mentinerea sănătății mintale a fost modificată semnificativ în România în 2002, odată cu aprobarea Legii sănătății mintale și protecției persoanelor cu tulburări mintale – Legea 487/2002. Această lege a creat un cadru legal pentru acțiunile din domeniul sănătății mintale. Legea stabilea că responsabilitatea pentru promovarea și prevenirea sănătății mintale revine Ministerului Sănătății și Familiei, Ministerului Educației, Ministerului de Interne, Ministerului Tineretului și Sportului, Ministerului Muncii și Justiției Sociale, Consiliului Național al Audiovizualului, asociații non-guvernamentale, asociații profesionale și altele. Această lege protejează drepturile utilizatorilor de servicii de sănătate mintală și stabilește criteriile de admitere la o unitate psihiatrică, inclusiv criteriile de admitere obligatorie. Programul național de sănătate mintală are 2 subprograme: unul pentru patologia psihiatrică și psiho-socială și altul pentru subprogramele pentru prevenirea și tratamentul dependenței de droguri. Subprogramele sunt livrate în spitalele de psihiatrie și departamentele de psihiatrie ale Centrelor generale de spitale și de sănătate mintală. Activitățile majore, coordonate din subprogramele de prevenire și tratament al dependenței de droguri, sunt: ​​tratamentul de substituție cu agoniști de opiacee, testarea metaboliților de medicamente în unitățile specializate și tratamentul intoxicării cu medicamente. Obiectivele acestui subprogram sunt creșterea reabilitării sociale a pacienților și scăderea ratei de recădere a pacienților cu dependență de droguri. Programul Național de Sănătate Mintală este finanțat de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătății, iar implementarea acestuia este coordonată de Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog.

Numărul și tipurile de servicii de sănătate mintală care vizează toți pacienții (inclusiv tinerii) includ: o   spitale de psihiatrie: (i) departamente psihiatrice acute din spitalele generale (75), (ii) spitale de psihiatrie (34 acute și cronice)o   20 centre de îngrijire de zio   52 de centre de sănătate mintală (36 de adulți și 29 de copii) o   4 unități de dependență specializate și spitale psihiatrice de medicină legală o   150 birouri ambulatorii private, autorizate de Ministerul Sănătății Centrul Național pentru Sănătate Mintală și  Luptă Antidrog poate dezvolta politici / programe / proiecte / inițiative care vizează în special tinerii. În conformitate cu rapoartele anuale ale instituțiilor, reprezentând principalul instrument de monitorizare, activitățile din 2015 au inclus formarea medicilor școlari și de familie pentru depistarea precoce a problemelor de sănătate mintală în rândul copiilor și tinerilor. Nu a fost raportată nicio altă activitate vizată de tineri (cu excepția elaborării Strategiei pentru sănătatea mintală a copiilor și adolescenților pentru perioada 2016-2020).

6.6 Mecanismele de detectare precoce a tinerilor care se confruntă cu riscuri pentru sănătate

  1. Cadrul politic
  2. Părțile interesate
  3. Orientări pentru părțile interesate
  4. Grupuri țintă
  5. Finanțarea

 

Cadrul politic

Începând cu anul 2002 se efectuează anual examene medicale profilactice ale condițiilor de sănătate pentru copiii de grădiniță (la intrarea în grădiniță), elevii de 7, 11, 15 și 19 ani, elevi în școala profesională. Examinările se desfășoară în colectivitățile școlare de către medicul școlii și asistenta medicală, atât în ​​mediul urban, cât și în mediul rural, pentru a afla nivelul dezvoltării fizice, prevenirea bolilor, depistarea precoce a bolilor sau a deficiențelor, aplicarea tratamentului de reabilitare, orientarea școlară și profesională în funcție de starea sănătății. Examinările sunt coordonate de Centrul Național pentru Evaluarea și Promovarea Sănătății, care publică rapoarte anuale. În anul școlar 2014/2015, examenele au inclus 666 869 de preșcolari și elevi din mediul urban și rural (39 de județe urbane și 27 din mediul rural). Dinamica numărului de copii examinați în perioada 2002-2015 are o evoluție oscilantă, cu o creștere de la 480 693 copii examinați în 2002 la 666 869 în 2015. Cu toate acestea, examinările au în principal un obiectiv statistic de informare a factorilor de decizie privind starea de sănătate a copiilor și a tinerilor până în 19 ani și datorită unei acoperiri limitate nu au niciun impact asupra detectării și semnalizării tinerilor care se confruntă cu riscuri pentru sănătate. Pe de altă parte, printre programele naționale de sănătate finanțate de Ministerul Sănătății, patru includ componente clare de detectare timpurie, respectiv:

  • programul național de prevenire, supraveghere și control HIV;
  • programul național de prevenire, monitorizare și control al tuberculozei;
  • programul național de supraveghere și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale și rezistenței microbiene, precum și pentru monitorizarea utilizării antibioticelor;
  • Programul național de depistare precoce a cancerului prin screening organizat;

Cinci alte programe finanțate prin Bugetul de securitate socială prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate includ componente de screening, respectiv:

  • programul național de boli cardiovasculare;
  • programul național de oncologie;
  • programul național de diabet;
  • programul național de tratare a bolilor neurologice;
  • Programul național pentru tratamentul hemofiliei și talasemiei;

Toate programele menționate mai sus includ componente gratuite de screening pentru toți pacienții, inclusiv tineri, disponibili în instituții de stat sau autorizate, cu recomandarea medicului de familie.

Părțile interesate

Medicii și practicienii din domeniul sănătății sunt principalele părți interesate pentru mecanismele de depistare precoce și de semnalizare a tinerilor care se confruntă cu riscuri pentru sănătate. Dintre acestea, cei mai importanți sunt medicii de familie, medicii școlare și asistentele medicale.

Asistența medicală în România este dominată de un sistem public care este finanțat în principal prin contribuții obligatorii la asigurările sociale de sănătate. Medicii de familie sunt un rol de facilitator pentru sistemul public, dar nu și pentru sistemul privat – cei care beneficiază de servicii gratuite nu pot accesa niciun alt serviciu decât dacă sunt văzuți mai întâi de medicul lor de familie, conform reglementărilor din sistem, în special Legea nr. 95/2006 privind reforma sistemului de sănătate. Medicina școlară este o specializare separată, iar școlile trebuie să fi angajat doctori în școli. Cu toate acestea, la fiecare 2500 de elevi este disponibil un doctor școlar, ceea ce face ca sistemul să fie în general ineficient.

Orientări către părțile interesate

În cadrul unui proiect finanțat de Granturile norvegiene și SEE, Institutul Național de Sănătate Publică a elaborat Ghidul pentru Nutriția Sănătății și activitățile fizice în școli și grădinițe, acoperind activități care pot fi implementate și pentru tinerii din școlile secundare.

Grupuri țintă

Examinările medicale profilactice ale condițiilor de sănătate se efectuează anual pentru copiii de grădiniță (la intrarea în grădiniță), elevi de 7, 11, 15 și 19 ani, elevi din școala profesională.Toți tinerii au acces la măsurile de screening incluse în programele naționale de sănătate. Elevii sau studenții, tinerii angajați sau șomerii sunt asigurați conform legii. Tinerii NEET care nu sunt înregistrați la serviciile publice de ocupare a forței de muncă (Agențiile Județene de Ocupare a forței de muncă) nu sunt asigurați în sistemul național, dar pot fi incluși în programele naționale de sănătate la cerere.

Finanțarea

Printre programele naționale de sănătate unele sunt finanțate de la bugetul de stat și altele sunt finanțate din bugetul asigurărilor sociale, după cum urmează:

1.       Programele naționale de sănătate finanțate de Ministerul Sănătății, inclusiv componentele de screening și detectare, sunt:o   programul național de prevenire, supraveghere și control HIV;

o   programul național de prevenire, monitorizare și control al tuberculozei;

o   programul național de supraveghere și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale și rezistenței microbiene, precum și pentru monitorizarea utilizării antibioticelor; o   programul național de depistare precoce a cancerului prin screening organizat;

2.       Programele naționale de sănătate finanțate prin Bugetul de securitate socială prin intermediul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate includ componentele de screening:

o   programul național de boli cardiovasculare; o   programul oncologic național;

o   programul național de diabet; o   Programul național de tratament al bolilor neurologice;

o   Programul național pentru tratamentul hemofiliei și talasemiei.

6.7 Dezvoltarea sistemelor de sănătate în beneficiul tinerilor

În România nu au fost puse în aplicare politici, programe, proiecte sau inițiative la nivel înalt care vizează facilitarea accesului la servicii de sănătate mai favorabile tineretului.

6.8 Dezbateri și reforme curente

Mecanismele pentru depistarea precoce a tinerilor care se confruntă cu riscuri de sănătate mintală și riscuri de dependență sunt în curs de dezvoltare în 2017, ca parte a Strategiei pentru sănătatea mintală a copiilor și adolescenților pentru perioada 2016-2020.

 

5. Ocupare și antreprenoriat pentru tineri

 

În afara subvențiilor mici pentru angajarea tinerilor absolvenți oferite angajatorilor în conformitate cu legea privind ocuparea forței de muncă și șomajul, majoritatea măsurilor specifice politicii de ocupare a forței de muncă din România nu vizează în mod direct și exclusiv tinerii. Cu toate acestea, începând cu 2009, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a implementat un număr mare de proiecte finanțate de Fondul Social European, proiecte ce au avut ca scop eficientizarea politicii de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor.

Măsurile pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial în rândul tinerilor au fost incluse în programul național Garanția pentru Tineret. Fondurile europene rămân însă cea mai importantă sursă de finanțare asigurând stimulente pentru continuarea politicilor de ocupare a forței de muncă și a spiritului antreprenorial în rândul tinerilor.

5.1 Context general

  1. Piața muncii
  2. Concepte

Piața muncii

Rata șomajului în rândul tinerilor în România în iunie 2017 a fost de 15,3%, pentru segmentul de vârstă 15-24 de ani, potrivit Institutului Național de Statistică din România. Se înregistrează o scădere a ratei șomajului în rândul tinerilor începând cu 2015 și 2016 – în octombrie 2015 rata era de 21,8%, iar în octombrie 2016 rata șomajului în rândul tinerilor era de 20,4%.  Totuși, acest lucru trebuie pus în contextul unei valori generale a șomajului de 4,8% în România pentru luna iunie 1017, tinerii fiind grupul de vârstă cel mai afectat de șomaj.Institutul Național de Statistică din România furnizează următoarele informații pentru anul 2015:• Rata de ocupare a tinerilor (15-24 ani) de 20,6%• Șomajul afectează în principal tinerii, respectiv 20,6% față de rata generală a șomajului la 5,9%• Pentru tinerii (15-24 ani), rata șomajului pe termen lung (șomeri de șase luni sau mai mult) a fost de 13,0%, iar în cadrul acestui grup, peste 63,1% se ocupau de șomajul pe termen lung.Informațiile și datele disponibile sunt relevante numai pentru segmentul de vârstă 15-24 ani.

 

Concepte
Potrivit Legii cu privire la ocuparea forței de muncă și șomaj, Legea nr. 76/2002, “Șomerul” este persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

  1. Are 16 ani sau mai mult, caută un loc de muncă și nu îndeplinește condițiile de pensionare;
  2. Starea de sănătate și capacitățile fizice și mentale permit persoanei să-și îndeplinească un loc de muncă; c. nu lucrează, nu generează venituri din activități autorizate conform legii sau are un venit mai mic decât salariul minim brut pe economie, garantat în schema de plată
  3. Este disponibil pentru a începe munca în perioada imediatã, dacã existã un post vacant

Potrivit Legii cu privire la ocuparea forței de muncă și șomaj, Legea nr. 76/2002, “Șomeri înregistrați” sunt persoanele care îndeplinesc cumulativ condițiile stabilite anterior și sunt înregistrate la agenția de ocupare a forței de muncă în a cărei rază teritorială își are reședința.

 

5.2 Administrare și guvernanță

  1. Guvernanță/Administrare
  2. Cooperare trans-sectorială

Guvernanță/Administrare

Principala autoritate guvernamentală responsabilă cu ocuparea forței de muncă și antreprenoriatul în rândul tinerilor este:

1. Ministerul Muncii și Justiției Sociale, responsabil cu elaborarea, monitorizarea și evaluarea politicilor privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

2. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) responsabilă de implementarea majorității politicilor de ocupare a forței de muncă. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă funcționează sub egida Ministerului Muncii și Justiției Sociale și are birouri județene și birouri locale responsabile cu furnizarea directă de servicii către șomeri, inclusiv pentru tineri;

3. Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat (MMACA) este responsabil de elaborarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea politicilor privind antreprenoriatul în rândul tinerilor. Oficiile locale pentru IMM-uri implementează programele de antreprenoriat pentru tineri ale MMACA în relații directe cu tinerii întreprinzători.Sindicatele și organizațiile patronale participă la elaborarea politicilor în domeniul angajării și antreprenoriatului în rândul tinerilor, utilizând două metode principale:

1. reuniuni consultative ad-hoc

2. Consiliul Economic și Social, organ consultativ al Parlamentului și al Guvernului, organizat ca instituție publică tripartită de interes național, având rolul de consiliu consultativ pentru toate proiectele din domeniul social sau economic.Există trei tipuri de organizații care participă atât la adunările consultative ad-hoc, cât și la Consiliul Economic și Social:

1. Sindicatele reprezentative la nivel național, potrivit Legii nr. 62/2011 privind dialogul social;

2. asociații patronale reprezentative la nivel național, conform Legii nr. 62/2011 privind dialogul social;3. ONG-uri numite de ministrul muncii, conform criteriilor de reprezentare. Cu toate acestea, criteriile nu sunt publice. O organizație de tineret umbrelă: Consiliul Tineretului din România este parte a Consiliului Economic și Social.Nu există initiative notabile ale autorităților locale ce au ca scop ocuparea și antreprenoriatul.

Cooperare trans-sectorială

Există trei mecanisme de cooperare trans-sectorială între ministere, departamente, agenții implicate în definirea politicilor și măsurilor de nivel înalt privind ocuparea forței de muncă și antreprenoriatul în rândul tinerilor:1. Reuniuni ad-hoc2. Comisiile inter-ministeriale ad-hoc organizate pe diferite subiecte în conformitate cu proiectul de lege în pregătire. De exemplu, în 2016, Ministerul Muncii a creat un comitet interministerial pentru crearea de locuri de muncă, cu responsabilități privind locurile de muncă pentru tineri3. Comitetul de Monitorizare al Programului Operational Capital Uman 2014-2020 (POCU) programul cuprinzând sprijinul din partea Fondului Social European și Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, inclusiv ocuparea forței de muncă, educația, formarea, sprijinul social și antreprenoriatul social. Comitetul de Monitorizare al POCU este un mecanism important de cooperare, deoarece acest program finanțează numeroase inițiative și proiecte strategice în domeniul ocupării forței de muncă în rândul tinerilor.

5.3 Prognoza – abilități/competențe

1. Sistem (e) de prognoză

2. Dezvoltarea abilităților Sisteme de prognoză

Ca rezultat al proiectului european finanțat ” Sistem partenerial de analiză și prognoză pentru piața muncii adaptat continuu la dinamica economică”, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a beneficiat de o serie de studii de cercetare la nivel național, regional și județean privind evoluția pieței muncii. Programe similare sunt planificate pentru următoarea perioadăm- cu finanțare europeană –  în cadrul  Programului Operational Capital Uman 2014-2020 (POCU) programul, cofinanțat de Fondul Social European.

În plus, potrivit legii privind ocuparea forței de muncă și șomajul, Legea nr. 76/2002, pentru a păstra istoricul, angajatorii trebuie să raporteze birourilor locale ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă locurile de muncă vacante. În caz contrar, aceștia își pierd dreptul de a beneficia de subvenții de la stat pentru tinerii sau noii angajați vulnerabili. Dezvoltarea abilităților În proiectarea serviciilor de instruire și consiliere disponibile pentru șomeri, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă ia în considerare posturile vacante înregistrate de angajatori și studiile de evoluție a pieței forței de muncă. Prin urmare, cursurile sunt organizate și deschise gratuit șomerilor înregistrați pentru calificările necesare conform declarațiilor angajaților. Nu sunt organizate măsuri speciale pentru tineri și nu există informații cu privire la un mecanism sistematic care să țină seama de prognoza pieței muncii atunci când se elaborează programele școlare și universitare în România. 

3.4 Consiliere și orientare în carieră

1. Servicii de consiliere și orientare în carieră

2. Finanțare

3. Asigurarea calității 

Servicii de consiliere și orientare în carieră

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, care funcționează în cadrul Ministerului Muncii și Justiției Sociale, oferă prin birourile sale locale, servicii de îndrumare și consiliere pentru fiecare șomer, inclusiv pentru tineri.Aceste servicii de consiliere destinate tinerilor șomeri au fost incluse în Planul de implementare a garanției pentru tineret și, prin urmare, sunt monitorizate îndeaproape, fiind consolidate de acest plan și de monitorizarea suplimentară.Serviciile de îndrumare și consiliere sunt oferite, de asemenea, tinerilor în educație și formare.Serviciile publice de orientare și consiliere în carieră destinate tinerilor au loc:• în principal, în incinta birourilor locale ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, pentru tinerii șomeri prin furnizarea de informații cu privire la schemele disponibile: Garanția pentru Tineret, consiliere în carieră, oportunități de stagiu.• secundar, în cadrul instituțiilor de învățământ,  dacă un consilier este angajat de consiliul local pentru școală și de universități. Consilierul este un specialist în educație care planifică și desfășoară activități de consiliere specifice educației individuale sau de grup cu scopul de a susține adaptarea elevului la problemele specifice mediului școlar; implementează programe de educație în carieră în scopul instruirii competențelor în domeniile acoperite de domeniul curricular “Consiliere și orientare”; organizează programe extracurriculare de orientare profesională; promovează și implementează programe de educație pentru sănătate care vizează formarea și dezvoltarea abilităților de management.• terțiar, în cadrul centrelor de informare și consiliere organizate de Direcțiile județene ale Ministerului Tineretului și Sportului, dacă personalul calificat este angajat de către aceste birouri județene pentru consilierea tinerilor în carieră. Cu toate acestea, pentru acest tip de consiliere, nu există o cooperare formală sau sistematică informală între  Direcțiile MTS și Birourile Județene și Locale ale Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă.Nu există un grup specific în rândul populației de tineri vizate de îndrumări în domeniul carierei și în căutarea unui loc de muncă. Cu toate acestea, pentru tinerii care nu au un loc de muncă, educație sau formare profesională (NEET), sunt disponibile fonduri speciale pentru aceste servicii furnizate de birourile locale ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, ceea ce face ca acest grup țintă să fie unul dintre cele mai importante în dezvoltarea politiciilor de angajare.  

Finanțare
Finanțarea pentru îndrumarea și consilierea profesională oferită de serviciile publice de ocupare a forței de muncă este asigurată de un fond bugetar special de asigurări sociale. Valoarea finanțării pentru îndrumarea și consilierea în carieră pentru tineri nu poate fi determinată din bugetul total al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru măsuri active de ocupare a forței de muncă. Conform bugetului publicat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, suma totală alocată măsurilor de ocupare a forței de muncă a fost de peste 273 milioane de lei (aproximativ 60 de milioane de euro). Suma a crescut de la 178 de milioane de lei (până la 40 de milioane de euro) utilizate în 2012 pentru aceleași măsuri, potrivit raportului anual al ANOFM pentru anul 2012 la 273 milioane de lei (aproximativ 60 de milioane de euro) în 2016. Datorită manierei de organizare a bugetelor instituțiilor publice din România, nu este posibil să se determine suma alocată numai serviciilor de îndrumare și consiliere pentru tineri în școli, universități și centre de informare și consiliere. În școli și universități, costurile pentru aceste servicii sunt incluse în salariile personalului. În centrele de informare și consiliere, aceste costuri sunt incluse în subvenția totală a Ministerului Tineretului și Sportului, precum și în salariile personalului birourilor județene pentru sport și tineret. Aceste subvenții au ajuns la 200 000 de euro în 2016.

Asigurarea calității

Mecanismele de asigurare a calității și rezultatele obținute de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă sau de școlile care oferă consiliere în carieră, dacă există, nu sunt disponibile publicului.Pentru centrele de informare și consiliere organizate de birourile județene ale Ministerului Tineretului și Sportului, Ministerul monitorizează și poate inspecta centrele. Rezultatele acestui proces de monitorizare au fost centralizate și făcute publice doar în 2016. Rezultatul acestei monitorizări a constituit baza pentru organizarea unui set de recomandări generale pentru centrele specializate în angajarea consilierilor calificați care pot să ofere sprijin specializat tinerilor.

5.5 Stagii de practică și ucenicie

1. Orientări privind stagiile de practică și ucenicia

2. Promovarea stagiilor de practică și a uceniciei

3. Recunoașterea rezultatelor învățării

4. Finanțarea

5. Asigurarea calității  

Orientări privind stagiile de practică și ucenicia

Legea nr. 279/2005 cu modificări extinse din 2013 reglementează ucenicia. Legea nr. 335/2013 reglementează stagiul numai pentru absolvenții de învățământ superior.Pentru ambele acorduri de lucru-învățare, contractele scrise sunt obligatorii. Nu există o reglementare specifică privind condițiile de lucru și descrierea postului în anunțurile de stagii și de ucenicie.Participanții la ucenicie și stagiu beneficiază de asigurări sociale. Conform legii, angajatorul poate primi o subvenție de la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă lunar pentru fiecare ucenic sau stagiar. Această subvenție este de 65 Euro (300 lei) lunar pentru fiecare ucenic și 160 de euro (750 lei) lunar pentru fiecare stagiar. Subvențiile nu sunt determinate ca o parte sau procent din costurile angajatorilor și nu variază în funcție de costurile reale. Prin urmare, pentru domenii de activitate unde costurile de producție sunt mai mari –  unele industrii – subvenția este aceeași ca și în unele domenii de servicii unde costurile de producție sunt foarte scăzute. În acest context, angajatorii din industrie nu sunt motivați să pregătească ucenici.Evaluările din domeniul ocupării forței de muncă arată că aceste beneficii nu motivează angajatorii să implementeze proiecte ce au ca scop lucrul cu ucenici și stagiari, având în vedere povara administrativă de a solicita și de a primi subvențiile.Stagiile și ucenicia nu sunt o cerință în programa școlară.Stagiile și ucenicia fac parte din Planul de implementare a Garanției pentru Tineri și din activitățile eligibile în cadrul proiectelor finanțate de UE, în cadrul Inițiativei pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și al Fondului Social European. Până în 2015 au fost disponibile fonduri diferite pentru angajatori, ucenici și cursanți care beneficiază de subvenții de la bugetul de stat și pentru cei care beneficiază de proiecte finanțate de UE pentru aceleași activități. Pentru proiectele implementate începând cu anul 2017 subvențiile vor fi egale, conform documentelor de programare în consultare.

Promovarea stagiilor de practică și a uceniciei

Promovarea stagiilor și a uceniciei a fost prevăzută de guvern doar ca parte a proiectelor finanțate de UE, în cadrul Inițiativei pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și al Fondului social european. Prin urmare, nu a fost pusă în aplicare nici o inițiativă de comunicare sau de conștientizare la scară largă și nu au fost organizate campanii masive nici de autoritățile publice, nici de organizațiile neguvernamentale.

Recunoașterea rezultatelor învățării

O evaluare formală este cerută la sfârșitul ambelor procese de învățare la locul de muncă și se eliberează o certificare pentru persoana care trece evaluarea. Angajatorul plătește evaluarea și se organizează procedura:• de către centre de evaluare specializate, în cazul uceniciei• de către angajator, printr-o comisie special organizată, în cazul stagiului, însă nu se instituie mecanisme de cooperare între cele două măsuri.Certificarea este folosită:• ca o calificare oficială completă pentru un anumit loc de muncă, atunci când este eliberată ca urmare a unui proces de ucenicie• ca o recunoaștere a experienței practice specializate, atunci când este eliberată ca urmare a unui proces de stagiu 

Finanțarea
Finanțarea programelor de stagiu și de ucenicie oferite în cadrul legal este asigurată dintr-un fond bugetar special de asigurări sociale și plătit de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. Formele de finanțare Fondurile europene, și anume Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și Fondul social european, sunt de asemenea disponibile pentru stagii și ucenici. Totuși, în bugetul total al Programului Operațional “Capitalul uman” este imposibil de determinat suma pentru aceste activități. 

Asigurarea calității

Inspecția Muncii este responsabilă pentru asigurarea calității condițiilor de lucru pentru uceinici și stagiari însă nu există informații privind evaluarea calității stagiilor de lucru-invățare.

5.6 Integrarea tinerilor pe piața muncii

  1. Măsurile privind ocuparea forței de muncă pentru tineri
  2. Măsuri de flexisecuritate
  3. Reconcilierea vieții private și profesionale
  4. Finanțarea schemelor / inițiativelor existente
  5. Asigurarea calității

Măsurile privind ocuparea forței de muncă pentru tineri
Principalele măsuri de politici pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, conform legii privind ocuparea forței de muncă și șomaj, Legea nr. 76/2002, includ:

  • tinerii absolvenți șomeri (din învățământul secundar sau terțiar) au dreptul la un bonus de angajare de 500 lei (aproximativ 110 euro)
  • angajatorii tinerilor absolvenți șomeri (din învățământul secundar sau terțiar) au dreptul la o subvenție lunară de stat pe o perioadă de 12 luni de 900 lei (aproximativ 200 euro)
  • angajatorii tinerilor șomeri vulnerabili au dreptul la o subvenție de stat de 1000 lei (circa 220 euro)
  • angajatorii școlilor sau studenților în timpul sărbătorilor școlare au dreptul la o subvenție de stat lunară de 250 lei (aproximativ 55 euro) pentru perioada de angajare
  • toți șomerii (inclusiv tinerii) care sunt angajați la mai mult de 50 de kilometri de la domiciliu au dreptul la un bonus de mobilitate de circa 15 000 lei (circa 3 300 Euro)
  • toți șomerii (inclusiv tinerii) care își schimbă reședința pentru a-și găsi un loc de muncă au dreptul la un bonus de mobilitate de aproximativ 3500 lei (aproximativ 770 Euro)
  • centrele de evaluare a competențelor pot avea acces la finanțare și pot oferi tinerilor competențe gratuite și evaluări de competențe.

Toate aceste măsuri au fost incluse în sistemul național de Garanție pentru Tineret și, în unele cazuri, au fost alocate alocări și subvenții ca urmare a simplificării politicii de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor în cadrul sistemului de garantare a tinerilor.

Pe de altă parte, nu există informații disponibile privind următoarele măsuri politice (atât pe termen scurt, cât și structurale) puse în aplicare la nivel înalt pentru a favoriza accesul tinerilor care caută un loc de muncă la un loc de muncă:

  • scheme directe de creare de locuri de muncă;
  • măsuri adaptate pentru grupurile țintă specifice identificate în cadrul populației tinere (de exemplu șomeri pe termen lung, solicitanți de locuri de muncă slab calificați, NEETs etc.);
  • strategii de informare pe scară largă de difuzare a informațiilor privind oportunitățile de angajare și serviciile de sprijinire a ocupării forței de muncă (de exemplu, puncte focale pentru ocuparea forței de muncă pentru tineri, birouri sau agenții dedicate, inițiative de sensibilizare etc.)

Măsuri de flexisecuritate

Nu există măsuri de flexicuritate destinate tinerilor în România.

Reconcilierea vieții private și profesionaleTinerii sub 18 ani au dreptul la un timp de lucru mai scurt decât persoanele în vârstă, și anume 6 în loc de 8 ore pe zi și nu pot fi angajați pentru munca de noapte, în conformitate cu Codul Muncii.

Finanțarea schemelor / inițiativelor existente
Finanțarea măsurilor de politică de integrare oferite de serviciile publice de ocupare a forței de muncă este asigurată de un fond bugetar special de asigurări sociale.

Asigurarea calității

Inspectia Muncii este responsabilă de asigurarea calității condițiilor de muncă și legalității relațiilor contractuale și verifică și condițiile întrunite de angajatori pentru a beneficia de subvenție. Instituția assi verifica, de asemenea, conditiile intalnite de angajati pentru a primi subventii pentru integrarea tinerilor. Instituția asigură exercitarea controlului în domeniile relațiilor de muncă, al securității și sănătății în muncă și al supravegherii pieței.

 

3.7 Mobilitatea transfrontalieră în domeniul ocupării forței de muncă, al antreprenoriatului și al schemelor de învățare vocațională

  1. Programe și scheme de mobilitate transfrontalieră
  2. Cadrul juridic

Programe și scheme de mobilitate transfrontalieră

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă din România este, de asemenea, responsabilă de consilierea și medierea locurilor de muncă în străinătate. O secțiune specială a site-ului Instituției este dedicată muncii în străinătate. Aceste oportunități pentru locuri de muncă în străinătate sunt disponibile în România datorită participării la rețeaua EURES. Locurile de muncă disponibile în Spațiul Economic European sunt publicate periodic în România, iar serviciile de consiliere sunt disponibile pentru aceste posturi. De asemenea, România participă la “schema de mobilitate specifică”: “Primul loc de muncă EURES” într-un proiect implementat până în ianuarie 2017 în Suedia, Slovenia, Irlanda, România, Danemarca, Finlanda și Azore folosind portalul EURES.

Erasmus pentru tinerii antreprenori – Programul de mobilitate al Comisiei Europene pentru tinerii antreprenori care participă la o experiență de învățare în alte țări europene – este implementat în România. Nu sunt disponibile date privind punerea în aplicare a programului. Punctele de contact naționale sunt organizații private (deși unii dintre aceștia au o participare publică)

  • Asociația pentru Dezvoltare Durabilă Slatina
  • Fundația Danis pentru Dezvoltare Managerială din Cluj-Napoca
  • Camera de Comerț și Industrie Neamț
  • Universitatea Ștefan cel Mare Suceava

Finanțarea mobilității în domeniul ocupării forței de muncă, antreprenoriatului și schemelor profesionale este asigurată de Uniunea Europeană. Nu sunt disponibile informații privind programele de mobilitate finanțate din bugetul național pentru activități de lucru, formare sau învățare antreprenorială în străinătate.

Cadrul juridic

În România nu există un cadru legal specific pentru mobilitatea transfrontalieră a lucrătorilor tineri, a stagiarilor / ucenicilor și a profesioniștilor / antreprenorilor și nu există reglementări naționale pentru mobilitatea transfrontalieră.

5.8 Dezvoltarea competențelor antreprenoriale

  1. Cadrul de politici
  2. Învățarea formală
  3. Învățarea non-formală și informală
  4. Sprijinirea educatorilor în procesele de educație antreprenorială

 Cadrul de politici

Strategia privind tineretul include dezvoltarea competențelor antreprenoriale și a antreprenoriatului pentru tineri printre obiectivele sale principale. Strategia Tineretului este un document legal adoptat ca Hotărâre a Guvernului (nr.24 / 2015).

Obiectivele specifice în acest domeniu sunt:

  1. Creșterea independenței în rândul tinerilor
  2. Creșterea independenței în rândul tinerilor în zonele rurale
  3. Promovarea spiritului antreprenorial la toate nivelurile de educație și formare a tinerilor
  4. Sprijinirea tinerilor antreprenori la procesele de integrare europeană și globalizare.

Cu toate acestea, până în decembrie 2016, nu a fost adoptat un plan de acțiune care să permită implementarea sistematică a strategiei, monitorizarea și evaluarea strategiei. Pentru elaborarea și adoptarea planului de acțiune și monitorizarea implementării Strategiei Tineretului, Ministerul Tineretului și Sportului are nevoie de sprijin din partea altor ministere sectoriale (educație, ocuparea forței de muncă, economie etc.).

Învățarea formală

Educația antreprenorială este organizată și reglementată în sistemul de învățământ formal numai la nivelul secundar, în cadrul unor specializări, pentru elevii cu vârste cuprinse între 16 și 17 ani. Cu toate acestea, analizând curricula se poate observa că accentul se pune pe competențe și abilități și mai puțin pe atitudinile pe care tinerii întreprinzători ar trebui să le aibă sau să le dobândească. La nivelul învățământului superior, toate universitățile importante din România oferă cursuri de afaceri, inclusiv o introducere în antreprenoriat.

Cu toate acestea, având în vedere tradițiile culturale predominante în sistemul universitar românesc, cel mai mare impact provine din separarea dintre cunoștințele teoretice și cele practice, primul fiind considerat superior celui din urmă. Acest lucru se reflectă nu numai în conținutul cursurilor, ci și în metodologia didactică, care se bazează aproape exclusiv pe cursuri cu o atenție mai redusă pentru rolul activ al studenților. Analizând prezentarea cursurilor universitare de afaceri, inclusiv educația antreprenorială în universitățile din România, pe baza informațiilor publicate online de către universități (au fost analizate site-urile celor mai mari 10 universități din România), se pot observa trei aspecte care caracterizează cursurile de antreprenoriat:

  1. sunt prezențe aproape exclusiv în facultățile de economie și management;
  2. se pune accentul ideea de start up – inițierea propriilor afaceri;
  3. Scopul lor principal este de a transfera cunoștințe și abilități în dezvoltarea planului de afaceri.

 

Învățarea non-formală și informală

În cadrul programului guvernamental, Ministerul Tineretului și Sportului a lansat în 2017 un proiect amplu de antreprenoriat, care vizează 200 de tineri din 8 județe: Bihor, Covasna, Dâmbovița, Giurgiu, Iași, Satu Mare, Teleorman și Vrancea.Până în 2015, în timp ce fondurile erau disponibile, educația antreprenorială a fost o prioritate a principalelor organizații românești de tineret, însă inițiativele lor au fost bazate doar pe proiecte și s-au încheiat și terminat de îndată ce schema de acordare a ajutoarelor s-a încheiat, nu există planuri de urmărire a rezultatelor proceselor de învățare. Implementarea programelor europene în România a inclus și a finanțat formarea pentru tinerii care doresc să devină antreprenori. Punctele forte ale învățării antreprenoriale sunt determinate, în principal, de investițiile extinse făcute pentru a sprijini inițiativele și inițiativele antreprenoriale ale tinerilor prin intermediul proiectelor finanțate de Fondul Social European. Dar, în același timp, această investiție a determinat și o provocare – lipsa unei educații sistematice antreprenoriale realizate în școli și universități conduce la o dezvoltare lentă a culturii antreprenoriale în România.Sunt de apreciat eforturile depuse de asociațiile tinerilor întreprinzători cu finanțare privată pentru a crea sisteme pentru tinerii antreprenori, precum și schemele specifice pentru tinerele antreprenorare. Mai mult decât atât, programele educaționale de la egal la egal pentru tinerii antreprenori au fost de asemenea apreciate de către public.

Sprijinirea educatorilor în  procesele de educație antreprenorială

Pentru a sprijini educatorii (cadrele didactice și lucrătorii pentru tineret) în dezvoltarea competențelor pentru educația antreprenorială, România promovează implementarea acordată prin programul Erasmus +. Nu sunt furnizate informații sistematice cu privire la numărul de cadre didactice sau de tineri care beneficiază de proiecte de formare în domeniul Erasmus +. După participarea la instruiri privind educația antreprenorială, fazele de multiplicare depinde de dorința și motivația cadrelor didactice de a transfera în clasă metode de învățare și formare non-formală și de a promova antreprenoriatul în rândul tinerilor. Nu a fost lansată nicio altă inițiativă națională la nivel înalt pentru susținerea educatorilor în domeniul educației antreprenoriale.

 

5.9 Fonduri destinate tinerilor antreprenori pentru Start – Up-uri

  1. Acces la informație
  2. Acces la capital

Acces la informație

Deși cea mai mare parte a sprijinului acordat tinerilor întreprinzători a fost disponibilă în pachete de sprijin: formare profesională și finanțare mică pentru inițierea afacerilor, în cadrul proiectului finanțat de UE în cadrul Fondului Social European, comunicarea în acest sens a fost doar bazată pe proiecte și nu a fost elaborată nicio strategie pe termen lung.Nu sunt disponibile alte informații despre măsurile de politică de nivel înalt implementate pentru a se asigura că tinerii sunt la curent cu oportunitățile, schemele de finanțare și serviciile pe care le pot primi în calitate de tineri antreprenori.

 

Acces la capital

În 2017, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat a lansat un program dedicat finanțării noilor afaceri: Programul Start-Up Nation – România. Programul este similar cu programele implementate în trecut, utilizând fonduri din Fondul Social European. Deși este deschis și promovat ca un program pentru tineri, întreprinzătorii mai în vârstă pot aplica și ei pentru acest program. Finanțarea pentru inițierea și formarea profesională a fost disponibilă pentru sute de tineri în cadrul unui program al Ministerului Economiei, Comerțului și Relației cu mediul de afaceri între 2010 și 2014. Nu există informații privind măsurile de politică la nivel înalt pentru a facilita accesul la finanțarea datoriei, cum ar fi schemele de împrumut specifice pentru crearea de noi întreprinderi.

 

5.10. Promovarea culturii antreprenoriale

  1. Evenimente Speciale/Activități
  2. Parteneriate și rețele

Evenimente speciale/Activități

Au fost puse în aplicare o gamă largă de inițiative în domeniul educației antreprenoriale și al finanțării inițiale, majoritatea fiind destinate tinerilor antreprenori și acordate prin Fondul Social European, toate fiind bazate pe proiecte. Fiecare dintre aceste proiecte a avut un buget de comunicare disponibil, dar nici unul dintre acestea nu a fost special conceput pentru a informa tinerii antreprenori despre oportunitățile existente.

Parteneriate și relețe

Tinerii antreprenori sunt organizați în România, în mai multe asociații, care funcționează fie ca ONG-uri, fie ca organizații patronale. Aceste organizații ale tinerilor antreprenori sunt active în implementarea proiectelor finanțate de Fondul Social European menționate în această secțiune. De exemplu, “Întreprinderile de exercițiu, primul pas pentru o carieră” au fost implementate de Asociația Română a Tinerilor Întreprinzători din România cu fonduri din Fondul Social European prin POSDRU. 500 de elevi de liceu care au beneficiat de formare și consiliere pentru a conduce o firmă de testare. Proiectul a fost implementat în 2015 și a urmat mai multe alte proiecte ale organizațiilor care au aceleași obiective. Organizațiile tinerilor și juniorilor din România care promovează antreprenoriatul – precum Junior Achievement Romania și Junior Chamber International Romania – implementează, de asemenea, programe de învățare antreprenorială finanțate de membri și sponsori. Cu toate acestea, informațiile privind aceste proiecte și programe nu sunt ușor accesibile și puțini dintre cei intervievați pentru prezentul raport consideră că aceste programe au un impact la scară mai largă. Ele sunt, pe de altă parte, foarte apreciate de participanți și din punct de vedere al impactului pe termen lung pentru participanții lor.

5.11 Proiecte curente/ Dezbateri/ Reforme

Nu sunt disponibile informații despre dezbaterile actuale și reformele privind domeniul ocupării forței de muncă și antreprenoriatului pentru tineri.

4. Incluziunea socială a tinerilor

În mod tradițional, politica socială a României se concentrează pe plățile pentru prestațiile sociale pentru persoanele în nevoie și risc de excluziune socială, și mai puțin pe serviciile sociale. Serviciile sociale sunt furnizate conform Legii nr. 292/2011 privind asistența socială. Există trei tipuri de servicii reglementate: (1) servicii de îngrijire personală; (2) Servicii de recuperare; (3) servicii sociale (re) integrare.

Deși tinerii pot beneficia de aceste servicii, în niciunul dintre serviciile create de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, tinerii nu sunt vizați în mod special și niciunul dintre aceste servicii nu este special conceput pentru tineri.

Analizând măsurile de incluziune socială incluse în Strategia națională privind incluziunea socială, Strategia pentru tineret și reunite în cadrul Pachetului Anti-sărăcie în 2016, se poate observa că majoritatea măsurilor sunt concepute în jurul școlilor din zonele defavorizate. Serviciile sociale pentru locuitorii din zonele defavorizate sunt situate în jurul școlii, astfel încât acestea devin un motor de incluziune socială, prin completarea activității Serviciilor de Asistență Socială Publică și prin furnizarea de servicii de informare, consiliere și servicii sociale, de sănătate și educație copiii și tinerii care frecventează școala și familiile acestora. Prin: (1) biroul social și medical (inclusiv cabinetul medicului stomatolog) în școli; (2) personal specializat (psiholog, consilier școlar, logoped); (3) cantină școlară. Cu toate acestea, există puține locuri în care aceste servicii au fost deja dezvoltate în 2017.

 

4.1 Context general

  1. Principalele provocări
  2. Concepte de bază

Principalele provocări

Conform Strategiei Naționale pentru Incluziune Socială, probabil cea mai importantă provocare privind incluziunii socială în România este legată de sărăcie. Începând cu anul 2009, tinerii au avut cea de-a doua cea mai crescută rată a sărăciei, fiind principalul grup afectat de criza economică. În 2012, tinerii între 18 și 24 de ani aveau o rată a sărăciei extrem de ridicată, foarte aproape de riscul ridicat de sărăcie cu care se confruntă copiii. Ceea ce este îngrijorător este că, în cazul tinerilor, rata sărăciei a crescut semnificativ în timp (cu 7 puncte procentuale în perioada 2008-2012). Această creștere s-ar putea datora vulnerabilității și a lipsei oportunităților de încadrare pe piața forței de muncă.Tinerii romi au un risc mult mai ridicat de a fi în sărăcie, indiferent de vârstă, educație sau zonă de reședință. Pe baza pragului național de sărăcie absolută măsurat utilizând nivelul de consum din 2013, cetățenii romi au un risc de zece ori mai mare de a fi săraci decât restul populației (rata pentru populația romă a fost de 33%, comparativ cu doar 3,4% pentru întreaga populație populație). Ceea ce este îngrijorător este faptul că riscul sărăciei este extrem de mare pentru copiii și tinerii romi – rata sărăciei este de 37,7%, în timp ce rata sărăciei la nivel național este de doar 4,3%. Tinerii romi sunt, prin urmare, în risc dublu.Sărăcia la locul de muncă afectează unul din doi adulți din România, inclusiv tinerii adulți. Marea majoritate a celor care întâmpină probleme sociale combină câștigurile cu transferurile de protecție socială (80% din total), alocațiile pentru copii fiind cea mai comună formă de sprijin.Copiii și tinerii privați de îngrijire și sprijin parental sunt printre cele mai vulnerabile grupuri din România identificate prin cercetare și planificare strategică.În timp ce în anii 1990 sistemul de protecție specială pentru copiii separați de familiile lor a fost sursa scandalurilor cunoscute pe plan internațional în România, condițiile în orfelinate fiind scandaloase, sistemul a fost reformat în România în ultimii 15 ani. Plasamentul maternal, familiile adoptive sau casele mici de plasament pentru copii și tinerii sub 18 ani, separați de familiile lor, au luat, în generallocul orfelinatelor mari.

Concepte de bază

Legea asistenței sociale în România precum și  alte reglementări utilizează termenul de “tineri care părăsesc sistemul de protecție specială”, în ceea ce privește tinerii de peste 18 ani care părăsesc orice formă de protecție separată de părinți, fie prin plasarea în familia extinsă (bunicii sau alte rude) sau prin plasarea în familii adoptive sau în orfelinate.Recunoscând faptul că discriminarea este una dintre principalele cauze care generează sau menține situația de excluziune și marginalizare, categoria dezavantajată este definită de legea specială privind combaterea discriminării ca fiind o categorie de persoane care sunt fie în situație de inegalitate față de situația majorității, din cauza diferențelor de identitate sau care se confruntă cu respingerea și marginalizarea în ceea ce privește comportamentul altora. Grupurile vulnerabile includ: copiii expuși riscului sărăciei, vulnerabilitate la procesele de dezintegrare socială, delincvența juvenilă; tineri de peste 18 ani care nu mai sunt vizați de sistemul de protecție a familiei; persoane cu dizabilități; persoanele aparținând populației de rome aflate în situații de risc înalt; persoanele în vârstă în situații de risc ridicat și persoanele fără adăpost.

4.2 Organizare

  1. Guvernanță
  2. Cooperare trans-sectorială

Guvernanță

În domeniul incluziunii sociale responsabilitățile sunt împărțite între mai multe instituții:

Autoritățile centrale au o responsabilitate de reglementare în domeniul serviciilor și pot aloca, de asemenea, resurse financiare limitate de la bugetul central de stat pentru organizațiile acreditate care prestează astfel de servicii, în conformitate cu Legea nr. 34/1998 privind acordarea de subvenții asociațiilor și fundațiilor românești cu personalitate juridică, care înființează și administrează unitățile de asistență socială.Sindicatele, organizațiile patronale și ONG-urile participă la elaborarea politicilor în domeniul incluziunii sociale a tinerilor, utilizând două metode principale:1. reuniuni consultative ad-hoc, în principal cu ONG-uri2. Consiliul Economic și Social, organ consultativ al Parlamentului și al Guvernului, organizat ca instituție publică tripartită de interes național, având rolul de consiliu consultativ pentru toate proiectele din domeniul social sau economic.Există trei tipuri de organizații care participă la Consiliul Economic și Social:1. Sindicatele reprezentative la nivel național, potrivit Legii nr. 62/2011 privind dialogul social;2. asociații patronale reprezentative la nivel național, conform Legii nr. 62/2011 privind dialogul social;3. ONG-uri numite de Ministrul Muncii, conform criteriilor de reprezentare. Cu toate acestea, criteriile nu sunt publice. O organizație de tineret umbrelă: Consiliul Tineretului din România este parte a Consiliului Economic și Social.În cadrul întâlnirilor ad-hoc participarea ONG-urilor este mai importantă.Biroul UNICEF din România este, de asemenea, activ, oferind informații, studii și sfaturi la nivelul planificării politicilor, precum și testarea și pilotarea modelelor de asistență socială la nivel local. Modelele lor vizează în primul rând copiii, dar tinerii (14-35 ani) reprezintă, de asemenea, un grup țintă important pentru biroul UNICEF din România.Abordarea guvernanței privind incluziunea socială a tinerilor este de sus în jos în ceea ce privește elaborarea politicilor și descentralizată în implementare. Serviciile de asistență publică locală în structura administrației locale și ONG-urile autorizate oferă asistență socială în mod direct și beneficiază de prestații sociale.

Cooperare trans-sectorială

Există trei tipuri de mecanisme de cooperare trans-sectorială între ministere, departamente și agenții implicate în definirea politicilor și măsurilor de nivel înalt privind ocuparea forței de muncă și antreprenoriatul în rândul tinerilor:1. Reuniuni ad-hoc2. Comisiile inter-ministeriale ad-hoc organizate pe diferite subiecte în conformitate cu proiectul de lege în pregătire.3. Comitetul de Monitorizare al Programului POCU, programul care include măsuri de asistență socială și incluziune socială din Fondul Social European și Inițiativa pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru Tineret. Comitetul de Monitorizare al POCU este un mecanism de cooperare important, deoarece acest program finanțează numeroase inițiative și proiecte strategice în domeniul incluziunii sociale a tinerilor.Nu sunt disponibile dovezi și documente publice cu privire la rezultatele mecanismelor de cooperare intersectorială prezentate.

4.3 Strategia de incluziune socială a tinerilor

  1. Existența unei Strategii Naționale pentru incluziune socială
  2. Scop și conținut
  3. Autoritatățile responsabile
  4. Actualizări

 

Existența unei Strategii Naționale pentru incluziune socială

Există o strategie națională privind incluziunea socială în România, iar Strategia pentru tineret are un pilon dedicat incluziunii tineretului. O strategie separată privind incluziunea socială a tinerilor ca atare nu există în România. Ambele documente strategice au fost aprobate prin hotărâri ale Guvernului în 2015: Strategia pentru Tineret prin Hotărârea Guvernului nr. 24/2015 și Strategia Națională privind Incluziunea Socială prin Hotărârea Guvernului nr. 383/2015. Toate măsurile de incluziune socială prevăzute de diferitele strategii și programe guvernamentale au fost reunite în 2016 în Pachetul anti-sărăcie. Pachetul include mai multe dispoziții pentru tineri. Pentru tinerii care au renunțat la școală și au șanse reduse de a-și găsi un loc de muncă, au fost planificate programe de dezvoltare a acestora – dezvoltare profesională și continuarea studiilor. Pachetul anti-sărăcie este un instrument folosit pentru a organiza toate strategiile, inițiativele și programele guvernamentale reglementate prin lege sau prin Hotărârea Guvernului.

Scop și conținut

În domeniul incluziunii sociale a tinerilor, pachetul anti-sărăcie conține măsuri care vizează copiii și tinerii sub 18 ani și măsuri care vizează tinerii adulți.

Aceste măsuri sunt:

  1. Școala – motorul de incluziune în zone defavorizate – Inițiativa centralizează serviciile sociale pentru locuitorii zonei defavorizate în jurul școlii, astfel încât devine un motor de incluziune socială, prin completarea activității Serviciilor de Asistență Socială Publică și prin furnizarea de informații, consiliere și asistență socială, sănătoasă și educațională servicii pentru copiii și tinerii care frecventează școala și familiile acestora. Prin:
  2. biroul social și medical (inclusiv biroul dentist) în școli;
  3. personalul specializat (psiholog, consilier școlar, logoped);
  4. cantina școlară
  5. Școala după școală – program național destinat școlilor din zonele defavorizate. Programul urmărește acordarea sprijinului educațional pentru copiii și tinerii vulnerabili, pentru a preveni abandonul școlar prin furnizarea de programe școală după școală, inclusive a unei  mese calde. Programul va stabili mecanismul de extindere a programului existent la nivel național. Programul urma să fie pilotat în 50 de școli și extins apoi la nivel național.

3. Programul A doua șansă – program național pentru zonele defavorizateProgramul vizează creșterea numărului de școli care oferă a doua șansp. Programul oferă o abordare școlară flexibilă pentru a aduce copiii, tinerii și adulții înapoi la școală pentru a absolvi nivelurile de educație obligatorie.4. Granturi pentru școlile din zonele defavorizateInițiativa urmează un model de plan de implementare de la Banca Mondială, prina. Formula de finanțare (/cap de locuitor)b. Granturi pentru creșterea eficienței școlilor defavorizatec. Granturi pentru parteneriate școală – comunitated. Premii pentru profesorii talentați din școlile dezavantajate5. Programul național urmând modelul “Teach for Romania”Inițiativa vizează dezvoltarea unui program național care constă în recrutarea de tineri talentați, inclusiv profesori deja angajați în sistemul de învățământ, formarea acestora, oferirea de burse de sprijin și granturi și un program de mentorat pentru predarea timp de 2 ani în grupuri defavorizate, vulnerabile și / școli.6. Acces sporit la educație- Inițiativa vizează asigurarea unor spații adecvate pentru cursuri, stimulând, de asemenea, antreprenoriatul în zonele vulnerabile, în: a. Lucrări de construcție, extindere și / sau reparare în grădinițe și școli cu un număr mare de copii defavorizați. b. asigurarea transportului local (autobuze școlare sau minivane) prin furnizarea de vouchere elevilor7. Prevenirea abandonului școlar timpuriuUn program pilot de are ca scop menținerea în populația școlară a copiilor în risc de abandon școlar prin activități de dezvoltare personală și activități sportive. Inițiativa este finanțată prin Fondurile SEE.  8. Programul național integrat pentru tinerii care nu sunt încadrați într-o formă de învățământ, angajare sau formare profesională (NEET) Inițiativa oferă asistență individuală pentru fiecare caz: înregistrare, informare și consiliere, monitorizarea măsurilor dedicate NEETs, inclusiv măsuri de ocupare a forței de muncă (inclusiv auto-angajare) sau măsuri de reintegrare a tinerilor în educație, folosind inițiative precum cea de-a doua șansă program școlar. 9. Revitalizarea sistemului de educație vocațională și tehnică în mediul urban și rural Inițiativa are drept scop dezvoltarea proiectelor-pilot de formare profesională și profesională a școlilor profesionale, în parteneriat cu angajatorii.10. Reinserția socio-profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție specialăInițiativa vizează dezvoltarea Centrelor de tranzit, a apartamentelor sociale, a locuințelor sociale și a sprijinului pentru incluziunea socio-profesională, a măsurilor de mentorat în perioada de plasament și a centrelor de asistență parentală. Mai mult, inițiativa urmărește elaborarea standardelor de calitate și monitorizarea persoanelor instituționalizate (copii în asistență maternală, copii cu dizabilități).

Contribuţia Strategiei de tineret la incluziunea socială a tinerilor, în special a celor vulnerabili şi/sau care, din diferite motive, ar putea avea oportunităţi mai puţine este operaționalizată în următoarele obiective specifice și direcții de acțiune:

  1. Relansarea politicilor de combatere a sărăciei și promovare a incluziunii sociale în România cu accent pe tineri și copii pentru a reduce deficitele pe toate dimensiunile vieții acumulate în stadiile inițiale ale vieții, deficite care sunt de așteptat să marcheze negativ tot parcursul ulterior al indivizilor și care ar deveni mult mai dificil de recuperate

 

Direcţii de acţiune:

 

  1. Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale a tinerilor şi a transmiterii intergeneraționale, precum şi întărirea coeziunii la nivel societal şi a solidarității cu tinerii.
  2. Creșterea accentului pe prevenire, care este cea mai eficientă și viabilă cale de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale și pe intervenția timpurie pentru a se evita situația în care persoanele care ajung în sărăcie rămân prinse în situații socioeconomice tot mai dificile și problematice.
  3. Schimbarea modului de abordare a combaterii sărăciei tinerilor de la intervenții de asistență socială punctuale la măsuri de dezvoltare socială și învestiție constantă în tineri, implementate de la începutul și pe tot parcursul ciclului de viață
  4. Adoptarea unei abordări intersectoriale în demersurile de îmbunătăţire a coeziunii comunitare şi solidarităţii, precum şi în cele de reducere a excluziunii sociale a tinerilor, abordând aspectele care țin de educaţia, ocuparea, locuirea şi incluziunea tinerilor într-o manieră integrată; acțiuni de combatere a sărăciei și a excluziunii pe întreg spectrul de politici; pentru a răspunde nevoilor tinerilor şi pentru a asigura coerenţă în politicile privind bunăstarea şi acces la sistemele de asistenţă şi protecţie, trebuie întărită cooperarea intersectorială, precum şi cea între nivelurile local, regional, naţional şi european.
  5. Reconsiderarea beneficiilor financiare, a serviciilor și a suportului în natură pentru copii și tineri pentru asigurarea tuturor nevoilor fundamentale ale acestora
  6. Întărirea responsabilizării părinţilor cu serviciile de asistenţă socială şi dezvoltarea funcţiilor sociale ale autorităţilor publice comunitare.
  7. Elaborarea de către autoritățile responsabile (Guvern, MMFPSPV) a unui program prioritar, parte a strategiei anti-sărăcie și de promovare a incluziunii sociale, aflate în curs de elaborare: Incluziunea Socială a copiilor și tinerilor aflați în sărăcie extremă şi cu risc ridicat de marginalizare/ excluziune socială; elaborarea unui pachet complex de servicii sociale adesate copiilor și tinerilor din zonele cu sărăcie extremă, în vederea facilitării accesului la educație, acordării de alimentaţie sănătoasă, dezvoltarea capacităţii de dezvoltare personală.
  8. Îmbunătățirea accesului la asistență socială a tinerilor în nevoie, pentru a-și valorifica drepturile; sprijinirea activităţilor de informare şi educare a tinerilor cu privire la drepturile lor
  9. Participarea tinerilor în toate fazele derulării politicilor anti-sărăcie și pentru promovarea incluziunii sociale: serviciile pentru tineret, serviciile sociale şi instituţiile de educaţie formală trebuie să lucreze înpreună cu tinerii şi familiile lor pentru a preveni excluziunea socială a tinerilor.
  10. Valorificarea întregului potenţial al muncii de tineret şi al centrelor de tineret ca mijloace de incluziune.
  11. Sprijinirea dezvoltării cunoaşterii şi competenţelor interculturale ale tuturor tinerilor şi combaterea prejudecăţilor.
  12. Remedierea problemelor lipsei de adăpost, locuirii şi excluziunii financiare.
  13. Promovarea măsurilor de sprijin pentru tinerele familiie

 

  1. Acordarea de sprijin pentru tineri în vederea asigurării desfășurării unor vieți independente, a întemeierii unor familii proprii și a stimulării natalității în rândul tinerilor.

Direcţii de acţiune:

  1. Asigurare a echilbrului dintre viața profesională, accesul la educație și măsuri de sprijinire a familiei, în mod special în vederea creșterii copiilor
  2. O piață a muncii flexibilă și incluzivă
  3. Educație adaptată la cerințele implicării tinerilor în activități generatoare de venit
  4. Servicii de suport pentru creșterea copiilor acasă, la locul de muncă și în sistemul educațional de terțiar

 

  1. Promovarea unei piețe a muncii mai incluzive cu tinerii în general și cu tinerii din categorii defavorizate în mod special, îmbunătătirea calității integrării tinerilor pe piața muncii, asigurarea unei piețe a muncii flexibilă și creșterea siguranței cu privire la menținerea locului de muncă

Direcţii de acţiune:

  1. Asigurarea dreptul la tratament egal şi corect, mai ales în ce priveşte munca şi salariul decent, locuri de muncă neprecare, oportunităţile de pregătire şi promovare, şi prevenirea discriminării pe baza vârstei.
  2. Implementarea  unor politici dedicate încadrării în muncă a tinerilor, în care să fie incluse măsurile menite să reducă rata șomajului în rândul tinerilor, printre altele prin intermediul uceniciilor, al stagiilor sau al altor experiențe de muncă
  3. Dezvoltarea, completarea și actualizarea cadrului naţional al calificărilor și a sistemului de standarde ocupaționale pentru a stimula dezvoltarea sistemului de formare profesională continuă
  4. Dezvoltarea cadrului naţional al calificărilor, încurajarea programelor de formare profesională continuă;
  5. Promovarea mecanismelor de recunoaştere a achiziţiilor obţinute pe căi nonformale  şi informale pentru a facilita accesul adulţilor cu nivel educaţional redus la nivele educaţionale superioare.
  6. Promovarea concepului de management al vieţii  şi al carierei care să sprijine indivizii pentru a beneficia din plin de toate oportunităţile
  7. Acordarea de sprijin social îmbunătățit care continuă și atunci când tinerii se angajează pentru a se evita o situație de „ușă rotativă” în care persoanele sunt prinse între șomaj și un loc de muncă precar, de slabă calitate.
  8. Extinderea eligibilității pentru cursuri de calificare profesională și la persoanele care nu au absolvit învățământul obligatoriu, în paralel cu cursuri de instruire speciale în competențe de bază pentru aceste persoane, astfel încât să poată fi cuprinse grupuri la risc precum persoanele aflate în sărăcie sau romii.
  9. Facilitarea unor convenţii între unitățile  şcolare din zone izolate, fără angajatori importanți în proximitate,  şi agenţi din alte zone economice, pentru a permite organizarea învățământului profesional în aceste zone.
  10. Prelungirea duratei facilităților acordate către angajatori pentru angajarea persoanelor tinere și cumularea facilităților pentru tineri cu cele acordate pentru angajarea persoanelor din grupurile vulnerabile, dacă este vorba de tineri din aceste categorii
  11. Pentru asigurarea tranziţiei de la educaţie la ocupare, tinerilor trebuie să li se asigure consiliere şi orientare în carieră de calitate, formare la locul de muncă, internship şi ucenicie de bună calitate plătite, care să răspundă abilităţilor şi intereselor acestora.
  12. Trebuie asigurat sprijinul necesar, financiar, administrativ sau de altă natură, pentru încurajarea antreprenoriatului în rândul tinerilor.

 

  1. Direcționarea educației non-formale spre reintegrarea socială a tinerilor excluși social, asigurarea menținerii sau restabilirii accesului la educația formală în paralel cu o reală promovare a învățării non-formale și informale și a recunoașterii competențelor dobândite

Direcţii de acţiune:

  1. Investiții eficiente în sistemele de învățământ și de formare la toate nivelurile (de la nivel preșcolar la nivel universitar) și asigurarea accesului egal la educaţie gratuită şi de bună calitate, de la nivelul primar până la cel terţiar, pentru toţi tinerii
  2. Ameliorarea rezultatelor în domeniul educației, tratând fiecare segment (preșcolar, primar, secundar, profesional și universitar) în cadrul unei abordări integrate, care să includă competențele-cheie și care are scopul de a reduce părăsirea timpurie a școlii;
  3. Pentru a atinge ţinta stabilită pentru anul 2020 de absolvire de către tineri a învățământului superior sunt necesare măsuri de atragere către educaţia terţiară a populaţiei care acum are vârsta cuprinsă între 23 şi 27 de ani, în special în contextul tendinței descendente a ratei de cuprindere în învățământul superior.
  4. Consliere vocațională reală a tinerilor de la nivelul învățământului gimnazial și secundar inferior cu ajutorul tinerilor din învățământul superior, a proaspeților absolvenți, pentru activizarea concomitent a mai multor grupe de vârstă de tineri
  5. Dezvoltarea de platforme de educație prin parteneriat între şcoli, universităţi, organizaţii de tineret şi furnizori de învăţare nonformală cu participarea membrilor comunității (părinți, tineri) din care provin beneficiarii acestor platforme de învățare
  6. Pentru a construi o cultură a înţelegerii, acceptării şi respectului, sistemele de educaţie trebuie să promoveze participarea la procesul de decizie, diversitatea şi incluziunea, mai degrabă decât să se concentreze pe examene şi certificate.
  7. Măsuri pentru promovarea e-incluziunii tinerilor, direcționate în special spre zonele mai sărace și mai izolate din mediul rural și spre categoriile de tineri cu un standard de viață mai scăzut
  8. Conceperea unor noi programe de construire sau amenajare de locuințe sociale, care să permită implementarea prevederilor legale care îndreptățesc tinerii defavorizați la o locuință, cum este cazul legii marginalizării sociale

Direcţii de acţiune:

  1. Elaborarea unei concepţii a locuinţelor sociale și diagnoza nevoii reale de locuințe sociale la nivelul României
  2. Continuarea acordării de facilități pentru achiziționarea unei locuințe pentru tineri și demararea, odată cu revirimentul economic, a unor noi programe de locuințe adresate tinerilor
  3. Realizarea unui stoc de locuinţe sociale, la nivel de 50% din nevoi, până la nivelul anului 2020

 

  1. Promovarea accesului egal la sănătate a tinerilor și menținerea accesului gratuit la un pachet de servicii de bază sanitare și îmbunătițirea calității actului medical de care beneficiază copiii și tinerii

Direcţii de acţiune:

  1. Tinerilor trebuie să le fie garantate drepturile sociale, în particular accesul liber şi egal la servicii medicale de sănătate mintală şi fizică accesibile
  2. Monitorizarea mai atentă a tinerilor și încurajarea accesului regulat la consult medical pentru prevenirea apariției unor boli
  3. Promovarea unui pachet integrat dedicat tinerilor de educație pentru sănătate și educație sexuală
  4. Elaborarea unui set de măsuri de conștientizare și planificare familială dedicate tinerelor din categorii vulnerabile sociale

 

  1. Elaborarea și implementarea în parteneriat cu toate instituțiile responsabile din toate sectoarele a unor măsuri de suport special pentru grupurile de tineri vulnerabile social

Direcţii de acţiune:

  1. Lărgirea atribuțiilor centrelor de tineret pentru a le transforma în instituții care pot fi la nivel local centre de resurse pentru tinerii excluși social și marginalizați, integrând intervenția autoritățile locale cu responsabilități sectoriale în implementarea politicilor de tineret
  2. Elaborarea unor măsuri pentru diminuarea riscurilor importante pentru copiii și tinerii de 15-18 ani rămaşi în ţară după emigrarea părinților și lipsiţi de suportul serviciilor de asistenţă socială.
  3. Politici eficiente de combatere a discriminării tinerilor, deoarece pentru numeroase grupuri și persoane, sursele sărăciei și precarității se află foarte adesea în restricțiile de la oportunitățile și drepturile la care au acces celelalte grupuri.
  4. Integrarea actiunilor de combatere a fenomenului copiilor și tinerilor fără adăpost în ansamblul strategiilor de actiune si al politicilor sociale iniţiate de MMFPSPV; pregătirea unui cadru institutional integrat de interventie.
  5. Corelarea şi simplificarea serviciilor dedicate categoriei copiilor și tinerilor fără adăpost şi acordarea lor într-un pachet integrat – este nevoie de colaborare instituţională pentru a acorda integrat suport – acte de identitate, asistenţă medicală, asistenţă socială (indemnizaţii), acces la pensii, acces la adăposturi şi locuinţe sociale, acces la sistemul educaţional, acces la oportunităţi de angajare. Creşterea accesului acestei categori la drepturile legale oferite prin legi precum venitul minim garantat, legea marginalizării sociale, legea economiei sociale şi alte legi care includ această categorie socială printre beneficiarii eligibili
  6. Prevenirea transmiterii mai ales prin transmitere sexuală a HIV /SIDA în rândul tinerilor și reducerea, în acord cu prevederile Strategiei HIV/SIDA, până în 2015 cu cel puţin 20% a incidenţei HIV în rândul tinerilor de 15 – 29 de ani faţă de 2010.
  7. Combaterea formelor specifice de discriminare și excluziune cu care se confruntă tinerii cu nevoi speciale, asigurarea asistenței specializate pentru reintegrarea ocupațională și socială a acestor tineri
  8. Creșterea resurselor, în special a serviciilor, pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală
  9. Asistență pentru dobândirea unei locuințe, acces la educație și la servicii de sănătate al tinerilor care părăsesc centrele de plasament

Autoritățile responsabile

Nu există o autoritate responsabilă unică pentru punerea în aplicare a măsurilor de incluziune socială. Măsurile diferite țin de responsabilitatea diferitelor autorități, după cum urmează:

 

Actualizări

Nu s-au făcut actualizări la prezenta Strategie a Tineretului, la Strategia națională privind incluziunea socială sau la Pachetul anti-sărăcie de la adoptarea sau redactarea acestora.

 

4.4 Programe care vizează incluziunea tinerilor

  1. Programe pentru tinerii vulnerabili
  2. Finanțare
  3. Asigurarea calității

 

Programe pentru tinerii vulnerabili

Mai multe programe strategice incluse în Pachetul anti-sărăcie sunt programe destinate copiilor și tineriilor vulnerabili, după cum urmează:

  1. Școala după școală – programul urmărește prevenirea abandonului școlar prin furnizarea de programe afterschool organizate de școli, cu participarea cadrelor didactice cu plata suplimentară pentru aceste activități, inclusiv prin furnizarea de mese pentru copii și tineri.
  2. A doua șansă – programul organizează cursuri de remediere.
  3. Programe de prestații sociale. Legislația în domeniul prestațiilor sociale are scopul de a îmbunătăți nivelul de trai al tinerilor. Cu toate acestea, trebuie remarcat că aceste măsuri nu vizează numai tinerii, ci toți oamenii vulnerabili. Mai multe prevederi legale care vizează în special reducerea sărăciei (monetare) reglementează beneficiile sociale, după cum urmează:
  1. Beneficiile persoanelor cu handicap (inclusiv tinerii) sub 18 ani și îngrijitorilor (acordate prin Legea 448/2006):
  • Persoanele cu dizabilități au dreptul la tratament special (asistență medicală gratuită, transport gratuit, educație gratuită etc.) și dreptul la o alocație pentru aceștia și, dacă este necesar, pentru un îngrijitor, la cerere.
  • Familia sau tutorele unui copil (inclusiv a unei persoane tinere sub 18 ani) cu dizabilități are dreptul să primească asistență socială în perioada în care copilul se află în îngrijirea, supravegherea și sprijinul acordat.

 

Finanțare
Programele de Scoală după Scoală și A doua șansă sunt finanțate de la bugetul de stat, iar Fondul Social European oferă, de asemenea, oportunități de finanțare. Datorită modului în care se face alocarea bugetară, este imposibil să se determine bugetul general pentru aceste programe, deoarece acestea au două surse de finanțare, iar implementarea programului este împărțită între cele 41 de județe. Măsurile de sprijin pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecție social și beneficiile pentru persoanele cu dizabilități sunt incluse în bugetul de stat. Pe de altă parte, autoritățile locale plătesc prestațiile sociale, din bugetele locale. Forma în care sunt prezentate bugetele face imposibilă estimarea finanțării acestor programe pentru tineri, în totalul fondurilor, inclusiv pentru copii și adulți.

 

Asigurarea calității

Inspecția socială se ocupă de asigurarea calității pentru programele de prestații și beneficii sociale pentru persoanele cu handicap. Reduceri de fonduri și chiar procese în instanță de deturnare de fonduri împotriva persoanelor care beneficiază de prestații sociale fără drept pot fi rezultatul acestor inspecții. Calitatea predării după programele școlare și a doua șansă este asigurată de inspecția școlară. Atunci când Fondurile Sociale Europene vor finanța aceste programe, asigurarea calității va face parte din normele de acordare a granturilor și dacă orice standard de calitate va determina reducerea proporțională a fondurilor.

4.5 Inițiative care promovează incluziunea social

  1. Abordarea interculturală
  2. Drepturile tinerilor
  3. Inițiative-cheie pentru promovarea democrației și prevenirea radicalizării tinerilor

 

Abordarea interculturală

Abordarea interculturală ca atare nu a fost promovată de inițiativele guvernamentale. Campania “No Hate” a Consiliului Europei, incluzând elementele interculturale, a fost puternic promovată de Ministerul Tineretului și Sportului în 2016, prin organizarea Laboratorului de Învățare Non-Formală care vizează tinerii lideri și lucrătorii de tineret pentru a multiplica mesajul și alte evenimente care promovează mesajul “No Hate”.

 

Drepturile tinerilor

Una dintre cele mai importante acțiuni din cadrul campaniei “No Hate” din România, împreună cu Laboratorul  de educație non-formală “No Hate”, a fost parteneriatul Ministerului Tineretului și Sportului cu organizarea Forumului Tinerilor Romi “No Hate” Noiembrie 2016. Peste 100 de tineri au participat la forum. Summit-ul de tineret a avut loc la Timișoara în noiembrie 2016. A fost organizat de mai multe ONG-uri de tineret, dar Ministerul Tineretului și Sportului, Ministerul Educației Naționale și reprezentanți ai Președinției Române au participat la acest eveniment.

 

Inițiative-cheie pentru promovarea democrației și prevenirea radicalizării tinerilor

Similar inițiativelor de sensibilizare interculturală, o altă inițiativă guvernamentală față de obiectivul de prevenire a radicalizării care conduce la extremism violent este participarea activă a Ministerului Tineretului și Sportului la promovarea mesajului “No Hate”.

 

4.6. Accesul la servicii de calitate

  1. Locuire
  2. Servicii Sociale
  3. Accesul la servicii medicale
  4. Servicii financiare
  5. Asigurarea calității

Locuire

Un program special, care permite tinerilor – în vârstă de peste 21 de ani și familiilor să închirieze sau cumpere apartamente la prețuri scăzute, este pus în aplicare de Guvernul României, prin Agenția Națională de Casă, sub egida Ministerului Dezvoltării Regionale, și fondurile europene. Casele sunt construite de Agenția Națională pentru Locuințe, dar autoritățile locale, care pot decide să închirieze sau să vândă apartamentele, asigură administrarea lor. În ambele cazuri prețurile sunt fixate de stat. Chiar dacă cineva trebuie să fie tânăr pentru a semna un contract de închiriere sau de cumpărare, el / ea poate beneficia de chiria scăzută și poate păstra apartamentul fără diferența de plată după vârsta de 35 de ani (vârsta de tineret).

Autoritățile locale oferă case sociale, dar programele nu vizează tinerii și nu există date disponibile privind proporția tinerilor care beneficiază de locuințe sociale.

Servicii Sociale

Serviciile sociale sunt furnizate conform Legii nr. 292/2011 privind asistența socială. Există trei tipuri de servicii reglementate:

  1. Servicii de îngrijire personală
  2. Servicii de recuperare
  3. Servicii sociale de (re) integrare/reinserție

Prestarea serviciilor sociale conform legii asistenței sociale vizează următoarele grupuri:

  • copiii și familiile acestora, inclusiv tinerii sub 18 ani și familiile tinere;
  • persoanele cu dizabilități, inclusiv tinerii cu dizabilități;
  • persoanele în vârstă;
  • victimele violenței în familie, inclusiv a tinerilor;
  • persoanele fără adăpost, inclusiv tinerii fără adăpost;
  • persoane cu diverse dependențe (alcool, droguri și alte substanțe toxice, internet, jocuri etc.), inclusiv tinerii dependenți;
  • victimele traficului de ființe umane, inclusiv victimele tinere;
  • deținuții, inclusiv tinerii;
  • persoanele aflate în sistemele de probațiune, inclusiv tinerii;
  • persoanele cu tulburări psihice (inclusiv tineri);
  • persoanele din comunitățile izolate (inclusiv tinerii);
  • șomeri pe termen lung (inclusiv tineri)

Toate grupurile țintă pot include tineri. Cu toate acestea, în niciunul dintre serviciile create de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, tinerii nu sunt vizați în mod special și niciunul dintre aceste servicii nu este special conceput pentru tineri.

Serviciile includ:

  • cazare în centre rezidențiale
  • case protejate pentru persoanele cu dizabilități
  • centre de integrare prin terapii ocupaționale pentru persoanele cu dizabilități
  • cazare specială pentru victimele violenței sau traficului de ființe umane
  • servicii de ajutor oferite la domiciliul beneficiarului
  • cantine sociale

Numai furnizorii certificați pot oferi servicii sociale. Certificarea este emisă pe baza standardelor de calitate elaborate de Ministerul Muncii și Justiției Sociale și verificării effectuate de  Inspecția socială la:

  1. Instituții publice, organizate de autoritățile publice locale
  2. ONG-uri Serviciile sociale destinate tinerilor cu accent pe tinerii care părăsesc sistemul de protecție specială, oferindu-le măsuri de sprijin (cazare sau cazare, zilnic), la cerere și pentru o perioadă limitată de timp, în conformitate cu Legea nr. 292/2011 privind asistența socială. Orice serviciu social este furnizat numai la cerere. Nu toate serviciile certificate sunt disponibile în toate comunitățile, nici măcar în orașele mari. O hartă a furnizorilor de servicii sociale certificați de Ministerul Muncii a fost organizată în decembrie 2016.

Accesul la servicii medicale

Tinerii până la 26 de ani, dacă participă încadrați în orice tip de instituție de învățământ, beneficiază de asigurarea de sănătate de stat.

Serviciile pentru dependenții de substanțe și campaniile de prevenire a dependențelor includ tineri printre grupurile țintă, dar nu sunt destinate exclusiv tinerilor. Serviciile sunt furnizate în centre autorizate administrate de autoritățile publice sau ONG-uri, așa cum este descris în secțiunea anterioară. Campaniile care au ca scop combaterea dependențelor sunt cele mai vizibile campanii publice finanțate de guvern.

Serviciile de recuperare a persoanelor cu dizabilități, inclusiv a tinerilor, sunt de asemenea disponibile în centrele certificate autorizate de autoritățile publice sau ONG-uri.

Mediatorii sanitari pot fi pregătiți profesional într-un program de instruire. Dar nu există o campanie vizibilă pentru dezvoltarea unei rețele naționale de mediatori în domeniul sănătății.

Servicii financiare

Nu există informații privind programe dedicate tinerilor.

Asigurarea calității

Calitatea locuirii este asigurată de autoritățile locale, bazată pe sisteme autonome. Autoritățile locale au un serviciu de inspecție. Nu există informații cu privire la volumul lucrărilor efectuate de acest serviciu pentru a asigura calitatea locuințelor oferite tinerilor vulnerabili.

Asigurarea calității serviciilor sociale și de sănătate este asigurată prin certificarea bazată pe standardele de calitate și prin inspecția inspecției sociale. Inspecția socială funcționează în cadrul Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială care efectuează inspecții pe baza unui plan anual și controale neanunțate.

4.7 Activitatea de tineret destinată promovării incluziunii sociale

  1. Cadrul politic / juridic
  2. Principalele programe incluzive pentru tineret și muncă și grupuri țintă
  3. Furnizorii de servicii de tineret în domeniul incluziunii sociale pentru tineri
  4. Instruirea și sprijinul acordat lucrătorilor din domeniul tineretului angajați în programe de incluziune socială
  5. Sprijin financiar
  6. Asigurarea calității

 

 Cadrul politic / juridic

În ceea ce organizarea instituțională, nicio instituție – nici publică, nici neguvernamentală – nu se ocupă exclusiv de implementarea și dezvoltarea sistemelor de lucru cu tinerii. Deoarece incluziunea socială este unul dintre cele mai importante elemente ale Strategiei Tineretului, Ministerul Tineretului și Sportului și-a asumat responsabilitatea de a promova munca de tineret inclusiv și iar principalul său instrument, în acest sens, este prin intermediul Direcțiilor Județene pentru Sport și Tineret care acordă subvenții ONG-urilor pentru proiecte de tineret (în cadrul concursurilor de proiecte). Cu toate acestea, nu se realizează o monitorizare sistematică la nivelul proiectelor finanțate, pentru a putea furniza informații și date privind rezultatele și rezultatele acestor proiecte finanțate.

Cel mai important cadru legal pentru munca de tineret pentru a încuraja incluziunea tinerilor este Legea tineretului. Mai mult decât atât, o politică importantă și un document juridic important pentru creșterea capacității publice de incluziune socială a tinerilor este legea bugetului public (legea 350/2005).

 

 Principalele programe incluzive pentru tineret și muncă și grupuri țintă

Cel mai important cadru politic pentru promovarea incluziunii sociale este programul de granturi al Ministerului. Realizat pe baza legii privind finanțarea bugetului public (Legea nr. 350/2005) și a unei metodologii aprobate de Ordinul Ministrului Tineretului și Sportului. programul de finanțare finanțează proiecte mici (maxim 5 500 Euro) pentru tineri ONG-urile de tineret și ONG-urile care lucrează cu tinerii, prioritare în finanțare fiind proiectele care se adresează tinerilor vulnerabili.

 

 Furnizorii de servicii de tineret în domeniul incluziunii sociale pentru tineri

Instruirea și sprijinul acordat lucrătorilor din domeniul tineretului angajați în programe de incluziune social

Principalii furnizori de servicii în domeniul incluziunii sociale pentru tineri sunt ONG-urile. Cu toate acestea, nu există o listă cu astfel de ONG-uri pentru a prezenta numele exacte al acestor furnizori. Multe dintre ele sunt mici și lucrează la nivel local.

Există două modalități de desfășurare a activităților de incluziune socială a tinerilor de către ONG-urile care desfășoară astfel de activități de tineret:

  1. Asigurarea serviciilor sociale, pe baza certificării prezentate în secțiunea 4.6 și a activităților de lucru cu tinerii în centrele rezidențiale sau nerezidențiale ale serviciilor sociale
  2. strângerea de fonduri pentru granturi pentru proiecte cu durată limitată.

Fondurile publice nu sunt alocate pentru a construi capacitatea furnizorilor de servicii de tineret pentru incluziunea socială. Fondurile sunt disponibile pentru activități, dar este nevoie de un efort de strângere de fonduri de la aceste ONG-uri.

 

Sprijin financiar

Sunt disponibile mai multe surse de finanțare pentru proiectele care au ca scop incluziunea social a tinerilor, inclusiv Fondul Social European, granturile pentru Spațiul Economic European pentru ONG-uri granturi din partea Ministerului Tineretului și Sportului. Nu există date disponibile și este imposibil să se calculeze, pe baza datelor publice, cuantumul exact al fondurilor disponibile pentru aceste proiecte sau pentru serviciile sociale destinate tinerilor în rândul serviciilor sociale generale.

Asigurarea calității

Pentru proiectele finanțate de Ministerul Tineretului și Sportului pentru lucrătorii de tineret, Ministerul Finanțelor Publice asigură un control financiar pentru cheltuieli de peste 5 500 Euro. Nu există un alt mecanism de asigurare a calității. Pentru programul de masterat pentru tinerii din cadrul Universității de Vest din Timișoara, asigurarea calității se desfășoară în conformitate cu normele speciale aplicate învățământului superior de către o agenție specială: Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior.

 

4.8 Dezbateri și reforme

Există două reforme în dezbaterea în domeniul incluziunii sociale, una dintre ele în mod direct în ceea ce privește tinerii și altele conexe domeniului:

  1. Dezvoltarea unui proiect de formare pentru tinerii instituționalizați – tineri cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani. Titlul proiectului este “pregătit pentru viață” și are drept scop dezvoltarea abilităților de viață pentru acești tineri vulnerabili care vor părăsi sistemul de protecție de stat în câțiva ani
  2. Crearea unui program pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecție specială pentru a le susține financiar pentru plata chiriei atunci când împlinesc 18 ani și nu pot beneficia de cazare în facilități de stat. Programul va fi numit “prima cameră”, iar Fondul Social European va finanța programul.
  3. Unificarea celor trei prestații sociale într-o singură plată unică pentru persoanele excluse social din motive economice: ajutorul pentru incluziunea socială.

 

3. Participarea tinerilor

 

Cele mai multe consultări cu tinerii sunt organizate în conformitate cu Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională, oferind două reglementări importante privind participarea. Cele două reguli principale prevăzute de legea nr. 52/2003 privind transparența decizională sunt: ​​(1) toate instituțiile publice care inițiază un act normativ (cu aplicabilitate generală pe un anumit teritoriu, deci o reglementare juridică națională sau locală) trebuie să publice un proiect de propunere legislativă cu cel puțin 30 de zile înainte de adoptarea acestuia și să fie deschis pentru a primi comentarii și sugestii / amendamente la proiectul de regulament de la orice cetățean; (2) dacă o instituție legală (ONG, sindicat, organizație patronală etc.)  solicită acest lucru, instituțiile publice trebuie să organizeze o dezbatere publică – o întâlnire deschisă tuturor organizațiilor și cetățenilor interesați de legislația propusă.

La nivel național, Consiliul Consultativ pe Probleme Tineretului (CCPT) este structura consultativă a Ministerului Tineretului și Sportului cu asociațiile de tineret, întâlnirile având ca scop dezvoltarea și monitorizarea implementării politicii de tineret la nivel central. Ministerul Tineretului și Sportului asigură secretariatul Consiliului Consultativ. Consiliul consultativ este reglementat de un ordin al Ministerului care stabilește Consiliul Consultativ pe Probleme de Tineret. La nivel local și județean, consiliile consultative au fost finanțate și sunt active și funcționale numai în unele municipalități sau județe, în funcție de angajamentul autorităților locale. Aproximativ 10 consilii ale județelor din România au reglementat existența și funcționarea consiliilor consultative la nivel județean prin Decizia Consiliului Județean (un document oficial la nivel județean). Consiliile locale sunt, de asemenea, libere să reglementeze consiliile consultative prin decizia lor,  dar foarte puține dintre ei au instituit un mecanism formal de consultare cu tinerii. Consiliile județene și locale sunt reglementate după modelul celui național. Cu toate acestea, acestea sunt organisme consultative, nu organisme reprezentative, așa cum sunt prezentate în secțiunile 5.3. Organele de reprezentare a tineretului și 5.4. Participarea tinerilor la elaborarea politicilor.

O lege care instituie Consiliul Național al Tineretului din România a fost adoptată în 2006, creând o structură reprezentativă a organizațiilor de tineret (ONG-uri, sindicate, partide politice, tineret etc.). Cu toate acestea, legea nu este pusă în aplicare din 2006 până în 2018. Consiliul ar fi trebuit să aibă un rol de reprezentare și consultare, dar datorită reglementării sale foarte complicate și nefuncționale, nu a fost niciodată organizată.

 

3.1 Context general

  1. Concepte
  2. Instituții responsabile

 

Concepte

În România nu există concepte specifice privind participarea tinerilor. Deși Strategia pentru Tineret promovează participarea publică, civică și politică, conceptele nu sunt definite oficial într-un document, nici măcar în Strategia pentru Tineret. Participarea cetățenilor la luarea deciziilor este reglementată în România prin Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională, oferind două reglementări importante privind participarea, relevante pentru participarea tinerilor, întrucât Legea nr. 52/2003 este principalul instrument de consultare publică utilizat în România, inclusiv în dialogul cu tinerii. Cele două reguli principale prevăzute de legea nr. 52/2003 privind transparența decizională sunt:

  1. toate instituțiile publice care inițiază un act normativ (cu aplicabilitate generală pe un anumit teritoriu, deci o reglementare națională sau locală) trebuie să publice un proiect de propunere legislativă cu cel puțin 30 de zile înainte de adoptarea acestuia și să fie deschise pentru a primi comentarii și sugestii / amendamente la proiectul de regulament de la orice cetățean;
  2. dacă o instituție legală (ONG, sindicat, organizație patronală etc.) cere, instituțiile publice trebuie să organizeze o dezbatere publică ca întâlnire deschisă față de toate organizațiile și cetățenii interesați de legislația propusă.

 

Instituții responsabile

Structura prevăzută în Constituție

România este un stat centralizat (democrație parlamentară). Cu toate acestea, Președintele este ales direct de către popor.

Instituții reprezentative

Conform Constituției, instituția reprezentativă la nivel national este Parlamentul, cu un mandat de doi an, un Parlament bicameral:

  1. Camera Deputaților
  2. Senatul

Cele două Camere sunt alese pe liste de partid la nivelul județelor iar repartizarea mandatelor este proporțională cu voturile. Numărul membrilor generează diferențele dintre cele două camere: Camera Deputaților are 332 membri, iar Senatul are 137 de membri. Din punct de vedere funcțional, o lege trebuie votată de ambele camere pentru a fi adoptată, dar ultimul vot în camera este unul decisiv și poate să răstoarne votul celeilalte camere. Ordinea exactă a votării în cele două Camere pentru fiecare lege depinde de domeniul reglementat de lege. De exemplu: Senatul este camera decizională pentru politicile și legile educației, Camera Deputaților este camera decizională pentru politicile și legile privind ocuparea forței de muncă. Partidul sau coaliția de partid care deține majoritatea locurilor din cele două camere ale Parlamentului propune premierul și este numit de Președinte. Premierul desemnat formează un guvern și prezintă cabinetului său și un program de guvernare camerelor reunite ale Parlamentului pentru votul de încredere. Guvernul votat depune jurământul solemn în fața Președintelui. Președintele este ales direct de către popor, pentru un mandat de 5 ani

La nivel local există două niveluri de administrație cu reprezentare diferită prin instituții autonome, după cum urmează:

  • La nivel județean (România are 41 de județe) reprezentarea este asigurată de consiliile județene, cu un mandat de 4 ani;
  • La nivelul Capitalei, reprezentarea este asigurată de Consiliul General al Municipiului București, cu un mandat de 4 ani;
  • La nivelul localității / municipiului, inclusiv cele 6 sectoare ale Municipiului București, reprezentarea este asigurată de consiliile locale, cu un mandat de 4 ani. Un primar, având responsabilități în executarea deciziilor Consiliului Local, este de asemenea ales în mod direct, pentru un mandat de 4 ani. În București, sunt aleși un primar general și alți 6 primari pentru cele 6 sectoare.

 

Principiile legale fundamentale privind organizarea alegerilor

Alegerile sunt organizate prin vot universal, egal, direct, secret și liber. Votul este exprimat, în toate cazurile, pe buletinele de hârtie votând partidului sau a candidatului. Ștampile speciale cu textul: “votat” sunt fabricate pentru fiecare tur al alegerilor. Potrivit legislației electorale, locul în care un cetățean poate vota variază în funcție de alegeri:

  • La alegerile parlamentare, românii pot vota doar în județul lor de reședință, întrucât listele de partid sunt propuse la nivel județean;
  • Alegerile pentru consiliile locale și județene și pentru primari sunt organizate împreună, iar cetățenii pot vota numai în municipiul de reședință;
  • La alegerile prezidențiale și la alegerile pentru Parlamentul European, circumscripția electorală este națională și cetățenii pot vota oriunde în țară. Votul nu este obligatoriu în România și nu este posibilă delegarea votului.

Din anul 2016, legislația electorală a introdus o formă de vot prin corespondență disponibilă numai pentru românii care pleacă în străinătate și numai după înregistrarea prealabilă a cererii de a folosi sistemul de corespondență cu birourile consulare românești.

 

3.2 Participarea tinerilor

  1. Tinerii ca votanți
  2. Tinerii ca reprezentanți politici

 

Tinerii ca votanți

Vârsta de vot este de 18 ani și coincide cu vârsta legală a maturității și este stabilită de Constituție. Prin Art. 36 din Constituție prevede dreptul de vot, dar nu menționează obligația de vot. În prezent, nu există planuri sau proiecte destinate reducerii limitei de vîrstă la vot sau prevederi speciale pentru alegătorii tineri.Participarea la vot Participarea la vot în rândul tinerilor din România este, în general, mai scăzută decât participarea vârstnicilor. Statisticile oficiale privind prezența în funcție de vârstă sunt disponibile în România abia din 2016, pentru alegerile locale din iunie și pentru alegerile parlamentare din decembrie. În cazul alegerilor prezidențiale din 2014, datele privind participarea tinerilor sunt estimate de de exit poll-uri. Datele privind participarea generală a populației sunt furnizate de Autoritatea Electorală Permanentă.Participarea tinerilor în contextul proporției generale a tinerilor în rândul populației este prezentată în următorul tabel:

Segmentul de vârstă % din totalul populației cu drept de vot Participarea la alegerile parlamentare din 2016 Participarea la alegerile locale din 2016 Participarea la alegerile prezidențiale din 2014 (turul al II lea)
18-24 9.4% 29.6% 42.0% 64.9%
25-34 16.7% 33.8% 43.5% 66.8%
General population 100% 39.49% 48.17% 64.11%

 

Tinerii ca reprezentanți politici

Membrii de partid nu pot fi decât persoane cu drept de vot, deci peste 18 ani, conform legii cu privire la partidele politice. Nici o altă discriminare, pozitivă sau negativă, nu este făcută de legislația privind participarea tinerilor la partidele politice. Partidele politice au structuri (aripi) de tineret, pentru membrii de partid până la 35 de ani, însă statutul partidelor parlamentare nu prevede limita de vârstă în funcție de participarea tinerilor la viața de partid și de conducere și nu există prevederi speciale în legea partidelor politice sau statutul de partide pentru aripile de tineret ale partidelor

 

Tinerii candidați

Limitele de vârstă sunt stabilite pentru candidați, prin Constituție, variind în funcție de tipurile de alegeri: • La 23 de ani –  de candidați la alegerile locale (consiliile județene și locale și primarii)

  • La 23 de ani – candidați la Camera Deputaților, camera inferioară a Parlamentului bicameral
  • La 33 de ani de candidați la Senat, Camera superioară a Parlamentului bicameral
  • La 35 de ani – candidați la Președenția României.

Limita de vârstă este calculată luând în considerare Ziua alegerilor, deci dacă un candidat la un Consiliu Local se va întoarce la 23 de zile în ziua alegerilor, este eligibil. În România nu se aplică nici o cotă de locuri rezervate tinerilor sau alte dispoziții existente care vizează facilitarea tinerilor în calitate de candidați politici.

Alegerile parlamentare au fost organizate în România pe 11 decembrie 2016. Parlamentul format la 20 decembrie 2016 are 1 senator și 50 deputați sub 35 de ani, din numărul total de 466 deputați. Aceasta înseamnă 10,94% din membrii Parlamentului sub 35 de ani, deci tineri în conformitate cu definiția legală tineretului. Tinerii nu au funcții speciale rezervate în cadrul Parlamentului.

3.3 Organismele de reprezentare

1. Parlamentul tinerilor

2. Consiliile de tineret și / sau consiliile consultative pentru tineret

3. Uniunile studenților

4. Consiliile elevilor

5. Alte organisme

Parlamentul tinerilor

În prezent, nu există un proiect național de  Parlament al tinerilor. Inițiativele denumite “Parlamentul Tineretului/Parlamentul tinerilor” sunt organizate de ONG-uri, de ex. Asociația Pro Democrația, uneori cu finanțare publică. Cu toate acestea, acestea nu sunt organisme reprezentative ale tinerilor, ci proiecte educaționale de parlamente în care participanții care participă timp de câteva zile la dezbaterile parlamentare simulate.

 

Consiliile de tineret și / sau consiliile consultative pentru tineret

Structuri

La nivel național, Consiliul Consultativ pe Probleme de Tineret (CCPT) este structura consultativă a Ministerului Tineretului și Sportului cu asociațiile de tineret privind dezvoltarea și monitorizarea implementării politicii de tineret la nivel central. Ministerul Tineretului și Sportului asigură secretariatul Consiliului Consultativ. Consiliul consultativ este reglementat de un ordin al Ministerului care stabilește Consiliul Consultativ pe Probleme de Tineret.La nivel local și județean, consiliile consultative au fost finanțate și sunt active și funcționale numai în unele municipalități sau județe, în funcție de angajamentul autorităților locale. Aproximativ 10 consilii județene din România au reglementat existența și funcționarea consiliilor consultative prin Deciziile Consiliilor Județene (un document oficial la nivel județean). Consiliile locale sunt, de asemenea, libere să reglementeze consiliile consultative prin decizia lor, dar doar o parte dintre ele au instituit un mecanism formal de consultare cu tinerii. Consiliile județene și locale sunt reglementate după modelul celui național.O lege care instituie Consiliul Național al Tineretului din România a fost adoptată în 2006, creând o structură reprezentativă a organizațiilor de tineret (ONG-uri, sindicate, partide politice, tineret etc.). Cu toate acestea, legea nu este pusă în aplicare din 2006 până în 2018. Consiliul ar fi trebuit să aibă un rol de reprezentare și consultare, dar datorită reglementării sale foarte complicate și nefuncționale, nu a fost niciodată stabilită.

 Organizare

În conformitate cu Ordinul Ministerului, membrii CCPT sunt președinții sau reprezentanții:

  • Consiliului Tinerilor din România (una dintre cele mai mari federații ale ONG-urilor pentru tineret din România, dar fără statut special conform legii privind tineretul)
  • ONG-uri cu personalitate juridică, reprezentative la nivel național
  • federații studențești
  • organizațiile de tineret ale partidelor politice parlamentare
  • sindicatele pentru tineret
  • organizațiile patronale pentru tineret

 

Roluri și responsabilități

Atât la nivel național, cât și la nivel local, rolul consiliilor consultative este de a informa autoritățile naționale și locale cu privire la poziția și opinia tinerilor. Un al doilea rol al acestor consilii este reprezentat de comunicarea privind problemele tinerilor. Domeniile principale de activitate sunt legate de teme specifice tineretului.Întâlnirile sunt principalele instrumente utilizate de Consiliul Consultativ pe Probleme de Tineret reglementate de Ordinul Ministerului. Întâlnirile sunt, de asemenea, principalele instrumente utilizate de consiliile consultative pentru tineret existente la nivel local sau județean.

 

Finanțarea

La nivel național, Ministerul Tineretului și Sportului asigură finanțarea de bază pentru organizarea întâlnirilor (consumabile și pauze de cafea). Alte costuri nu sunt acoperite de bugetele publice. La nivel local, consiliile consultative pentru tineret sunt rareori finanțate. Întâlnirile sunt organizate în incinta instituțiilor locale și nu sunt legate de alte cheltuieli cu aceste întâlniri.

 

Uniunile studenților

Structuri
Uniunile studenților sunt organizate în România pe baza legislației generale pentru ONG-uri. Aceste structuri sunt recunoscute ca structuri reprezentative ale studenților prin Legea învățământului nr. 1/2011, dar funcționarea acestora este reglementată de legislația generală privind ONG-urile. Prin urmare, organizațiile sau uniunile studențești au dreptul de a-și alege statutul organizațional, singura obligație de a-și numi un reprezentant și de a asigura un trezorier pentru probleme financiare.

Organizațiile studențești active la nivel national sunt următoarele:

  1. ANOSR – Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România
  2. USR – Uniunea Studenților din România
  3. UNSR – Uniunea Națională a Studenților din România

Organizare

Organizațiile studențești sunt deschise tuturor studenților înmatriculați la o Facultate/Universitate. Federațiile studențești reunesc organizațiile studențești de la nivel local.

Roluri și responsabilități

Rolul organizațiilor este acela de a reprezenta studenții în raport cu facultatea, universitatea și cu Ministerul Educației Naționale.

Finanțare

Finanțarea organizațiilor studențești este asigurată în general prin granturi pentru proiecte.Casele de Cultură ale Studenților, subordonate Ministerului Tineretului și Sportului, asigură o mică parte din finanțarea proiectelor culturale și de formare implementate de organizațiile studențești.

 

Consiliile elevilor

Organizare
Consiliul Național al Elevilor reprezintă oficial elevii și este definit ca o structură consultativă a Ministerului Educației. Organizarea Consiliului este stabilită prin Ordinul Ministrului Educației Naționale. Conform acestui act, CNE are trei structuri de lucru:

  1. Adunarea Generală
  2. Biroul executiv
  3. Comitetul de etică

Fiecare unitate școală trebuie să înființeze Consiliul elevilor la nivelul școlii. Fiecare clasă ar trebui să aibă un reprezentant în Consiliu și apoi fiecare Consiliu Școlar ar trebui să aibă un reprezentant în Consiliul Județean al Elevilor. Fiecare județ ar trebui să aibă un reprezentant în Consiliul Național al Elevilor. Fiecare dintre aceste organisme funcționează ca structuri consultative pentru factorii de decizie de la nivelul respectiv: școală, județ și național. Membrii consiliilor elevilor sunt aleși de colegii lor.Consiliul școlii nu furnizează date publice privind numărul membrilor consiliului elevilor la orice nivel, cu excepția consiliului executiv, format din 9 membri.

Roluri și responsabilități

Consiliul Național al Elevilor este organismul consultativ oficial al Ministerului Educației Naționale și reprezentantul oficial al elevilor în relația cu administrația centrală.Consiliile locale, județene și regionale funcționează la nivelurile respective cu funcții similare.Principalele obiective și activități desfășurate de consiliile școlare sunt următoarele:• dezvoltarea unui parteneriat educațional funcțional în sistemul preuniversitar românesc, în care elevii își exprimă liber interesele și participă activ la procesul de luare a deciziilor;• Informarea elevilor cu privire la drepturile și responsabilitățile acestora• Organizarea de proiecte pe teme civice, culturale, educaționale, sportive, recreative;• Organizarea activităților și activităților extracuriculare care vizează dezvoltarea atitudinilor civice, nediscriminarea, concurența loială, lucrul în echipă;• Colaborarea cu alte organizații neguvernamentale, cluburi ale elevilor, centre culturale, editori de mass-media, pentru organizarea de proiecte și activități de informare, dezbatere publică, comunicare;• Producerea de materiale informative despre activitățile societății civile, școlare și extra-curriculare;• Identificarea cauzelor abandonului școlar, a performanței școlare scăzute și organizarea de programe specifice pentru prevenirea acestora;• Organizarea de discuții și forumuri privind combaterea violenței, consumului de droguri, abandonului școlar sau alte probleme sociale în viața elevilor;• Promovarea oportunităților pentru burse și alte oportunități de recompensare pentru elevi;• Implicarea elevilor în activități de educație non-formală legate de orientarea profesională și planificarea carierei;• atragerea specialiștilor în acțiuni care să conducă la promovarea unui stil de viață sănătos;• Dezvoltarea și implementarea proiectelor de educație, cultură, sport și mediu;• Organizarea de activități culturale artistice, cum ar fi tabere, excursii, spectacole, etc.• Promovarea și susținerea elevilor talentați;• Editare și editare de reviste pentru elevi;• Crearea și gestionarea unui site și a unui forum;• Efectuarea de acțiuni cu scop caritabil• Crearea de parteneriate cu instituții sociale, administrative, culturale și educaționale, cum ar fi: Poliția, Consiliul Județean, Prefectura, Primăria sau alte instituții pentru desfășurarea de acțiuni și proiecte;• realizarea de programe școlare în parteneriat cu unul dintre posturile de radio sau de televiziune;• desfășurarea unor activități specifice pentru consolidarea parteneriatului școlar-comunitate-familie;• Efectuarea de studii și sondaje privind respectarea drepturilor și obligațiilor elevilor din instituțiile de învățământ;• Elaborarea de propuneri legislative și organizatorice și amendamente pentru susținerea drepturilor studenților.

Finanțarea

Consiliul Național al Elevilor este finanțat din bugetul național. Cu toate acestea, valoarea finanțării nu este publică și execuția financiară a bugetului nu este disponibilă.

Alte structuri

În România nu au fost identificate alte organisme oficiale de reprezentare a tineretului, nici rețele de cluburi de tineret sau asociații de centre de tineret.

5.4 Participarea tinerilor la elaborarea politicilor

1. Mecanismele formale de consultare

2. Actori

3. Informații privind gradul de participare a tinerilor

4. Rezultate

5. Inițiative de amploare pentru dialog sau dezbatere între instituțiile publice și tineri

 

Mecanismele formale de consultare

În România nu există dispoziții speciale privind consultarea tinerilor. Consultarea cetățenilor cu privire la aspectele de politică este implementată în conformitate cu Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională. Legea prevede publicarea tuturor deciziilor normative la nivel local și central pentru consultare timp de cel puțin 10 zile și organizarea unei dezbateri publice dacă un ONG înregistrat solicită dezbaterea. Conform Legii tinerilor, autoritățile locale trebuie să se consulte cu organizațiile de tineret în toate inițiativele/proiectele de interes pentru tineri. Cu toate acestea, atunci când un consiliu consultativ al tineretului nu este organizat, obligația este considerată îndeplinită numai prin respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003. La nivel național, Consiliul Consultativ pe Probleme de Tineret (CCPT), inclusiv Consiliul Național pentru Tineret și alte ONG-uri ale Tineretului organizează reuniuni lunare sau la fiecare două luni organizate de Ministerul Tineretului și Sportului și consultarea politicilor inițiate de Ministerul Tineretului și Sportul se face prin activitatea acestui consiliu. Nu există mecanisme speciale de participare a tinerilor pentru anumite domenii politice, cum ar fi ocuparea forței de muncă, educația sau sistemele de vot.

Pentru Ministerul Tineretului și Sportului și pentru unele autorități locale, crearea Consiliilor Consultative este cel mai important mecanism formal de consultare utilizat, dar nu au fost puse în practică linii directoare privind organizarea și structurarea consultării la nivel regional sau local .

 

Metode de consultare

Cea mai importantă metodă de consultare utilizată este întâlnirea față în față, ședințele Consiliului Consultativ pe Probleme de Tineret (CCPT) și dezbaterile organizate conform Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională sunt întâlniri față în față organizate la sediile instituțiilor centrale care le inițiază.Conform Legii 52/2003 privind transparența decizională, înainte de a organiza o dezbatere publică, o autoritate națională trebuie să primească sugestii și comentarii cu privire la propunerile de propuneri legislative. Sugestiile și comentariile sunt primite prin e-mail.

Frecvența consultărilor

Consultări conform Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională sunt organizate de fiecare dată când se inițiază un nou regulament (act normativ). Pe de altă parte, frecvența reuniunilor Consiliilor Consultative variază de la o lună sau două luni (la nivel național) la o dată la trei sau șase luni la nivel local, în funcție de reglementările locale.

 

Actori

Tineret

În general, participarea la consiliile consultative ale tinerilor este deschisă tuturor organizațiilor care manifestă un interes în problemele tineretului, atât la nivel național, cât și la nivel local. La nivel național, numărul organizațiilor participante nu este limitat, dar de facto aproximativ 25 participă în mod activ la întâlniri. Cei mai importanți actori care participă la consultări sunt ONG-urile pentru tineret și sindicatele studențești.

Potrivit ordinului ministrului, membrii CCPT sunt președinții sau reprezentanții:

  • Consiliul Tineretului – CTR (una dintre cele mai mari federații ale ONG-urilor pentru tineret din România, dar fără statut special conform legii privind tineretul)
  • ONG-uri cu personalitate juridică și stabilite la nivel național
  • federații studențești
  • organizațiile de tineret ale partidelor politice parlamentare
  • sindicatele pentru tineret
  • organizațiile patronale pentru tineret

 

Autorități publice

Autoritatea publică central reprezentată în procesele de consultare a tinerilor este Ministerul Tineretului și Sportului. Unele autorități locale și unele direcții județene pentru sport și tineret (subordonate Ministerului) sunt de asemenea prezente în cadrul consultărilor, deoarece au creat consilii consultative pentru tineret. Totuși, aceasta nu este o obligație. Nu sunt disponibile informații privind autoritățile de nivel înalt implicate în consultarea anumitor grupuri de tineri, precum tinerii cu mai puține șanse sau tinerii cu migranți.

Ministerul nu a monitorizat nivelul de participare a tinerilor la consultările publice de orice tip descris mai sus și nu există date disponibile pentru perioada anterioară anului 2016. Pentru 2016, Ministerul Tineretului și Sportului a publicat pe site-ul său web rapoartele Consiliului Consultativ. În medie, aproximativ 20 de persoane reprezentând ONG-uri de tineret și organizații studențești au participat la cele 6 întâlniri organizate în 2016.

 

Rezultate

Frecvent, tinerii și organizațiile de tineret sunt consultați pentru în cadrul inițiativelor Ministerului Tineretului și Sportului și al inițiativelor consiliilor locale și județene în domeniul tineretului.Potrivit Secretarului de Stat pentru Tineret care reprezintă Ministerul Tineretului și Sportului în anul 2016, dl. Andrei Popescu, principalii factori care au contribuit la succesul proceselor de consultare sunt determinarea actorilor participanți de a avea un dialog constructiv și de a se concentra asupra rezultatelor procesului. Factorii politici așteaptă de obicei o contribuție a organizațiilor și reprezentanților tinerilor cu privire la nevoile pe care doresc să le abordeze, precum și comentariile și sugestiile specifice cu privire la politica și proiectele legislative propuse de autorități.Lipsa de monitorizare și raportare a consultărilor anterioare reprezintă un obstacol în calea consolidării cooperării autorităților responsabile cu tinerii, deoarece consultările au fost întotdeauna începute de la început și nici un progres nu a fost înregistrat formal în timp.Din ianuarie 2016, Ministerul Tineretului și Sportului a început să publice pe site-ul său internet rapoartele privind ședințele Consiliului Consultativ pentru Problemele Tineretului. 

Inițiative de amploare pentru dialog sau dezbatere între instituțiile publice și tineri

În 2016, Ministerul Tineretului și Sportului a realizat un sondaj online pentru a stabili preferințele tinerilor în ceea ce privește unele prevederi ale Legii tineretului, inclusiv pentru a stabili cea mai bună data pentru ziua națională a tinerilor. În plus, în 2016, Ministerul Tineretului și Sportului a organizat o rețea de lucrători pentru tineret pentru a organiza consultări cu tinerii în cadrul dialogului structurat. Aproximativ 120 de tineri au organizat 79 de dezbateri (folosind tehnologia spațiului deschis și metoda World Café), cu participarea a 1537 de tineri, pentru a determina poziția tinerilor români în ceea ce privește prioritățile Consiliului European privind tineretul și prioritățile tinerilor în momentul în care țara va avea Președinția Consiliului European, în 2019. Inițiativa a fost continuat în 2017, dar datele privind rezultatele nu sunt disponibile în iulie 2018 în ceea ce privește numărul de consultări organizate. Această inițiativă este dezvoltată în cadrul unui proiect de dialog structurat finanțat prin programul Erasmus + și, deși este cea mai mare inițiativă de dialog sau dezbatere între instituțiile publice și tineri, este dezvoltat în afara mecanismelor de consultare periodică bazate pe activitatea Consiliului Consultativ pe Probleme de Tineret – CCPT și punerea în aplicare a procedurii prevăzute de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională.

5.5 Strategia națională de creștere a participării tinerilor

1. Existența unei strategii naționale de creștere a participării tinerilor la viața politică și a societății civile

2. Domeniul de aplicare și conținutul

3. Autoritatea responsabilă pentru implementarea strategiei

4. Actualizări

Existența unei strategii naționale de creștere a participării tinerilor la viața politică și a societății civile
Nu există o strategie separată pentru a crește participarea tinerilor la viața socială și politică în România. Cu toate acestea, o secțiune specială a Strategiei pentru tineret pentru perioada 2015-2020, adoptată în 2015 prin Decizia Guvernului nr. 24/2015 se referă la participarea tinerilor.

Scop și conținut

Strategia urmărește să abordeze participarea la nivel național și local, participarea publică, civică și politică.

Obiective specifice

  1. Creşterea gradului de participare a tinerilor la viaţa comunităţii, sub toate aspectele ei, sociale, educaţionale, culturale, economice, de sănătate.

Direcţii de acţiune:

  1. Crearea de oportunităţi de participare a tinerilor la viaţa comunităţii;
  2. Susţinerea de seminarii, conferinţe şi evenimente similare pentru promovarea participării în rândul tinerilor;
  3. Promovarea de modele de succes ale participării cu scopul încurajării tinerilor să se implice în viaţa comunităţii;
  4. Competiţii de proiecte pentru a premia cele mai bune iniţiative de participare şi decizii care implică tinerii la nivel local;
  5. Crearea de grupuri de cercetare şi de consultare formate din tineri la nivelul comunităţii locale;
  6. Creşterea gradului de motivare a tinerilor pentru a participa la viaţa comunităţii prin implicarea în proiecte;
  7. Crearea de posibilităţi de finanţare pentru a stabili sau a îmbunătăţi facilități durabile locale de tineret;
  8. Introducerea cu caracter de continuitate a educaţiei civice în sistemul formal de educaţie

 

  1. Creşterea gradului de participare a tinerilor la viaţa politică.

Direcţii de acţiune:

  1. Introducerea educaţiei politice în sistemul formal de educaţie;
  2. Implicarea activă a organizaţiilor non-guvernamentale de şi pentru tineret în procesul de introducere în curricula formală a educaţiei civice şi politice;
  3. Promovarea participării la vot a tinerilor, prin mass-media şi prin puncte de informare;
  4. Simplificarea procedurilor de înregistrare la vot, posibilitatea de a vot la distanţă sau de a vot online;
  5. Amplasarea de secţii de votare unde se regăsesc tinerii;
  6. Crearea şi dezvoltarea unei baze de date user-friendly care să conţină cercetări şi dovezi bazate pe informaţii cu privire la reducerea vârstei de vot la 16 pentru a stimula dezbaterile naționale pe această temă;
  7. Înființarea unei comisii pentru vârstă de vot, cu scopul de a stimula o dezbatere cu privire la reducerea vârstei de vot la 16 ani și cu privire la participarea activă a tinerilor la viaţa politică;

 

  1. Creşterea gradului de participare a organizaţiilor non-guvernamentale de şi pentru tineret la Dialogul structurat.

Direcţii de acţiune:

  1. Luarea de decizii transparente în domeniile în care tinerii sunt vizaţi în mod direct;
  2. Promovarea co-managementului cu organizaţiile de tineret în implementarea programelor şi activităţilor pentru tineret;
  3. Iniţierea şi instituirea unei practici a dialogului cu tinerii, în care toți actorii pot contribui cu idei la inițierea, decizia, implementarea şi monitorizarea politicilor și programelor de și pentru tineret la toate niveluri;
  4. Promovarea dialogului structurat  între decidenţii la nivel politic şi societatea civilă, în vederea asigurării efective a participării tinerilor la luarea deciziilor care îi afectează;

Grupurile țintă ale liniilor de acțiune din cadrul domeniului cheie de intervenție privind participarea și voluntariatul sunt:

• tinerii implicați în sectorul ONG

• voluntarii și tinerii care au dezvoltat competențe în afara formelor recunoscute de educație și au nevoie de recunoașterea competențelor lor

• tineri cu nivel scăzut de participare la viața asociativă, socială și politică

Nu se prevede nicio altă măsură la nivelul Strategiei.

Autoritatea responsabilă pentru implementarea strategiei

Autoritatea responsabilă pentru implementarea strategiei Ministerul Tineretului și Sportului este principala autoritate guvernamentală responsabilă pentru implementarea, coordonarea și monitorizarea Strategiei naționale pentru tineret. Acesta este responsabil pentru: • redactarea planului de acțiune al strategiei • elaborarea și implementarea unui plan de monitorizare și evaluare a strategiei • conceperea și implementarea acțiunilor din domeniul principal de intervenție privind participarea și altele. Cu toate acestea, până în octombrie 2017, nu a fost adoptat un plan de acțiune care să permită implementarea sistematică a strategiei, monitorizarea și evaluarea strategiei.

Actualizări
Nu s-au făcut actualizări la prezenta Strategie privind capitolul privind participarea tinerilor (sau alte capitole).

5.6 Sprijinirea organizațiilor de tineret

  1. Cadrul legal / politic pentru funcționarea și dezvoltarea organizațiilor de tineret
  2. Sprijin financiar public
  3. Inițiative destinate creșterii participării tinerilor

 

Cadrul legal / politic pentru funcționarea și dezvoltarea organizațiilor de tineret

Legea tineretului recunoaște două tipuri de organizații de tineret:1. organizații ale tinerilor, care au majoritatea membrilor lor între 14 și 35 de ani2. organizații pentru tineret, având misiunea și majoritatea obiectivelor lor, conform documentelor statutare, dedicate tinerilor și muncii pentru tineret.Conform Legii, organizațiile de tineret sunt cei mai importanți reprezentanți ai tinerilor în procesele de consultare.Pentru a deveni o organizație de tineret trebuie să se înființeze un ONG în conformitate cu reglementările specifice ONG-urilor: Ordonanța Guvernului nr. 26/2000.

 

Sprijin financiar public

Organizațiile de tineret sunt eligibile pentru finanțare publică pentru proiecte de tineret, în cazul în care autoritatea publică care furnizează fondurile a alocat un buget pentru proiectele de tineret. Nu există nicio obligație pentru autoritățile publice de la nivel central sau local de a oferi finanțare organizațiilor de tineret.

Ministerul Tineretului și birourile sale județene acordă granturi pentru proiecte de tineret implementate de organizații de tineret și organizații studenți. Alocarea a variat de-a lungul anilor. Suma alocată pentru anul 2016 a fost de aproximativ 150 000 de euro, conform bugetului publicat de Minister. Sursa acestor finanțări sunt două programe bugetare, având ca sursă unică bugetul de stat și dedicate proiectelor de tineret și respectiv studenților. O gamă largă de activități sunt susținute de aceste granturi, în funcție de proiectarea fiecărui proiect al ONG-urilor de tineret, inclusiv seminarii, ateliere, traininguri, consultări, campanii de informare, centre de resurse etc.

Alte fonduri publice pot fi acordate organizațiilor de tineret în competiție cu alte ONG-uri pentru proiecte culturale finanțate de Ministerul Culturii și Identității Naționale, instituțiile sale subordonate sau autoritățile locale. Autoritățile locale au obligația de a crea un fond de tineret în bugetele locale, dar nu există prevederi privind valoarea fondului și nici o obligație de a acorda sprijin financiar organizațiilor de tineret care utilizează aceste fonduri.

Inițiative destinate creșterii participării tinerilor

Nu există informații cu privire la inițiativele naționale sau la scară largă care vizează creșterea diversității tinerilor care participă la organizațiile de tineret. Inițiativele notabile sunt cele ale Agenției Naționale, inițiative aliniate la priorităților Săptămânii Europene a Tineretului.

 

5.7 “Învățarea de a participa” prin învățarea formală, non-formală și informală

1. Cadrul politic

2. Învățarea formală

3. Învățarea non-formală și informală

4. Orientări privind asigurarea calității / calitate pentru învățarea non-formală

5. Sprijin pentru educatori

 

Cadrul politic

Nu există o strategie sau o reglementare națională specifică privind dezvoltarea competențelor sociale și civice în România. Educația civică sau cetățenia este menționată printre alte elemente din Strategia pentru tineret. Educația civică este un subiect obligatoriu pentru învățământul primar și secundar inferior (până în clasa a 8-a, când elevii au vârsta de 14-15 ani). Educația cetățenilor este un subiect opțional pentru învățământul secundar superior.

Învățarea formală

Sunt disponibile opțiuni independente privind educația socială și civică pentru învățământul secundar superior. Școlile pot alege să integreze acest subiect în programa lor, de obicei predate de profesori de istorie sau de științe sociale. Sociologia, economia și filosofia sunt discipline obligatorii în învățământul secundar superior. Pentru toate disciplinele opționale și obligatorii, Ministerul Educației Naționale dezvoltă și aprobă curriculumul și îl publică pe site-ul său.

Învățarea non-formală și informală

Structuri participative în cadrul educației formaleConform Legii învățământului nr. 1/2011, elevii își deleagă reprezentanții la consiliile școlare, iar studenții votează reprezentanții lor la consiliile facultăților și la senatul universitar al facultății respective și al universității.Principalul mecanism care asigură învățarea non-formală și informală, prin practică, prin participare directă, la nivelul instituțiilor de învățământ, este Consiliu Școlar  Elevilor. Nu sunt disponibile informații cu privire la programele finanțate din fonduri publice la nivel înalt sau la scară largă, care vizează formarea personalului școlar și a elevilor pentru a-și îmbunătăți abilitățile de a participa la structurile de luare a deciziilor.

Măsuri de încurajare a participării elevilor în comunitatea locală și în societate

Ministerul Tineretului și Sportului organizează anual Școli de Vară și Universități de Vară, având o componentă importantă a educației civice non-formale. În România, nu există dispoziții care să facă parte din programele naționale sau regulamentele educaționale / îndrumări care încurajează elevii din învățământul secundar superior să participe la activități care servesc comunității (locale) în afara școlii. În plus, nu există informații privind politica de nivel înalt privind parteneriatele între furnizorii de educație formală, organizațiile de tineret și furnizorii de servicii pentru tineret.

Sprijinirea inițiativelor de învățare non-formală axate pe competențele sociale și civice

Printre proiectele finanțate de Ministerul Tineretului și Sportului prin schema de granturi descrise în capitolul “3.6 Sprijinirea organizațiilor de tineret” sunt finanțate proiecte care promovează și contribuie la dezvoltarea competențelor civice și sociale. Cu toate acestea, nu există o monitorizare sistematică, iar datele privind numărul acestor proiecte, rezultatele și rezultatele acestora nu sunt publicate. 

Ghidul de asigurare a calității / calitate pentru învățarea non-formală

Nu există un mecanism dedicat pentru asigurarea calității oricărei inițiative educaționale civice, sociale sau cetățenești.

Sprijin pentru educatori

Un laborator de educație non-formală este organizat anual de Agenția Națională sau de Ministerul Tineretului și Sportului (variază în diferiți ani). Evenimentul este o oportunitate de învățare pentru formatori și educatori și acoperă un număr mare de metode, inclusiv metode foarte utile pentru educația civică. Nu există alte site-uri, ghiduri, manuale și alte materiale pedagogice și instrumente care să sprijine educatorii.

5.8 Creșterea conștientizării tinerilor privind participarea la viața politică

  1. Furnizori de informații / structuri de consiliere
  2. Campanii de informare orientate către tineri despre drepturile democratice și valorile democratice
  3. Promovarea dialogului intercultural
  4. Promovarea unei comunicări transparente și adaptate pentru tineri

 

Furnizori de informații / structuri de consiliere

Conform Strategiei pentru Tineret, Ministerul Tineretului și Sportului și Ministerul Educației și Cercetării Științifice sunt responsabile de difuzarea informațiilor despre drepturile democratice și valorile democratice pentru tineri.Cu toate acestea, nu există un punct de contact oficial pentru tineri care să aibă acces la informații despre drepturile lor democratice. Informarea și consilierea tinerilor este reglementată de o lege specială: Legea nr. 333/2006. Această lege este dedicată organizării Centrelor de informare și consiliere pentru tineri, de către direcțiile județene ale Ministerului Tineretului și Sportului. În total, 33 de astfel de centre funcționează și în 2016 bugetul total al acestor centre a fost de aproximativ 900 000 lei (aproximativ 200 000 de euro).

Campanii de informare orientate către tineri despre drepturile democratice și valorile democratice

Campaniile de informare orientate către tineri despre drepturile democratice și valorile democratice susținute de instituțiile publice vizează doar creșterea participării tinerilor la alegeri. Campania “Prima Oară” a fost implementată în 2016 de Ministerul Tineretului și Sportului, utilizând instrumente de comunicare on-line, implementate între martie 2016 și decembrie 2016, pentru a stimula participarea tinerilor la alegerile locale și parlamentare. Nu a fost efectuată nicio monitorizare și evaluare a principalelor rezultate și rezultate ale campaniei.În plus, Autoritatea Electorală Națională implementează în fiecare an electoral Campania Primul Vot, dedicată informării tinerilor alegători despre drepturile lor și procesul de votare.

 Promovarea dialogului intercultural

Educația interculturală este un subiect opțional în învățământul secundar. O curriculă este aprobată de Ministerul Educației Naționale, iar școlile pot decide dacă introduc subiectul în programul lor. Subiectul este, în general, predat de către profesori de istorie sau de științe sociale.Campania “No Hate” reprezintă punerea în aplicare în România a campaniei Consiliului Europei, Campanie care are ca scop combaterea discursului instigator la ură în rândul tinerilor. Campania este coordonată de un Comitet național și aprobată de Ministerul Tineretului și Sportului. Campania a început în iunie 2016 și continuă, folosindu-se, în principal, mass-media sociale și evenimente organizate de ONG-urile membre ale grupului național de acțiune. Nu s-au efectuat monitorizări și evaluări privind principalele rezultate și rezultate ale campaniei în România.

 Promovarea unei comunicări transparente și adaptate pentru tineri

România nu are politici speciale în ceea ce privește comunicarea programelor sau inițiativelor naționale privind furnizarea de formare pentru factorii de decizie de la diferite niveluri.

5.9 E-participarea

Nu există informații privind cadrul juridic existent și programele-cheie, proiectele sau inițiativele politice care să permită sau să încurajeze tinerii să participe la procesele politice pe cale electronică. În timp ce implementează legea nr. 52/2003 privind transparența decizională, toate instituțiile publice acceptă sugestii și comentarii la proiectul legislativ publicat prin e-mail. În 2016, Ministerul Tineretului și Sportului a folosit Google Forms  pentru a colecta astfel de sugestii și comentarii cu privire la proiectele de amendament la Legea tineretului. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste inițiative nu reprezintă o politică sau un program de încurajare a participării electronice la scară mai largă.

5.10 Dezbateri și reforme

După dezbaterile din 2016 privind mai multe amendamente la Legea tineretului, Ministerul Tineretului și Sportului a elaborat și propus spre consultare în mai 2017 o nouă lege a Tineretului. Printre amendamente este inclusă înființarea consiliilor consultative de tineret la nivelul municipalităților, consiliile județene și al ministerului a Tineretului și Sportului, în scopul implementării eficiente a politicii de tineret. Legea a fost prezentată guvernului în septembrie 2017 și trebuie adoptată de guvern și trimisă spre vot în Parlament, după octombrie 2017.

 

2. Voluntariatul tinerilor

Voluntariatul tinerilor nu este reglementat separat de voluntariat în general în România. Organizațiile de găzduire, ONG-urile sau instituțiile publice au o mare autonomie în organizarea activităților de voluntariat, cu condiția ca acestea să urmeze regulile stabilite prin Legea Voluntariatului. Legea prevede principalele drepturi și obligații ale voluntarilor și organizațiilor gazdă, în special obligațiile privind asigurarea corectă și siguranța voluntarilor. Legea nu prevede o autoritate guvernamentală responsabilă în mod direct de voluntariat sau voluntariatul tinerilor. În afară de Legea voluntariatului, nu există o politică națională, un program sau o strategie dedicate voluntariatului tinerilor. Cu toate acestea, voluntariatul tinerilor este unul dintre principalele obiective ale Strategiei Naționale pentru Tineret. Principalul instrument utilizat de Ministerul Tineretului și Sportului pentru a încuraja voluntariatul tinerilor în conformitate cu Strategia pentru Tineret este acordarea de fonduri pentru proiecte mici (circa 5 000 de euro) organizațiilor neguvernamentale pentru tineret. Nu există măsuri și programe de monitorizare și evaluare puternice pentru a furniza suficiente informații despre succesul acestor proiecte. Cu toate acestea, potrivit Barometrului Tinerilor comandat de Ministerul Tineretului și Sportului în 2016 și 2014, 30% dintre tineri au participat la activități de voluntariat, în comparație cu doar 13% în 2012.

2.1 Context 

  1. Istoric
  2. Concepte

Istoric

Voluntariatul nu este încă foarte popular printre români și nici măcar printre tinerii români, deși există o lege privind voluntariatul. În timpul regimului comunist, munca voluntară “patriotică” era obligatorie pentru elevii din licee și pentru studenți, în special în agricultură. Acest context a generat respingerea muncii voluntare în anii 90 și începutul anului 2000. După 2000, dezvoltarea sectorului a fost lentă – în există puține cercetări despre evoluția sectorului în România.

Concepte

În conformitate cu Legea no. 78/2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România, activitatea voluntară reprezintă participarea unei persoane fizice la activități de interes general pentru binele altor persoane și binele comun, fără a beneficia de remunerare. Organizația gazdă a unui voluntar poate fi doar o instituție publică sau un ONG (organizație non-profit). Voluntariatul în rândul tinerilor nu este definit diferit de activitatea voluntară generală.

2.2. Organizarea programelor de voluntariat

Organizare

Voluntariatul în rândul tinerilor nu este reglementat separat de voluntariat în general. Organizațiile de găzduire, ONG-urile sau instituțiilor publice au o mare autonomie în organizarea activităților de voluntariat, cu condiția respectării regulilor stabilite prin Legea Voluntariatului (Legea nr.78 / 2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România). Legea prevede principalele drepturi și obligații ale voluntarilor și organizațiilor gazdă, în special obligațiile privind asigurarea corectă și siguranța voluntarilor. Nu există nicio autoritate guvernamentală responsabilă în mod direct de voluntariatul tinerilor, în conformitate cu Legea voluntariatului.

În afară de Legea privind voluntariatul, nu există o politică, program sau strategie națională dedicată voluntariatului tinerilor. Legea voluntariatului a fost inițiată de un ONG și asumată în Parlament de către un tânăr deputat în Parlament.Voluntariatul face parte din Strategia pentru tineret, iar Ministerul Tineretului și Sportului este autoritatea guvernamentală care ia măsuri pentru informarea tinerilor despre voluntariat. Unul dintre obiectivele eligibile pentru un proiect finanțat de minister este informarea cu privire la voluntariat și promovarea acestuia.Ministerul Tineretului și Sportului este principalul partener guvernamental în implementarea Legii privind voluntariatul și, la nivel local, Direcțiile Județene pentru Tineret și Sport sprijină procesul de implementare.

Conform legii, autoritățile publice locale trebuie să includă activitățile de voluntariat în strategiile lor de dezvoltare locală atât pentru dezvoltarea comunităților, cât și pentru a sprijini participarea cetățenilor la viața comunității.Cel mai important actor non-public care participă la reglementarea și implementarea voluntariatului tinerilor este  Federația VOLUM. Federația a fost promotorul Legii privind voluntariatul în 2013-2014 și, datorită campaniei de advocacy, un tânăr membru al Parlamentului și-a asumat și promovat legea în legislatura. Deși nu este singurul actor ne-public relevant în domeniu, VOLUM este organizația umbrelă pentru toate ONG-urile relevante care lucrează cu voluntari și este partenerul oficial al Ministerului Tineretului și Sportului în inițiativele sale de informare a tinerilor despre voluntariat.

Cooperare trans-sectorială 

În România nu există mecanisme de cooperare intersectorială între ministere, departamente, agenții implicate în definirea politicilor și măsurilor privind voluntariatul tinerilor

2.3 Strategia națională privind voluntariatul tinerilor

1. Existența unei strategii naționale

2. Domeniul de aplicare și conținutul

3. Autoritatea responsabilă

4. Actualizări

Existența unei strategii naționale

Nu există o strategie națională independentă privind voluntariatul tinerilor în România. Voluntariatul tinerilor este unul din domeniile-cheie ale Strategiei pentru tineret, așa cum este prezentat în secțiunea dedicată Strategiei naționale pentru tineret. Elementele principale privind voluntariatul în Strategia pentru tineret se concentrează pe informarea publicului și a tinerilor cu privire la voluntariat, la sensibilizarea și sprijinirea voluntariatului tinerilor și la îmbunătățirea sistemului de certificare a muncii voluntare.

Domeniul de aplicare și conținutul

Pentru voluntariat, obiectivele specifice ale Strategiei sunt:

  1. Dezvoltarea unui mediu care să favorizeze voluntariatul în România
  2. Îmbunătățirea sistemului de certificare a activității de voluntariat și recunoașterea publică
  3. Constientizarea publică privind importanța angajamentului voluntar

Autoritatea responsabilă

Autoritatea responsabilă pentru promovarea voluntariatului tinerilor este Ministerul Tineretului și Sportului. Cu toate acestea, pentru a defini mai bine sistemul de certificare și recunoaștere a muncii voluntare, Ministerul Tineretului și Sportului trebuie să colaboreze îndeaproape cu Autoritatea Națională pentru Calificări.

Actualizări

Nu s-au făcut actualizări ale prezentei Strategii pentru tineret.

2.4 Legile și regulamentele privind voluntariatul tinerilor

1. Legea autonomă

2. Alte documente oficiale care conțin prevederi privind voluntariatul tinerilor

3. Regulamentele privind standardele de calitate

4. Grupuri țintă

Legea autonomă

O lege privind voluntariatul a fost adoptată în 2014 (Legea 78/2014 care reglementează activitatea de voluntariat în România). Legea înlocuiește o lege mai veche din 2001 (modificată în 2006). În România nu există nicio lege autonomă privind voluntariatul tinerilor sau alte angajamente de reglementare a voluntariatului tinerilor. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial, însă textul legii nu este disponibil online.

Alte documente oficiale care conțin prevederi privind voluntariatul tinerilor

Noul act legislativ, care a înlocuit Legea Voluntariatului nr. 195/2001 (republicată) furnizează soluții armonizate cu cele existente la nivel european, la problemele organizațiilor care lucrează cu voluntari, creând astfel un cadru juridic modern, adaptat corespunzător contextului național și european în domeniul voluntariatului. Legea privind voluntariatul reglementează participarea neplătită a persoanelor fizice, pe baza propriei lor decizii, la activitățile de voluntariat organizate în România de către persoane juridice de drept public sau privat – organizații non-profit. În conținutul primului articol al noii legi, putem observa că voluntariatul este un factor important în crearea unei piețe europene a muncii competitivă și, de asemenea, în dezvoltarea educației și formării profesionale și în creșterea solidarității sociale. Astfel, putem concluziona că legiuitorul român dorea să sublinieze rolul important pe care trebuie să-l aibă această activitate, precum și recunoașterea valorii sale “ca expresie a cetățeniei active, solidarității și responsabilității sociale, precum și a valorii profesionale ca expresie personală, profesionale, interculturale și lingvistice ale persoanelor care desfășoară aceste activități. ”

Mai mult, întregul articol 2, care nu are nici o corespondență în vechea lege și subliniază rolul statului în susținerea și susținerea mișcării voluntare la toate nivelurile (local, național și internațional) prin toate instituțiile sale care lucrează în domenii în care sunt necesare activități de voluntariat. Totalul elementelor noi comparativ cu vechea lege definirea voluntariatului de grup, , existența unui coordonator de voluntari (care poate fi angajat sau voluntar) și, nu în ultimul rând, obligativitatea încheierii unui contract de voluntariat. În acest sens, Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România, în conținutul art. 3 lit. a), definește voluntariatul drept activitate de interes public, ne-obligatorie, neplătită, îndeplinită prin decizia voluntară, susținută și promovată de statul român , pe baza unui contract de voluntariat, conform căruia voluntarul se angajează să desfășoare activitatea, iar organizația gazdă oferă o activitate proprie aplicării și pregătirii persoanei, asigurând cheltuielile suportate. În același articol sunt definiți alți termeni cu care operează legea, adică activități de interes public, organizația gazdă, contractul de voluntariat, voluntarul, beneficiarii activității de voluntariat și coordonatorul de voluntari.

În ceea ce privește definiția voluntarului, putem spune că noua lege aduce o schimbare radicală comparativ cu situația anterioară, deoarece introduce ca cerință pentru voluntar dobândirea capacității de muncă, în conformitate cu legile în vigoare. Conform Codului muncii în România, o persoană devine capabilă să lucreze la vârsta de 16 ani, fiind capabilă să înceapă să lucreze de la vârsta de 15 ani, dar numai cu consimțământul părinților sau reprezentantului legal. Cele două noi principii introduse prin Legea nr. 78/2014, adică principiul potrivit căruia activitatea de voluntariat nu înlocuiește munca remunerată și caracterul de interes public al activității de voluntariat are scopul de a contribui la clarificarea tipurilor de acțiuni voluntare sau nu, în special atunci când beneficiul public este indirect sau extrem dificil de identificat. Noua lege introduce noi elemente și în ceea ce privește funcționarea organizațiilor care lucrează cu voluntari. Astfel, ei sunt obligați să includă dispoziții explicite privind implicarea voluntarilor și modul în care activitatea acestora este administrată în conținutul statutului său sau al regulilor interne de organizare și funcționare, inclusiv condițiile în care organizația poate refuza din motive cooperarea cu un voluntar.

Legea nr. 78/2014 conține elemente  importante privind susținerea voluntariatului de către administrația publică locală. Munca voluntarilor nu ar trebui să reprezinte un mijloc de reducere a costurilor, indicând întâlnirile anuale ale autorităților administrației publice locale cu reprezentanții organizațiilor locale gazdă ale voluntarilor pentru cooperarea eficientă și implicarea administrației publice locale în promovarea și susținerea Zilei internaționale a voluntarilor – 5 decembrie.Dacă în conformitate cu legislația anterioară, voluntarii aveau dreptul la un “certificat nominal care recunoștea activitatea de voluntariat specificând experiența și abilitățile dobândite”, o dispoziție care a fost aplicată foarte diferit în absența unor norme metodologice detaliate sau a unui model acceptat ca o bună practică și promovată de organizațiile care lucrează cu voluntari, Legea nr. 78/2014 face progrese reale în vederea recunoașterii experienței dobândite prin intermediul voluntariatului. Acest salt de calitate este prevăzut în articolul 10 alineatul (2) din lege, și anume că voluntariatul poate fi considerat drept “experiență profesională și / sau de specialitate, dacă se realizează în domeniul studiilor”, care va determina o alegere mai strategică a oportunitățile de implicare a tinerilor care încep în diferite profesii.

De asemenea, o altă prevedere a actului legislativ analizat se referă la concursurile organizate de instituțiile publice, adică angajatori, persoane fizice sau juridice, din sectorul privat, în care doi sau mai mulți candidați obțin scoruri egale și pot decide între cele două prin acordarea de scoruri suplimentare pentru îndeplinirea activităților de voluntariat.În plus, Legea nr. 78/2014 definește mai exact conținutul certificatului, denumit acum certificatul de voluntariat, care include identificatorii unici (cum ar fi numărul de identificare al certificatului și corespondența acestuia cu numărul contractului de voluntariat), transformând un astfel de certificat de voluntariat într-un instrument care poate juca un rol mai important pentru recunoașterea activității de voluntariat ca experiență profesională și / sau specializată.

În cazul contractului  de voluntariat, dincolo de faptul că încheierea sa devine obligatorie, are un conținut mult mai clar definit în noua lege, cu drepturi și îndatoriri clar definite atât pentru voluntar, cât și pentru organizația gazdă. Legea impune ca acest  contract să fie însoțit de alte două instrumente noi, fișa de voluntariat și fișa de protecție a voluntarilor. Fișa de voluntariat este un document care introduce detalii privind sarcinile și responsabilitățile voluntarului, iar fișa de protecție a voluntarilor este un document care ar trebui să ofere aspecte legate de sănătate și siguranță în timpul muncii.Noua lege extinde categoriile de personal care nu au putut aplica dispozițiile, inclusiv personalul serviciilor de urgență, categorii stabilite prin lege și persoanele cărora li se aplică prevederile legale referitoare la serviciul militar pe bază de voluntariat.

Regulamentele privind standardele de calitate

Nu există reglementări specifice privind standardele de calitate a voluntariatului tinerilor sau a voluntariatului în general. Contractele de voluntariat reglementate de Legea privind voluntariatul reglementează drepturile și obligațiile minime ale instituției / organizației gazdă și ale voluntarului, însă nu există alte mecanisme în afara legii care să asigure calitatea muncii voluntare și a relației cu gazda organizații.

Grupuri țintă

Nu există documente oficiale care să identifice grupuri țintă specifice în cadrul populației tinere a căror participare la activități de voluntariat va fi favorizată, cu excepția Strategiei pentru tineret.Grupurile țintă ale măsurilor de politică privind voluntariatul tinerilor, identificate de Strategia pentru tineret, sunt:

• tinerii implicați în ONG-uri,

• voluntarii și tinerii care au dezvoltat competențe în afara formelor recunoscute de educație și au nevoie de recunoașterea competențelor lor.

2.5 Voluntariatul tinerilor la nivel național

1. Programul național pentru voluntariatul tinerilor

2. Finanțarea

3. Caracteristicile voluntariatului tinerilor

4. Sprijin pentru tinerii voluntari

5. Asigurarea Calității (QA)

Programul național pentru voluntariatul tinerilor

Nu există niciun program național privind voluntariatul tinerilor elaborat de autoritățile publice în România.

Finanțarea

Nu există un buget specific alocat la nivel central pentru voluntariatul tinerilor. Chiar dacă există Dacă alocări bugetare la nivel local, ele există ca inițiative izolate ale consiliilor municipale și nu sunt integrate într-un program de voluntariat.

Caracteristicile voluntariatului tinerilor

Conform datelor Eurobarometrului din primăvara anului 2010, România avea aproximativ 4,4 milioane de voluntari (aproximativ 20% din populație era implicată în astfel de activități specifice, în special persoanele sub 35 de ani și/sau implicate în sistemul educațional). Potrivit unui studiu al Parlamentului European din 2011, nivelul de participare la activitățile de voluntariat din România a fost de 14%. 27% dintre voluntari susțineau activitățile organizațiilor religioase. Potrivit Barometrului Tinerilor comandat de Ministerul Tineretului și Sportului în 2016 și 2014, 30% dintre tineri au participat la activități de voluntariat, în comparație cu doar 13% în 2012.

Sprijin pentru tinerii voluntari

Conform legii privind voluntariatul, organizațiile gazdă trebuie să acopere toate cheltuielile suportate de voluntari. Nu este disponibil niciun program public sau sprijin pentru aceste tipuri de cheltuieli, organizațiile gazdă fiind pe deplin responsabile pentru acoperirea acestor costuri. Voluntarii au dreptul să beneficieze de serviciile privind protecția muncii, la fel ca angajații plătiți. Asigurările pentru sănătate și accidente sunt opționale și este pe deplin responsabilitatea organizațiilor gazdă. Statul sau alte organisme publice nu susțin voluntariatul prin prevederi de securitate socială, de exemplu voluntarii nu sunt eligibili pentru asigurarea de șomaj.

Asigurarea Calității (QA)

Organizațiile gazdă sunt responsabile de stabilirea unor mecanisme de monitorizare și evaluare care să asigure calitatea programelor și activităților de voluntariat pentru tineri și funcționarea acestora.O singură autoritate publică monitorizează activitățile de voluntariat și se axează pe respectarea condițiilor de muncă și pe simularea contractelor de muncă ca contracte de voluntariat. Inspecția Muncii este instituția responsabilă în principal de asigurarea criteriilor minime pentru voluntari.Nu există un mecanism de colectare a feedback-ului tinerilor voluntari privind experiențele lor.Ca urmare a lipsei mecanismului de asigurare a calității, nu sunt publicate rezultate privind voluntariatul tinerilor în general, incluziunea socială a programelor de voluntariat, în ceea ce privește încurajarea incluziunii, diversității și accesibilității.Autoritățile centrale nu monitorizează gradul de includere socială a programelor de voluntariat la nivel local – acolo unde există aceste programe – sau a programelor implementate de organizații private.

2.6 Programe de cooperare și mobilitate transfrontalieră

1. Programele UE

2. Alte programe

3. Cadrul legal aplicabil voluntarilor străini

 Programele UE

Singurul program de mobilitate și voluntariat al UE pentru tineri  la care participă România este Erasmus +. Monitorizarea este asigurată prin rapoartele încărcate de participanții utilizând Instrumentul de mobilitate/ Mobility Tool. Informațiile nu au fost utilizate până în decembrie 2016 pentru a se corela cu cea utilizată de Ministerul Tineretului și Sportului pentru a forma o politică națională de voluntariat pentru tineret în implementarea Strategiei Tineretului.Principala agenție responsabilă cu organizarea și monitorizarea programelor UE la nivel național este Agenția Națională: Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale.

Participanți în proiecte 2014 2015
Formabili Serviciul European de Voluntariat 477 432
Schimburi de tineri 4961 4013
 Subtotal 5438 4445
Staff Lucrători de tineret 1847 1894

Alte programe

Nu există alte programe guvernamentale destinate susținerii mobilitatății în programele de  voluntariat.

Cadrul legal aplicabil voluntarilor străini

Pentru cetățenii din afara UE și pentru cetățenii UE – tineri voluntari găzduiți în România pentru mai mult de 90 de zile – este necesară obținerea permisulului de ședere temporară.

2.7 Creșterea gradului de conștientizare privind oportunitățile de voluntariat pentru tineret

1. Furnizorii de informație

2. Inițiative cheie

Furnizorii de informație

Conform Strategiei, Ministerul Tineretului și Sportului este responsabil pentru implementarea obiectivelor și priorităților privind dezvoltarea voluntariatului în rândul tinerilor. Până la elaborarea planului de acțiune al Strategiei, nu există însă autorități/responsabilități specifice.Nu există centre sau agenții naționale și / sau regionale de voluntariat finanțate de stat responsabile pentru promovarea voluntariatului în rândul tinerilor.La nivel local, în unele municipalități au fost deschise centre de voluntariat, care promovează voluntariatul la nivel local. Activitatea lor nu este însă constantă și supusă unor proceduri de lucru.

 Inițiative cheie

O campanie de informare a fost inițiată de postul national de televiziune TVR în 2014, incluzând dezbateri privind legea voluntariatului. Reportajul Ajută România a primit un premiu European pentru tematica abordată. Însă, reportajul nu a avut un grup țintă specific – s-a adresat publicului general.

2.8 Recunoașterea competențelor

1. Cadrul de politică publică 

2. Demersuri existente 

Cadrul de politică publică 

Legea privind voluntariatul reglementează recunoașterea competențelor dobândite de voluntari. Legea (un proiect de lege al Parlamentului) este în vigoare începând cu 2014. Mecanismul de recunoaștere a competențelor se bazează numai pe evaluarea organizației-gazdă și pe autoevaluarea voluntarului (similar cu Youthpass). Prin urmare, nici o autoritate publică publică nu este responsabilă de validarea și recunoașterea competențelor. Legea privind educația adulților Ordonanța Guvernului nr.122 / 2000 privind formarea profesională a adulților reglementează recunoașterea oficială (aprobată de stat) a cunoștințelor, aptitudinilor și competențelor dobândite în orice mod, pe baza unei evaluări organizate de un furnizor de formare certificat în același mod în care furnizorul de formare evaluează cursanții săi. Competențele și competențele dobândite prin intermediul voluntariatului pot fi certificate în acest fel, ca rezultat al unui test prezentat și evaluat de un comitet de formatori și experți în domeniu în timpul unui examen organizat de un centru de recunoaștere a competențelor certificate.

Demersuri existente 

Tinerii care participă la activități de voluntariat își pot valida cunoștințele, aptitudinile și competențele dobândite atât pe baza unui certificat aprobat de organizația gazdă (similar cu Youthpass), fie pe baza unui examen și a unei evaluări formale organizate de un furnizor de formare certificate obținând un certificat aprobat de Ministerul Muncii prin intermediul Autorității Naționale pentru Calificări. Recunoașterea cunoștințelor, aptitudinilor și competențelor dobândite de voluntari este utilă pe piața forței de muncă, dar nu este utilizată sistematic în cadrul sistemului de educație formală. Nu există nicio reglementare specială privind posibilitatea ca tinerii voluntari să obțină credite ECTS și / sau ECVET. Pentru Legea Învățământului Profesional, Legea Educației (Legea nr.1 / 2011) nu prevede cadrul legal necesar pentru sinergiile dintre aranjamentele naționale de validare la dispoziția tinerilor voluntari și sistemul european de credite transferabile. Cu toate acestea, deoarece recunoașterea competențelor dobândite prin voluntariat pe baza certificatului de voluntariat nu este aprobată de autoritățile publice, nici o universitate nu a decis să acorde ECTS tinerilor voluntari. Verificările se efectuează pe un eșantion selectat aleatoriu de către Autoritatea Națională pentru Calificări pentru standardele de calitate necesare sistemului de validare a competențelor dobândite în diferite contexte.

2.9 Dezbateri și reforme curente

Strategia pentru tineret include ca una dintre cele 4 priorități voluntariatul tinerilor. Procesul de elaborare a planului de acțiune al Strategiei pentru Tineret a început în martie 2016, iar un proiect de plan de acțiune a fost publicat în consultare în octombrie 2016, incluzând o măsură privind crearea unui Program: Voluntar Național, organizat pe modelul Serviciului European de Voluntariat. Cu toate acestea, inițiativa nu a fost continuată în 2017.

1. Prezentarea generală a politicii de tineret din România

În România, responsabilitatea pentru politica de tineret este împărțită între autoritățile centrale și autoritățile locale. În limitele legii tinerilor, autoritățile locale au libertatea de a dezvolta inițiative și coordonarea apoi aceste inițiative la nivel național. Mai mult, unul dintre cele mai importante instrumente de implementare a politicii de tineret – de către Ministerul Tineretului și Sportului, dar și de Ministerul Culturii și Identității Naționale – este alocarea de granturi pentru proiectele ONG-urilor pentru tineret. Pe de altă parte,  Direcțiile Județene pentru Tineret și Sport, Centrele Culturale pentru Studenți, precum și instituțiile culturale subordonate Ministerului Culturii și Identității Naționale, universitățile și, într-o oarecare măsură, școlile au un grad ridicat de autonomie în stabilirea activităților și calendarelor în lucrul cu tinerii. Deși această strategie asigură accesul la o activitate de tineret a unui număr mare de tineri din mai multe regiuni, orașe și sate, întregul teritoriu național nu este acoperit în același mod și, de fapt, nivelul de accesibilitate pentru variază în mare măsură în întreaga țară. Coordonarea națională este îngreunată de absența unor mecanisme bine definite de monitorizare și evaluare în domeniul politicilor pentru tineret.

Ministerul Tineretului și Sportului, instituția dedicată politicii de tineret,  a fost înființată în 1990. Însă, măsurile de politică pentru tineret sunt se regăsesc, în manieră trans-sectorială, și în   alte  domenii cum ar fi educația, afacerile sociale și cultura. Din 2001, documentele strategice în domeniul tineretului, inclusiv Strategia națională actuală în domeniul politicii tineretului 2015-2020, reunesc obiectivele generale și operaționale ale politicii de tineret. Cu toate acestea, Strategia națională în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015-2020 nu are încă un plan de acțiune, alocări bugetare clare și un plan de monitorizare. Prin urmare, coordonarea dintre autoritățile de nivel înalt responsabile de politica de tineret nu este sistematică și se constată și lipsa de control a implementării în timp util și pe deplin a acțiunilor de îndeplinire a obiectivelor stabilite.

  1. Guvernanța în domeniul politicii de tineret

Ținând cont de obiectivele Strategiei Naționale pentru Tineret (așa cum este prezentat în secțiunea 1.3 Strategia Națională pentru Tineret), politica pentru tineret include măsuri în domeniul educației, culturii, voluntariatului, participării publice și politice, sportului, sănătății, timpului liber, ocupării forței de muncă, antreprenoriatului și incluziunii sociale. În timp ce Ministerul Tineretului și Sportului este principala autoritate responsabilă la nivel înalt în domeniul tineretului, doar cinci dintre principalele priorități ale politicii de tineret sunt în responsabilitatea sa directă. Aceste teme sunt: ​​(1) Învățarea non-formală; (2) voluntariatul tinerilor; (3) Participarea publică și politică a tinerilor; (3) sport pentru tineret; (4) Timp liber pentru tineret.

În nici unul dintre celelalte domenii de politici, tinerii nu au un rol central și există foarte puține măsuri politice dedicate în mod direct tinerilor, așa cum sunt prezentate în următoarele capitole. Strategia pentru tineret a fost dezvoltată în conformitate cu o abordare trans-sectorială. Cu toate acestea, în absența unui plan de acțiune al Strategiei pentru Tineret, intervențiile planificate de diferite ministere sunt izolate.

Pentru toate aceste inițiative de politică, principalele surse de informare despre tineretul românesc sunt Barometrele pentru tineret comandate de minister la fiecare doi ani, așa cum este prezentat în secțiunea 1.6.

1.1 Populația țintă a politicii pentru tineret

Legea Tineretului din România definește limitele de vârstă pentru tinerii de la 14 la 35 de ani. Strategia Națională privind incluziunea socială și combaterea sărăciei pentru perioada 2015-2020 și Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020 definesc tinerii între 15 și 24 de ani pentru unele dintre măsurile de încurajare a ocupării forței de muncă în legătură cu legislația muncii și luând în considerare statisticile disponibile.

1.2 Legea națională a tineretului

  1. Existența unei legi naționale privind tineretul
  2. Domeniul de aplicare și conținutul
  3. Revizuiri / actualizări

Existența unei legi naționale a tineretului România are o lege privind tineretul: Legea nr. 350/2006, adoptată de Parlament și publicată în Jurnalul Oficial al României la 27 iulie 2006 (Legea nr. 350 din 21/07/2006 Legea Tinerilor) Legea este disponibilă online (în limba română) pe o platformă web dezvoltată de Ministerul Justiției va pune la dispoziția publicului cele mai importante documente legale din România.

Domeniu de aplicare și conținut

Rezumat

Legea este documentul principal care stabilește cadrul politicii pentru tineret în România. Documentul clarifică terminologia care definește vârsta tinerilor (14-35), activitatea în domeniul tineretului, precum și responsabilitățile autorităților centrale și locale în domeniul politicii de tineret.Legea tineretului definește organizațiile neguvernamentale de tineret România: organizații cu membri tineri (peste 50%) sau organizații care urmăresc susținerea și promovarea drepturilor tinerilor.Autoritățile statului sunt responsabile pentru elaborarea unor programe care să asigure incluziunea socială a tinerilor. Legea stabilește drepturile și facilitățile pentru tineri în mai multe domenii:·

  • Educație
  • Cultură
  • Cercetare
  • Sănătate
  • Economie (facilități pentru tinerii antreprenori)·
  • Locuire
  • Ocuparea forței de muncă
  •  Voluntariat

O secțiune specială a Legii tineretului este dedicată finanțării activităților de tineret din România. Autoritățile locale și județene trebuie să creeze un fond special pentru activitățile de tineret și trebuie să sprijine grupurile de tineri și ONG-urile de tineret, oferind spațiu (în cazul în care există infrastructura locală) pentru proiectele de tineret.

Drepturile și obligațiile tinerilor

Conform principiilor stabilite la articolul 4 din Legea tineretului, tinerii au dreptul:

• să facă parte din din procesele de luare a deciziilor, mai ales când deciziile îi afectează direct• să participe la viața publică și să-și asume responsabilitatea individuală

să beneficieze de sprijin și consiliere în ceea ce privește educația, viața economică și culturală

• să participe la educație, instruire și formare profesională

• să aibă acces la informații și tehnologia informației

• să participe ca voluntari la proiecte de mobilitate

• să fie beneficiari ai programelor care promovează dialogul intercultural și combaterea rasismului, xenofobiei și intoleranței

Potrivit legii, autoritățile statului stimulează inițiativele antreprenoriale ale tinerilor prin oferirea unui sprijin financiar și prin garantarea dreptului lor la servicii de consultanță pentru inițierea unei afaceri, în special pentru tinerii din mediul rural și pentru tinerii proveniți din zone izolate geografic.Legea prevede că orice tânăr are dreptul de a accesa resursele bibliotecilor publice, în timp ce tinerii vulnerabili au acces liber la învățământul universitar. De asemenea, structurile de stat trebuie să ofere oportunități pentru tinerii cercetători talentați.Tinerii înscriși în învățământul formal au dreptul la servicii medicale gratuite.Tinerii și familiile tinere au dreptul la servicii de planificare familială, precum și la împrumuturi bancare preferențiale și prioritate în acordarea locuințelor sociale. Pentru a reduce factorii de risc, autoritățile statului sunt obligate să elaboreze programe de prevenire și reducere a consumului de alcool și de droguri și de a oferi tratament medical și de a promova reintegrarea socială a tinerilor. Actorii relevanți din domeniul tineretului au obligația de a oferi tinerilor infractori și tinerilor care au făcut parte din programele educaționale și de îngrijire medicală sprijin pentru reinserția lor socială și profesională.

Domeniile principale de politici

Principalele domenii de politică relevante pentru domeniul politicii de tineret și definite în Legea tineretului sunt următoarele:

  • Participarea tinerilor – toate măsurile de politică publică și dezvoltarea programelor trebuie să implice tinerii, într-o manieră participativă.
  • Dialogul intercultural și combaterea rasismului, a xenofobiei și a intoleranței.
  • Incluziunea socială și ocuparea forței de muncă
  • Participarea tinerilor la educație și la viața culturală
  • Voluntariatul în rândul tinerilor.

Grupuri țintă 

Legea tineretului vizează toți tinerii, acordând o atenție deosebită tinerilor vulnerabili – în situații de risc. Pentru acest grup țintă legea prevede mai multe drepturi: locuințe, acces la educație gratuită, acces la consiliere educațională, consiliere în domeniul muncii și planificare familială.Un articol din lege vizează tinerii întreprinzători, sprijin special pentru aceștia din partea instituțiilor statului.

Actualizări

În octombrie 2017, Legea tineretului este în curs de revizuire.

1.3 Strategia Națională pentru Tineret

  1. Existența unei strategii naționale pentru tineret
  2. Domeniul de aplicare și conținutul
  3. Autoritatea responsabilă pentru implementarea Strategiei pentru tineret
  4. Revizuiri / actualizări

Existența unei strategii naționale pentru tineret

Strategia Națională în domeniul politicii de tineret 2015-2020 a fost adoptată de guvernul prin Decizia Guvernului în 2015. Strategia Tineretului acoperă intervalul 2015-2020.

Domeniu de aplicare și conținut

Rezumat

Strategia vizează sprijinirea tinerilor pentru a participa la viața economică, socială, culturală și politică, asigurând șanse egale pentru educație, angajare și condiții decente de viață pentru toți tinerii, inclusiv pentru grupurile vulnerabile de tineri.

Strategia integrează mai multe domenii de politică în 5 piloni principali / domenii principale de intervenție:

  1. cultura și educația non-formală;
  2. sănătate, sport și agrement;
  3. participarea și voluntariatul;
  4. ocuparea forței de muncă și spiritul antreprenorial;
  5. incluziunea socială a tinerilor.

În textul Strategiei, situația tineretului românesc în 2014 și anii înaintea aprobării strategiei este destul de detaliată. Consultarea tinerilor a avut loc sub formă de dezbateri înainte de adaptarea strategiei.

Deși Ministerul Tineretului și Sportului trebuie să monitorizeze și să evalueze implementarea strategiei, până în octombrie 2017 nu a fost elaborat un plan de monitorizare. Strategia pentru tineret este strâns legată de strategiile naționale privind ocuparea forței de muncă, incluziunea socială, sănătatea, administrația și educația. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste strategii nu se referă în mod direct la o politică generală de dezvoltare națională.

Obiectivele cheie

În cadrul fiecăruia dintre cele 5 domenii cheie de intervenție ale strategiei, se stabilesc obiective specifice și linii de acțiune. Cu toate acestea, până în decembrie 2016, nu a fost adoptat un plan de acțiune care să permită implementarea sistematică a strategiei, monitorizarea și evaluarea strategiei.

I.Cultură și educație non-formală

Direcţii de acţiune și obiective specifice

  1. Asigurarea accesului tuturor tinerilor la un sistem de formare şi educaţie de calitate, formală cât şi non-formală
  2. Încurajarea performaţei şcolare şi extraşcolare a elevilor din medii defavorizate;
  3. Extinderea consilierii şcolare şi vocaţionale atât prin diversificarea reţelelor de consiliere (nu doar în şcoli, ci şi în centrele de tineret) cât şi prin cuprinderea obligatorie a elevilor începând cu clasele a VII-a şi a VIIII-a;
  4. Atenuarea efectelor părăsirii timpurii a şcolii prin dezvoltarea muncii de tineret şi oportunităţi de învăţare nonformală;
  5. Creşterea şi diversificarea ofertei de educaţie non-formală, adaptată nevoilor tinerilor:
    1. voluntariat, activităţi iniţiate de ong-uri,
    2. acţiuni de instruire şi educaţie extra-curriculară realizate în şcoli,
  • oferte de educaţie non-formală ale Centrelor de tineret şi Cluburilor Sportive Şcolare,
  1. angajarea tinerilor la pregătirea şi implementarea de proiecte inovative,
  2. oferte de învăţare on-line, conferinţe şi seminarii pe teme solicitate de tineri,
  3. oportunităţi de învăţare a limbilor străine şi formare de competenţe transversale (digitale, de comunicare etc.)
  4. Încurajarea participării tinerilor la procesul de educaţie continuă;
  5. Orientarea educaţiei non-formale cu preponderenţă către domenii care asigură buna integrare socială a tinerilor şi manifestarea lor mai activă şi mai responsabilă: educaţie pentru cetăţenie şi cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor ce le revin ca tineri şi ca viitori adulţi, educaţie pentru un stil de viaţă sănătos, educaţie parentală;
  6. Extinderea serviciilor de educaţie non-formală la nivel naţional şi asigurarea calităţii acestora, în conformitate cu bunele practici şi experienţele internaţionale existente;
  7. Sensibilizarea, mobilizarea şi orientarea organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale, a comunităţilor locale în vederea stabilirii de parteneriate şi a unei cooperări viabile pentru dezvoltarea sistemului de instituţii de educaţie non-formală şi a serviciilor complexe/integrate axate pe necesităţile tinerilor;
  8. Asigurarea de contribuţii de la bugetul de stat şi bugetele locale şi prin atragerea de fonduri comunitare pentru dezvoltarea unei infrastructuri adecvate ofertei de educaţie non-formală specifică tinerilor: centre multifuncţionale de învăţare şi loisir, cluburi locale, campusuri de vacanţă cu facilităţi de instruire, aparatură specifică pentru activităţi de instruire.
  9. Recunoaşterea competenţelor şi aptitudinilor obţinute de tineri prin intermediul educaţiei non-formale şi informale şi creşterea posibilităţilor de valorificare a acestor competenţe pe piaţa muncii
  10. Dezvoltarea graduală, în perioada 2014-2020 a unui sistem de validare şi recunoaştere a competenţelor obţinute prin intermediul educaţiei nonformale şi informale;
  11. Stimularea participării tinerilor la activităţi de dobândire a unei experienţe iniţiale de muncă;
  12. Legalizarea şi stimularea organizării de stagii practice, internship-uri la agenţii economici în vederea angajării ulterioare a tinerilor practicanţi;
  13. Facilitarea accesului tinerilor la consum şi creaţie culturală de calitate
  14. Stimularea interesului tinerilor pentru valorificarea tradiţiilor culturale locale (româneşti sau ale minorităţilor), inclusiv prin formarea în meserii tradiţionale (artistice, artizanale);
  15. Sprijinirea şi stimularea creativităţii şi performanţei tinerilor în diverse domenii ale industriilor creative (publicitate, arte vizuale, artele spectacolului, cercetare-dezvoltare, software etc.);
  16. Promovarea, susţinerea şi recompensarea performaţei tinerelor talente artistice şi din domeniul inovaţiei tehnico-ştiinţifice;
  17. Încurajarea educaţiei interculturale, inclusiv prin participare la stagii de formare şi învăţare în alte ţări, prin intermediul schimburilor de tineri;
  18. Promovarea protecţiei copiilor şi tinerilor, în particular cu privire la competenţele în domeniul noilor mijloace de comunicare în masă şi protejării în faţa anumitor pericole ce apar ca urmare a folosirii acestora, recunoscând totodată beneficiile şi oportunităţile pe care acestea le pot oferi.
  19. Măsuri speciale pentru facilitarea accesului la cultură de calitate a tinerilor din mediul rural: caravane de spectacole şi filme, proiecte de dezvoltare culturală locală ale organizaţiilor non-guvernamentale

 

II.Sănătate, Sport şi Recreere

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

  1. Susţinerea sănătăţii şi bunăstării tinerilor, cu accent pe promovarea sănătăţii mintale şi sexuale:
  2. Încurajarea realizării educaţiei pentru sănătate de la egal la egal prin încurajarea voluntariatului tinerilor în acele proiecte care vizează promovarea deprinderilor de viaţă sănătoasă.
  3. Facilitarea accesului la servicii de sănătate existente, făcându-le mult mai prietenoase tinerilor;
  4. Urmărirea obiectivului de a asigura ca un număr tot mai mare de tineri să practice 30-60 de minute zilnic activitate fizică cu efort moderat (inclusiv activităţi sportive);
  5. Atragerea tinerilor cu dizabilităţi la practicarea sportului, oferind condiţiile adecvate de acces
  6. Prevenirea accidentelor, tulburărilor de alimentaţie, dependenţei şi abuzului de substanţe:
  1. Combaterea excesului de greutate, obezitate, în rândul tinerilor prin programe speciale de activităţi fizice şi competiţii pe grupe şi categorii şi a riscului bolilor cronice derivate
  2. Promovarea educaţiei rutiere şi a conducerii auto preventive în rândul tinerilor;
  3. Măsuri preventive în vederea reducerii fumatului, consumului de alcool;
  4. Prevenirea consumului de droguri în rândul tinerilor prin acţiuni aliniate la Strategia Naţională Antidrog 2013 – 2020 prin:
    1. Educarea, informarea, conştientizarea în rândul adolescenţilor a neînceperii sau întârzierii debutului consumului de droguri şi respectiv evitarea transformării consumului experimental sau ocazional în consum de droguri;
    2. Minimizarea riscurilor în familia adolescenţilor;
  • Reducerea influenţei factorilor de risc din mediul de viaţă al adolescenţilor;
  1. Realizarea educaţiei prin sport şi activitate fizică pentru formarea unui stil de viaţă sănătoas şi dezvoltarea ca cetăţeni activi şi responsabili:
  2. Creşterea numărului practicanţilor de sport, cu precădere în rândul copiilor şi tinerilor
  3. Asigurarea accesului elevilor şi copiilor din cluburile sportive publice sau private (în baza unui contract de utilizare) până la minim ora 21.00 în bazele sportive existente;
  4. Menţinerea educaţiei fizice ca disciplină obligatorie: cel puţin 4 ore/săptămână la ciclul gimnazial, 3 ore/săptămână la cel liceal, 2 ore/săptămână la cel universitar şi încurajarea practicării unei ramuri de sport de către fiecare elev sau student;
  5. Încurajarea stilurilor de viaţă sănătoase în rândul tinerilor, prin educaţie fizică, educaţie în domeniul nutriţiei, exerciţii fizice şi colaborare între şcoli, lucrători de tineret, specialişti în domeniul sănătăţii şi organizaţii sportive;
  6. Evidenţierea rolului sportului ca activitate în sprijinul muncii în echipă, învăţării interculturale, corectitudinii şi responsabilităţii;
  7. Promovarea modelului sportivilor români de performanţă în rândul tinerilor;
  8. Folosirea mai intensă a oportunităţilor create prin programele europene pentru tineri pentru încurajarea practicării sporturilor, schimbului de experienţă şi formării în domeniul educaţiei prin sport;
  9. Folosirea oportunităţilor create de programul „Europa pentru cetăţeni” în sprijinul sportului practicat de tineri la nivel de începător.
  10. Încurajarea asocierii de către tineri a recreerii cu practicarea sportului şi mişcării:
  11. Acordarea de îndrumare şi sprijin administraţiilor locale pentru a terenurilor de sport, bazinelor de înot;
  12. Acordarea de facilităţi tinerilor în utilizarea în timpul liber a bazelor sportive existente;
  13. Promovarea ideii de practicare a sportului şi mişcării în timpul liber.
  14. Îmbunătăţirea oportunităţilor de petrecere a timpului liber de către tineri atât în modalităţi organizate, cât şi în modalităţi informale:
  1. Extinderea reţelei de centre, cluburi, oportunităţi de petrecere a timpului liber în administrare publică, privată, sau parteneriat public privat, implicand costuri reduse, dar cu eficacitate maximă în atragerea tinerilor la practicarea diferitelor a ctivităţi de timp liber
  2. Utilizarea mai intensă a infrastructuii sistemului de învăţământ (săli de clasă, terenuri sportive din incinta şcolilor) în perioada extracurriculară, pentru a putea fi utilizate de tineri sau organizaţii ale tinerilor la practicarea de activităţi de timp liber;
  3. Implicarea organizaţiilor non-guvernamentale de tineret şi a tinerilor în dezvoltarea facilităţilor de timp liber şi în gestionarea lor, inclusiv pe bază de voluntariat;
  4. Dezvoltarea şi diversificarea reţelei de tabere şi campusuri de vacanţă;
  5. Formarea profesională, perfecţionarea şi valorificarea competenţelor animatorilor de timp liber şi a lucrătorilor de tineret în atragerea tinerilor către activităţi de timp liber specifice cu efect benefic asupra dezvoltării lor personale.

III.Participare şi Voluntariat

Obiective specifice

Creşterea gradului de participare a tinerilor la viaţa comunităţii, sub toate aspectele ei, sociale, educaţionale, culturale, economice, de sănătate.

Direcţii de acţiune:

  1. Crearea de oportunităţi de participare a tinerilor la viaţa comunităţii;
  2. Susţinerea de seminarii, conferinţe şi evenimente similare pentru promovarea participării în rândul tinerilor;
  3. Promovarea de modele de succes ale participării cu scopul încurajării tinerilor să se implice în viaţa comunităţii;
  4. Competiţii de proiecte pentru a premia cele mai bune iniţiative de participare şi decizii care implică tinerii la nivel local;
  5. Crearea de grupuri de cercetare şi de consultare formate din tineri la nivelul comunităţii locale;
  6. Creşterea gradului de motivare a tinerilor pentru a participa la viaţa comunităţii prin implicarea în proiecte;
  7. Crearea de posibilităţi de finanţare pentru a stabili sau a îmbunătăţi facilități durabile locale de tineret;
  8. Introducerea cu caracter de continuitate a educaţiei civice în sistemul formal de educaţie
  9. Creşterea gradului de participare a tinerilor la viaţa politică.

Direcţii de acţiune:

  1. Introducerea educaţiei politice în sistemul formal de educaţie;
  2. Implicarea activă a organizaţiilor non-guvernamentale de şi pentru tineret în procesul de introducere în curricula formală a educaţiei civice şi politice;
  3. Promovarea participării la vot a tinerilor, prin mass-media şi prin puncte de informare;
  4. Simplificarea procedurilor de înregistrare la vot, posibilitatea de a vot la distanţă sau de a vot online;
  5. Amplasarea de secţii de votare unde se regăsesc tinerii;
  6. Crearea şi dezvoltarea unei baze de date user-friendly care să conţină cercetări şi dovezi bazate pe informaţii cu privire la reducerea vârstei de vot la 16 pentru a stimula dezbaterile naționale pe această temă;
  7. Înființarea unei comisii pentru vârstă de vot, cu scopul de a stimula o dezbatere cu privire la reducerea vârstei de vot la 16 ani și cu privire la participarea activă a tinerilor la viaţa politică;
  8. Creşterea gradului de participare a organizaţiilor non-guvernamentale de şi pentru tineret la Dialogul structurat.

Direcţii de acţiune:

  1. Luarea de decizii transparente în domeniile în care tinerii sunt vizaţi în mod direct;
  2. Promovarea co-managementului cu organizaţiile de tineret în implementarea programelor şi activităţilor pentru tineret;
  3. Iniţierea şi instituirea unei practici a dialogului cu tinerii, în care toți actorii pot contribui cu idei la inițierea, decizia, implementarea şi monitorizarea politicilor și programelor de și pentru tineret la toate niveluri;
  4. Promovarea dialogului structurat  între decidenţii la nivel politic şi societatea civilă, în vederea asigurării efective a participării tinerilor la luarea deciziilor care îi afectează;
  5. Crearea unui mediu favorabil voluntariatului în România.

Direcţii de acţiune:

  1. Definirea clară a voluntariatului prin identificarea acelor caracteristici esenţiale care îl definesc şi care permit delimitarea clară a activităţilor derulate, urmată de promovarea acestei definiţii pentru acceptarea şi utilizarea ei pe scară cât mai largă de către toate entităţile interesate.
  2. Clarificarea cadrului legislativ care reglementează mişcarea de voluntariat în România,  în concordanţă cu directivele europene, prin îmbunătăţirea legii-cadru – Legea Voluntariatului nr. 195/2001.
  3. Eliminarea contradicţiilor şi armonizarea legii-cadru cu celelalte documente legislative existente (Legea Tinerilor nr. 350/2006, Legea nr. 351/2006 – privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al Tineretului din România, Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret, Legea nr. 333/2006 – privind înfiinţarea centrelor de informare şi consiliere pentru tineret).
  4. Creşterea capacităţii organizaţiilor non-guvernamentale prin mecanisme de suport financiar şi tehnic în vederea accesării de finanţări din fonduri publice naţionale, europene şi internaţionale.
  5. Crearea unei axe prioritare dedicate tineretului, cu priorităţi în domeniul voluntariatului şi participării în cadrul Fondului Social European, Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane pentru planificarea financiară 2014-2020.
  6. Plasarea prin legislaţie a voluntariatului ca domeniu de competenţă la nivelul insituţiilor publice centrale pentru a facilita dialogul între sectorul non-guvernamental şi factorii de decizie.
  7. Implicarea directă a sectorului de voluntariat în elaborarea politicilor publice care îl vizează, în domenii în care se desfăşoară activităţi de voluntariat.
  8. Dezvoltarea infrastructurii pentru voluntariat prin consolidarea capacităţii tehnice, operaţionale şi financiare a organizaţiilor resursă.
  9. Susţinerea programelor de asistenţă tehnică din partea organizaţiilor resursă către alte organizaţii non-guvernamentale.

Recunoaşterea activităţii de voluntariat.

Direcţii de acţiune:

  1. Crearea şi implementarea unui sistem de recunoaştere a competenţelor dobândite prin voluntariat, pe baza Cadrului Naţional al Calificărilor şi Cadrului European al Calificărilor pentru învăţarea de-a lungul vieţii.
  2. Acceptarea certificatului de competenţe dobândite prin voluntariat ca experienţă în muncă şi recunoaşterea acestuia de către angajatorii publici şi privaţi activi pe piaţa muncii din România.
  3. Recunoaşterea valorii de învăţare a voluntariatului şi participării prin identificarea de mecanisme de colaborare între sistemul de educaţie non-formală şi cel de educaţie formală.
  4. Stimularea învăţării pe tot parcursul vieţii prin susţinerea implicării în activităţi de voluntariat.
  5. Recunoaşterea voluntariatului ca metodă de stimulare a cooperării internaţionale şi ajutorului umanitar prin facilitarea mobilităţii voluntarilor în spaţiul european şi internaţional.
  6. Adoptarea şi implementarea Manualului pentru măsurarea muncii de voluntariat creat de Organizaţia Internaţională a Muncii în vederea colectării de date statistice valide şi măsurabile cu privire la dimensiunea şi dinamica activităţii de voluntariat din România.
  7. Recunoaşterea grupurilor informale ca promotori ai voluntariatului.
  8. Crearea şi adoptarea unui document legal care în vederea recunoaşterii drepturilor şi responsabilităţilor voluntarilor.
  9. Creşterea gradului de sensibilizare a opiniei publice cu privire la importanţa implicării în activităţi de voluntariat.

Direcţii de acţiune:

  1. Promovarea voluntariatului ca valoare esenţială a societăţii şi ca valoare adăugată pentru individ şi societate.
  2. Acceptarea voluntariatului ca promotor al solidarităţii între generaţii.
  3. Crearea de mecanisme de promovare a activităţilor şi proiectelor derulate de organizaţiile non-guvernamentale în rândul comunităţii.
  4. Utilizarea intensivă a mass-mediei pentru a comunica şi a promova voluntariatul şi participarea civică.

Realizarea de studii şi cercetări cu privire la domeniile de implicare voluntară şi cu privire la situaţia mediului de voluntariat în România.

IV. Ocupare şi Antreprenoriat

Ocupare

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

  1. Creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă tinere, cu focalizare pe grupele de vârstă 15-24 ani şi 25-29 ani, iar în cadrul acestora cu atenţie specială pentru femei, lucrători necalificaţi, tineri cu dizabilităţi, tineri cu responsabilităţi familiale, tineri aparţinând minorităţii rromă, tineri care părăsesc sistemul de protecţie a copilului, tineri care au ispăşit pedepse privative de libertate.

Direcţii de acţiune:

  1. Elaborarea şi implementarea unor scheme de stimulente financiare pentru angajare şi instruire, acordate întreprinderilor care angajeză şi pregătesc în meserii cerute pe piaţa muncii tineri fără calificare sau cu nivel scăzut de calificare.
  2. Punerea în aplicare fără întârziere a unui plan național pentru ocuparea tinerilor.
  3. Stimularea și extinderea măsurilor de încurajare a angajării tinerilor pe piaţa muncii, în special a celor proveniţi din sistemul de protecţie a copilului, a tinerilor care au ispăşit pedepse privative de libertate şi a tinerilor cu dizabilităţi.
  4. Program de încurajare a tinerilor rromi pentru intrarea pe piaţa muncii, care prevede un stagiu plătit de stat, cursuri de specializare şi pregătire şi, la final, consiliere pentru plasamentul pe piaţa de muncă.
  5. Promovarea unei legislaţii în favoarea tinerilor prin care să fie asigurată tranziţia coerentă de la sistemul educaţional către piaţa forţei de muncă.

Direcţii de acţiune:

  • Munca de tineret şi învăţarea nonformală vor fi recunoscute şi sprijinite în continuare ca surse semnificative de sprijin în vederea dobândirii de abilităţi şi competenţe de natură a uşura accesul tinerilor pe piaţa muncii, contribuind astfel la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020.
  • Promovarea unui acces uşor la informaţie, prietenoasă şi de calitate, privind piaţa muncii pentru toţi tinerii, în special pentru cei cu mai puţine oportunităţi.
  • Formarea şi orientarea concentrate pe carieră trebuie integrate la toate nivelele traiectoriilor de educaţie formală şi de învăţare nonformală pentru a conştientiza tinerii cu privire la cerinţele pieţei muncii, a le crea şanse mai bune pe această piaţă şi a-i pregăti pentru viaţa de muncă.
  • Actorii importanţi precum lucrătorii de tineret, consilierii de carieră şi trainerii instruiţi vor fi recunoscuţi şi susţinuţi ca o sursă semnificativă de sprijin relevant.
  • Susţinerea, inclusiv financiară, a organizaţiilor de tineret, ca furnizori majori de educaţie nonformală şi învăţare informală, precum şi de largi oportunităţi de mobilitate în afara contextului educaţiei formale. Sprijinul financiar pe termen lung este esenţial pentru ele în vederea echipării tinerilor cu abilităţile şi competenţele necesare pentru a deveni cetăţeni activi şi a uşurării accesului lor pe piaţa muncii, ceea ce constituie un pas important în realizarea obiectivelor majore ale strategiei Europa 2020 şi construirea unei Europe competitive, bazate pe cunoaştere şi sustenabile.
  • Asigurarea de training personalizat specialiştilor în munca de tineret, profesorilor şi consilierilor de carieră pentru furnizarea de informaţii privind piaţa muncii şi consilierea în domeniul carierei.
  • Organizarea de seminarii privind sprijinul în dezvoltarea carierei prin întărirea cooperării dintre organizaţiile de tineret şi serviciile naţionale de ocupare a forţei de muncă.
  • Crearea unei instituţii consultative, focalizate în principal pe furnizarea de consiliere în carieră în cadrul structurilor educaţionale şi care intră în dialog cu factorii implicaţi relevanţi pentru a asigura ca tinerilor să le fie furnizată consiliere de carieră relevantă şi suficientă.
  1. Promovarea şi susţinerea echilibrului între viaţa profesională şi cea personală a tinerilor.

Direcţii de acţiune:

  1. Promovarea şi susţinerea de programe şi măsuri care să asigure un echilibru între muncă şi nevoile personale ale tinerilor, de natură a le permite să-şi folosească pe deplin potenţialul atât pe piaţa muncii, cât şi în viaţa privată. Pentru a combina munca cu educaţia continuă, formarea profesională, viaţa de familie şi voluntariatul, tinerii au nevoie de o flexibilitate voluntară îmbunătăţită, precum şi de securitate, împreună cu accesul asigurat la resurse necesare.
  2. Îmbunătăţirea măsurilor de securitate socială pentru a încuraja angajatorii şi angajaţii să folosească variate forme de muncă, în special munca la distanţă, munca cu program parţial, împărţirea locului de muncă şi munca la domiciliu.
  3. Asigurarea mai multor tipuri de facilităţi pentru îngrijirea copiilor, mai flexibile şi mai accesibile, la locul de muncă, acasă şi la şcoală, asigurate de personal calificat.
  4. Lansarea de campanii de informare care să încurajeze tinerele familii să împartă în mod egal sarcinile din viaţa privată şi profesională, folosind aranjamente flexibile de muncă.
  5. Dezvoltarea de politici care să asigure un nivel ridicat de creştere şi de ocupare durabilă a forţei de muncă, bazate pe cunoaştere.

Direcţii de acţiune:

  1. Facilităţi fiscale pentru crearea de locuri de muncă: scutirea (suportarea, de la Bugetul de stat), pentru o perioadă de 1 an, a contribuţiilor sociale datorate de angajatori în cazul angajării cu contract de muncă pentru o durată cel puţin egală cu 2 ani, a tinerilor cu vârsta sub 25 de ani.
  2. Măsurile active pe piața forței de muncă vor trebui să ia în considerare disparitățile regionale și teritoriale specifice.
  3. Serviciile de educație, formare profesională și angajare vor trebui să fie aliniate la nevoile în schimbare ale pieței forței de muncă, în special de calificare, necesare în acele sectoare care au potențial de creștere. Participarea angajatorilor în dezvoltarea forței de muncă și la învățarea pe tot parcursul vieţii va trebui să fie încurajată și facilitată.
  4. O atenţie specială va fi acordată calităţii şi valorii adăugate a burselor de training oferite tinerilor, inclusiv prin participarea la iniţiativa europeană privind un Cadru European al Calităţii pentru Bursele de Training.
  5. Creşterea şi îmbunătăţirea investiţiilor în asigurarea de competenţe adecvate acelor locuri de muncă cerute pe piaţa muncii, împreună cu mai buna adaptare pe termen scurt şi mai buna anticipare pe termen lung a competenţelor cerute pe piaţa muncii.
  6. Luarea în considerare a situaţiei specifice a tinerilor la proiectarea strategiilor de flexisecuritate.
  7. Stimularea mobilităţii tinerilor pe piaţa internă a muncii.

Direcţii de acţiune:

  1. Subvenţii pentru chirie în cazul celor care se mută în alt judeţ pentru primul loc de muncă.
  2. Încurajarea întreprinderilor să contracteze şi să includă în pachetul salarial pentru tineri angajaţi locuinţe de serviciu. Complementar, astfel de locuinţe să fie contractate/construite de stat şi puse la dispoziţia angajatorilor în anumite condiţii.
  3. Facilitarea accesului şi a mobilităţii pe piaţa internă a forţei de muncă atât a tinerilor români care au studiat în străinătate, cât şi a tinerilor străini care au studiat în România sau în alte state membre ale UE.
  4. Sprijinirea mobilităţii tinerilor din România pe piaţa europeană a forţei de muncă, inclusiv prin programe de combinare a muncii cu pregătirea şi prin programe de integrare, în cadrul fazei post-pilot a programului “Primul tău job EURES”.

Direcţii de acţiune:

  1. Întărirea capacităţii serviciilor publice de ocupare şi a altor organizaţii care activează pe piaţa muncii pentru a deveni servicii de ocupare în cadrul acestui program, precum şi pentru a se asocia la alte reţele europene menite a facilita integrarea pieţelor muncii la nivel european.
  2. Încurajarea şi sprijinirea parteneriatelor tranfrontaliere dintre angajatori şi furnizori de formare profesională, în vederea amplificării oportunităţilor de acces ale tinerilor din România la educaţie şi formare profesională în cadrul programului “Erasmus +”, inţiat de Comisia Europeană.
  3. Promovarea de oportunităţi profesionale şi vocaţionale transfrontaliere pentru tineri.
  4. Asigurarea unor şanse mai bune de acces şi de menţinere pe piaţa muncii a tinerilor, prin însuşirea şi dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor care le asigură locul de muncă în viitor.

Direcţii de acţiune:

  1. Sprijinirea furnizorilor de educaţie şi formare profesională în mai buna adecvare a abilităţilor şi competenţelor cursanţilor/absolvenţilor la cerinţele unor sectoare cu potenţial ridicat de creare de locuri de muncă, precum TIC, îngrijirea sănătăţii şi economia verde, inclusiv participarea acestora la coaliţiile şi planurile de acţiune iniţiate în acest sens de Comisia Europeană.
  2. Tinerii ocupaţi trebuie să aibă dreptul la tratament egal şi corect, mai ales în ce priveşte munca şi salariul decent, locuri de muncă neprecare, oportunităţile de pregătire şi promovare, şi să nu fie supuşi discriminării pe baza vârstei.
  3. Pentru menţinerea pe piaţa muncii, tinerilor trebuie să li se asigure consiliere şi orientare în carieră de calitate, formare la locul de muncă, internship şi ucenicie de bună calitate plătite, care să răspundă abilităţilor şi intereselor acestora.
  4. Salvgardarea drepturilor tinerilor care intră pe piaţa muncii, precum şi pe întreaga durată a vieţii lor active, prin măsuri politice adecvate şi mecanisme de control întărite.
  5. Îmbunătăţirea flexibilităţii cât şi a securităţii pentru a permite tinerilor să combine munca cu continuarea educaţiei, cu participarea la cursuri de formare, cu participarea la activităţi de voluntariat şi cu viaţa privată.
  6. Abordarea multi-dimensională a sprijinului pentru (re)integrarea tinerilor care nu sunt incluşi în educație sau training şi nici pe piaţa muncii (NEET), prin oportunități de educație, formare profesională și ocupare a forței de muncă.
  7. Utilizarea optimă a generaţiilor existente şi a celor noi de programe şi fonduri UE, ca instrumente importante de promovare a moblităţii pentru învăţare şi a altor forme de învăţare, precum şi pentru creşterea oportunităţilor tinerilor de acces pe piaţa muncii.

Direcţii de acţiune:

  1. Asigurarea ca fondurile Uniunii Europene să fie accesibile tinerilor şi organizaţiilor de tineret şi crearea de structuri de sprijin care să ajute organizaţiile de tineret să solicite astfel de finanţări.
  2. Asigurarea ca toţi tinerii şi perspectivele lor să fie avute în vedere la elaborarea viitoarei generaţii de programe pentru tineret.
  3. Implementarea Garanţiei pentru Tineret: asigurarea unei oferte de calitate tuturor tinerilor, pentru ocupare, continuarea educaţiei, ucenicie sau program de pregătire profesională în termen de 4 luni de la părăsirea şcolii sau înregistrarea ca şomer. Elaborarea urgentă şi trimiterea la Comisia Europeană a unui plan de implementare a Garanţiei pentru Tineret în regiunile cu rata şomajului în rândul tinerilor peste 25%, apoi a unui plan de implementare pentru celelalte regiuni. Includerea în acest plan a măsurilor de reformă în domeniul uceniciei.
  4. Accelerarea pregătirii, în colaborare cu Comisia Europeană, a Acordului de Parteneriat şi a programelor operaţionale pentru Fondurile Europene Structurale şi de Investiţii , cu focalizare accentuată pe ocuparea tinerilor, investiţiile în capitalul uman şi adaptarea sistemelor de educaţie şi formare profesională la cerinţele pieţei muncii.
  5. Pregătirea urgentă a unui portofoliu de proiecte finanţabile în cadrul Iniţiativei pentru Ocuparea Tinerilor şi continuarea elaborării unor astfel de proiecte pentru a accesa aceste foduri imediat după aprobarea bugetării şi în primii doi ani după aceasta, având în vedere propunerea Comisiei Europene ca întregul buget aferent Iniţiativei să fie alocat în primii doi ani.
  6. Solicitarea urgentă către Comisia Europeană a constituirii unei Echipe de Acţiune pentru Ocuparea Tinerilor, care să acorde asistenţă în implementarea Garanţiei de Tineret şi accesarea resurselor alocate prin Fondul Social European şi prin Iniţiativa pentru Ocuparea Tinerilor.
  7. Constituirea unor parteneriate puternice între autorităţile publice responsabile în domeniile educaţiei şi ocupării, partenerii sociali, camerele de comerţ şi de meserii, furnizorii de formare profesională, organizaţiile de tineret şi de studenţi, serviciile de ocupare şi agenţiile care gestionează foduri europene, în vederea accesării şi folosirii fondurilor europene pentru implementarea Garanţiei de Tineret.

V. Antreprenoriat

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

  1. Creşterea gradului de auto-ocupare a tinerilor în domeniul afacerilor.

Direcţii de acţiune:

  1. Aplicarea unor măsuri legislative şi dezvoltarea unor programe adaptate nevoilor tinerilor.
  2. Stimularea iniţierii de noi afaceri prin promovarea antreprenoriatului in şcoli şi universităţi.
  3. Oferirea unei palete de servicii mai variante pentru dezvoltarea carierei tinerilor, care să vină totodată şi în sprijinirea dezvoltării economice la nivel naţional şi european
  4. Facilitarea şi sprijinirea dezvoltării talentului şi aptitudinilor antreprenoriale ale tinerilor.
  5. Stimularea şi sprijinirea demarării şi dezvoltării firmelor nou-înfiinţate (start-up-uri) prin facilitarea accesului acestora la finanţare
  6. Crearea de programe de formare în afaceri pentru şomerii tineri, care includ etape clar definite: profilare, planificare, punere în funcțiune, consolidare și creștere, în fiecare etapă oferind un meniu variabil de servicii (consiliere, formare și calificare, consiliere și accesul la microcredite), în parteneriat cu tinerii și alte organizații, consilieri în afaceri și instituțiile financiare.
  7. Lansarea programelor active pe piața muncii care oferă sprijin financiar pentru șomerii tineri în vederea demarării unei afaceri.
  8. Conectarea serviciilor publice de ocupare, cu servicii de asistenţă şi micro-furnizori de finanţare pentru a ajuta şomerii tineri să îşi dezvolte o carieră în antreprenoriat.
  9. Introducere până la sfârşitul anului 2015, a competenței cheie “spiritul antreprenorial” în curricula de studiu în învățământul primar, gimnazial, profesional, superior și în educația adulților.
  10. Promovarea antreprenoriatului, la toate nivelele educaţiei şi formării tinerilor.

Direcţii de acţiune:

  1. Asigurarea dobândirii de competenţe transversale precum competenţele digitale, învăţarea de a învăţa, simţul iniţiativei şi antreprenoriatului, cunoaşterea şi înţelegerea aspectelor culturale prin programe special create.
  2. Asigurarea funcţionalităţii triunghiului educaţie-cercetare-inovare prin susţinerea parteneriatului dintre lumea întreprinderilor şi diferitele sectoare şi nivele ale educaţiei, formării şi cercetării pentru asigurarea adecvării competenţelor şi aptitudinilor formate în şcoală la nevoile pieţei muncii, dar şi pentru creşterea accentului pe inovare şi antreprenoriat în toate formele de învăţare.
  3. Oferirea posibilităţii tinerilor de a avea cel puțin o experienţă practică de antreprenoriat înainte de vârsta de 26 ani, sau chiar înainte de a pleca din învăţământul obligatoriu, cum ar fi rularea unei mini-companii, responsabilitatea unui proiect antreprenorial pentru o companie sau un proiect social.
  4. Pregătire antreprenorială pentru tineri prin intermediul resurselor fondurilor structurale (Fondul Social European, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală).
  5. Promovarea de module de învățare antreprenorială pentru tinerii care participă la schemele de garantare Națională de Tineret.
  6. Facilitarea adaptării tinerilor întreprinzători la procesele de integrare europeană şi globalizare.

Direcţii de acţiune:

  1. Dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale bazate pe cunoaşterea şi gestionarea optimă a resurselor, în vederea adaptării rapide la rigorile determinate de globalizarea pieţelor.
  2. Promovarea programului Erasmus pentru tinerii antreprenori[1], un program de schimb transfrontalier care oferă antreprenorilor noi sau aspiranţi şansa de a învăţa de la antreprenorii cu experienţă care conduc mici companii în alte ţări din Uniunea Europeană.
  3. Facilitarea accesului tinerilor la sursele de finanţare pentru dezvoltare, prin servicii şi programe de consiliere şi consultanţă.
  4. Dezvoltarea unei platforme dedicate analizei, creării unei metodologii comune şi a unui program de mentorat între antreprenori la nivel european.
  5. Contribuţia Strategiei la incluziunea socială a tinerilor, în special a celor vulnerabili şi/sau care, din diferite motive, ar putea avea oportunităţi mai puţine

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

  1. Relansarea politicilor de combatere a sărăciei și promovare a incluziunii sociale în România cu accent pe tineri și copii pentru a reduce deficitele pe toate dimensiunile vieții acumulate în stadiile inițiale ale vieții, deficite care sunt de așteptat să marcheze negativ tot parcursul ulterior al indivizilor și care ar deveni mult mai dificil de recuperate

Direcţii de acţiune:

  1. Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale a tinerilor şi a transmiterii intergeneraționale, precum şi întărirea coeziunii la nivel societal şi a solidarității cu tinerii.
  2. Creșterea accentului pe prevenire, care este cea mai eficientă și viabilă cale de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale și pe intervenția timpurie pentru a se evita situația în care persoanele care ajung în sărăcie rămân prinse în situații socioeconomice tot mai dificile și problematice.
  3. Schimbarea modului de abordare a combaterii sărăciei tinerilor de la intervenții de asistență socială punctuale la măsuri de dezvoltare socială și învestiție constantă în tineri, implementate de la începutul și pe tot parcursul ciclului de viață
  4. Adoptarea unei abordări intersectoriale în demersurile de îmbunătăţire a coeziunii comunitare şi solidarităţii, precum şi în cele de reducere a excluziunii sociale a tinerilor, abordând aspectele care țin de educaţia, ocuparea, locuirea şi incluziunea tinerilor într-o manieră integrată; acțiuni de combatere a sărăciei și a excluziunii pe întreg spectrul de politici; pentru a răspunde nevoilor tinerilor şi pentru a asigura coerenţă în politicile privind bunăstarea şi acces la sistemele de asistenţă şi protecţie, trebuie întărită cooperarea intersectorială, precum şi cea între nivelurile local, regional, naţional şi european.
  5. Reconsiderarea beneficiilor financiare, a serviciilor și a suportului în natură pentru copii și tineri pentru asigurarea tuturor nevoilor fundamentale ale acestora
  6. Întărirea responsabilizării părinţilor cu serviciile de asistenţă socială şi dezvoltarea funcţiilor sociale ale autorităţilor publice comunitare.
  7. Elaborarea de către autoritățile responsabile (Guvern, MMFPSPV) a unui program prioritar, parte a strategiei anti-sărăcie și de promovare a incluziunii sociale, aflate în curs de elaborare: Incluziunea Socială a copiilor și tinerilor aflați în sărăcie extremă şi cu risc ridicat de marginalizare/ excluziune socială; elaborarea unui pachet complex de servicii sociale adesate copiilor și tinerilor din zonele cu sărăcie extremă, în vederea facilitării accesului la educație, acordării de alimentaţie sănătoasă, dezvoltarea capacităţii de dezvoltare personală.
  8. Îmbunătățirea accesului la asistență socială a tinerilor în nevoie, pentru a-și valorifica drepturile; sprijinirea activităţilor de informare şi educare a tinerilor cu privire la drepturile lor
  9. Participarea tinerilor în toate fazele derulării politicilor anti-sărăcie și pentru promovarea incluziunii sociale: serviciile pentru tineret, serviciile sociale şi instituţiile de educaţie formală trebuie să lucreze înpreună cu tinerii şi familiile lor pentru a preveni excluziunea socială a tinerilor.
  10. Valorificarea întregului potenţial al muncii de tineret şi al centrelor de tineret ca mijloace de incluziune.
  11. Sprijinirea dezvoltării cunoaşterii şi competenţelor interculturale ale tuturor tinerilor şi combaterea prejudecăţilor.
  12. Remedierea problemelor lipsei de adăpost, locuirii şi excluziunii financiare.
  13. Promovarea măsurilor de sprijin pentru tinerele familiie
  14. Acordarea de sprijin pentru tineri în vederea asigurării desfășurării unor vieți independente, a întemeierii unor familii proprii și a stimulării natalității în rândul tinerilor

Direcţii de acţiune:

  1. Asigurare a echilbrului dintre viața profesională, accesul la educație și măsuri de sprijinire a familiei, în mod special în vederea creșterii copiilor
  2. O piață a muncii flexibilă și incluzivă
  3. Educație adaptată la cerințele implicării tinerilor în activități generatoare de venit
  4. Servicii de suport pentru creșterea copiilor acasă, la locul de muncă și în sistemul educațional de terțiar
  5. Promovarea unei piețe a muncii mai incluzive cu tinerii în general și cu tinerii din categorii defavorizate în mod special, îmbunătătirea calității integrării tinerilor pe piața muncii, asigurarea unei piețe a muncii flexibilă și creșterea siguranței cu privire la menținerea locului de muncă

Direcţii de acţiune:

  1. Asigurarea dreptul la tratament egal şi corect, mai ales în ce priveşte munca şi salariul decent, locuri de muncă neprecare, oportunităţile de pregătire şi promovare, şi prevenirea discriminării pe baza vârstei.
  2. Implementarea  unor politici dedicate încadrării în muncă a tinerilor, în care să fie incluse măsurile menite să reducă rata șomajului în rândul tinerilor, printre altele prin intermediul uceniciilor, al stagiilor sau al altor experiențe de muncă
  3. Dezvoltarea, completarea și actualizarea cadrului naţional al calificărilor și a sistemului de standarde ocupaționale pentru a stimula dezvoltarea sistemului de formare profesională continuă
  4. Dezvoltarea cadrului naţional al calificărilor, încurajarea programelor de formare profesională continuă;
  5. Promovarea mecanismelor de recunoaştere a achiziţiilor obţinute pe căi nonformale  şi informale pentru a facilita accesul adulţilor cu nivel educaţional redus la nivele educaţionale superioare.
  6. Promovarea concepului de management al vieţii  şi al carierei care să sprijine indivizii pentru a beneficia din plin de toate oportunităţile
  7. Acordarea de sprijin social îmbunătățit care continuă și atunci când tinerii se angajează pentru a se evita o situație de „ușă rotativă” în care persoanele sunt prinse între șomaj și un loc de muncă precar, de slabă calitate.
  8. Extinderea eligibilității pentru cursuri de calificare profesională și la persoanele care nu au absolvit învățământul obligatoriu, în paralel cu cursuri de instruire speciale în competențe de bază pentru aceste persoane, astfel încât să poată fi cuprinse grupuri la risc precum persoanele aflate în sărăcie sau romii.
  9. Facilitarea unor convenţii între unitățile  şcolare din zone izolate, fără angajatori importanți în proximitate,  şi agenţi din alte zone economice, pentru a permite organizarea învățământului profesional în aceste zone.
  10. Prelungirea duratei facilităților acordate către angajatori pentru angajarea persoanelor tinere și cumularea facilităților pentru tineri cu cele acordate pentru angajarea persoanelor din grupurile vulnerabile, dacă este vorba de tineri din aceste categorii
  11. Pentru asigurarea tranziţiei de la educaţie la ocupare, tinerilor trebuie să li se asigure consiliere şi orientare în carieră de calitate, formare la locul de muncă, internship şi ucenicie de bună calitate plătite, care să răspundă abilităţilor şi intereselor acestora.
  12. Trebuie asigurat sprijinul necesar, financiar, administrativ sau de altă natură, pentru încurajarea antreprenoriatului în rândul tinerilor.
  13. Direcționarea educației non-formale spre reintegrarea socială a tinerilor excluși social, asigurarea menținerii sau restabilirii accesului la educația formală în paralel cu o reală promovare a învățării non-formale și informale și a recunoașterii competențelor dobândite

Direcţii de acţiune:

  1. Investiții eficiente în sistemele de învățământ și de formare la toate nivelurile (de la nivel preșcolar la nivel universitar) și asigurarea accesului egal la educaţie gratuită şi de bună calitate, de la nivelul primar până la cel terţiar, pentru toţi tinerii
  2. Ameliorarea rezultatelor în domeniul educației, tratând fiecare segment (preșcolar, primar, secundar, profesional și universitar) în cadrul unei abordări integrate, care să includă competențele-cheie și care are scopul de a reduce părăsirea timpurie a școlii;
  3. Pentru a atinge ţinta stabilită pentru anul 2020 de absolvire de către tineri a învățământului superior sunt necesare măsuri de atragere către educaţia terţiară a populaţiei care acum are vârsta cuprinsă între 23 şi 27 de ani, în special în contextul tendinței descendente a ratei de cuprindere în învățământul superior.
  4. Consliere vocațională reală a tinerilor de la nivelul învățământului gimnazial și secundar inferior cu ajutorul tinerilor din învățământul superior, a proaspeților absolvenți, pentru activizarea concomitent a mai multor grupe de vârstă de tineri
  5. Dezvoltarea de platforme de educație prin parteneriat între şcoli, universităţi, organizaţii de tineret şi furnizori de învăţare nonformală cu participarea membrilor comunității (părinți, tineri) din care provin beneficiarii acestor platforme de învățare
  6. Pentru a construi o cultură a înţelegerii, acceptării şi respectului, sistemele de educaţie trebuie să promoveze participarea la procesul de decizie, diversitatea şi incluziunea, mai degrabă decât să se concentreze pe examene şi certificate.
  7. Măsuri pentru promovarea e-incluziunii tinerilor, direcționate în special spre zonele mai sărace și mai izolate din mediul rural și spre categoriile de tineri cu un standard de viață mai scăzut
  8. Conceperea unor noi programe de construire sau amenajare de locuințe sociale, care să permită implementarea prevederilor legale care îndreptățesc tinerii defavorizați la o locuință, cum este cazul legii marginalizării sociale

Direcţii de acţiune:

  1. Elaborarea unei concepţii a locuinţelor sociale și diagnoza nevoii reale de locuințe sociale la nivelul României
  2. Continuarea acordării de facilități pentru achiziționarea unei locuințe pentru tineri și demararea, odată cu revirimentul economic, a unor noi programe de locuințe adresate tinerilor
  3. Realizarea unui stoc de locuinţe sociale, la nivel de 50% din nevoi, până la nivelul anului 2020 
  1. Promovarea accesului egal la sănătate a tinerilor și menținerea accesului gratuit la un pachet de servicii de bază sanitare și îmbunătițirea calității actului medical de care beneficiază copiii și tinerii

Direcţii de acţiune:

  1. Tinerilor trebuie să le fie garantate drepturile sociale, în particular accesul liber şi egal la servicii medicale de sănătate mintală şi fizică accesibile
  2. Monitorizarea mai atentă a tinerilor și încurajarea accesului regulat la consult medical pentru prevenirea apariției unor boli
  3. Promovarea unui pachet integrat dedicat tinerilor de educație pentru sănătate și educație sexuală
  4. Elaborarea unui set de măsuri de conștientizare și planificare familială dedicate tinerelor din categorii vulnerabile sociale
  1. Elaborarea și implementarea în parteneriat cu toate instituțiile responsabile din toate sectoarele a unor măsuri de suport special pentru grupurile de tineri vulnerabile social

Direcţii de acţiune:

  1. Lărgirea atribuțiilor centrelor de tineret pentru a le transforma în instituții care pot fi la nivel local centre de resurse pentru tinerii excluși social și marginalizați, integrând intervenția autoritățile locale cu responsabilități sectoriale în implementarea politicilor de tineret
  2. Elaborarea unor măsuri pentru diminuarea riscurilor importante pentru copiii și tinerii de 15-18 ani rămaşi în ţară după emigrarea părinților și lipsiţi de suportul serviciilor de asistenţă socială.
  3. Politici eficiente de combatere a discriminării tinerilor, deoarece pentru numeroase grupuri și persoane, sursele sărăciei și precarității se află foarte adesea în restricțiile de la oportunitățile și drepturile la care au acces celelalte grupuri.
  4. Integrarea actiunilor de combatere a fenomenului copiilor și tinerilor fără adăpost în ansamblul strategiilor de actiune si al politicilor sociale iniţiate de MMFPSPV; pregătirea unui cadru institutional integrat de interventie.
  5. Corelarea şi simplificarea serviciilor dedicate categoriei copiilor și tinerilor fără adăpost şi acordarea lor într-un pachet integrat – este nevoie de colaborare instituţională pentru a acorda integrat suport – acte de identitate, asistenţă medicală, asistenţă socială (indemnizaţii), acces la pensii, acces la adăposturi şi locuinţe sociale, acces la sistemul educaţional, acces la oportunităţi de angajare. Creşterea accesului acestei categori la drepturile legale oferite prin legi precum venitul minim garantat, legea marginalizării sociale, legea economiei sociale şi alte legi care includ această categorie socială printre beneficiarii eligibili
  6. Prevenirea transmiterii mai ales prin transmitere sexuală a HIV /SIDA în rândul tinerilor și reducerea, în acord cu prevederile Strategiei HIV/SIDA, până în 2015 cu cel puţin 20% a incidenţei HIV în rândul tinerilor de 15 – 29 de ani faţă de 2010.
  7. Combaterea formelor specifice de discriminare și excluziune cu care se confruntă tinerii cu nevoi speciale, asigurarea asistenței specializate pentru reintegrarea ocupațională și socială a acestor tineri
  8. Creșterea resurselor, în special a serviciilor, pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală
  9. Asistență pentru dobândirea unei locuințe, acces la educație și la servicii de sănătate al tinerilor care părăsesc centrele de plasament

Autoritatea responsabilă pentru implementarea Strategiei pentru tineret

Ministerul Tineretului și Sportului este principala autoritate guvernamentală responsabilă pentru implementarea, coordonarea și monitorizarea Strategiei naționale pentru tineret. Acesta este responsabil cu:

  • redactarea planului de acțiune al strategiei
  • elaborarea și implementarea unui plan de monitorizare și evaluare a strategiei
  • conceperea și implementarea acțiunilor din domeniul principal de intervenție privind participarea și voluntariatul
  • conceperea și implementarea acțiunilor în cadrul unor obiective specifice legate de educația non-formală, sport și agrement

Cu toate acestea, până în decembrie 2016, nu a fost adoptat un plan de acțiune care să permită implementarea sistematică a strategiei, monitorizarea și evaluarea strategiei. Pentru elaborarea și adoptarea planului de acțiune și monitorizarea implementării Strategiei Tineretului, Ministerul Tineretului și Sportului are nevoie de cooperare și sprijin din partea altor ministere sectoriale (Educație, Muncă și Justiție Socială, Sănătate, Economie etc.).

Actualizări

Nu s-au făcut actualizări ale prezentei Strategii pentru tineret.

Prezenta Strategie a Tineretului a fost precedată de Planul Național de Acțiune pentru Tineret (PNA-T) 2001 și versiunea sa revizuită pentru perioada 2005-2008. Evaluarea lor a fost făcută de Institutul pentru Științe ale Educației în anul 2011. PNA-T 2001 a fost conceput pentru a stimula participarea tinerilor la viața economică și socială, precum și pentru a dezvolta un set de măsuri menite să reducă marginalizarea și excluziunea socială. Planul începe cu o analiză socio-economică a situației și concluzionează că principalii factori de risc în ceea ce privește grupul de tineri sunt: ​​disparitățile regionale, calitatea vieții, sărăcia, șomajul în rândul tinerilor, lipsa accesului la educație, delincvență și corupție. Principalele grupuri afectate de acești factori sunt: ​​tinerii din mediul rural, tinerii aflați în șomaj, fetele tinere, abandonul școlar timpuriu. Se subliniază necesitatea de a stimula participarea tinerilor la viața economică, civilă, politică și culturală și, pentru a urmări procesul de implementare, crearea unei unități de monitorizare și coordonare a Planului – prin intermediul Comitetului interministerial pentru tineret. Sunt luate în considerare aspecte și o unitate de gestionare care să urmărească planul, precum și o unitate de informații. Mai mult decât atât, se menționează și o alocare financiară de 900 000 de euro pentru punerea în aplicare a planului de acțiune. Principalele acțiuni care au urmat planului au fost următoarele:

  1. Pentru anul 2001:
    • Facilitarea participării tinerilor la viața economică
    • Stabilirea și dezvoltarea unei rețele de centre de tineret
    • Prevenirea și combaterea riscului marginalizării și excluziunii sociale a tinerilor
    • valorificarea și stimularea potențialului creativ al tinerilor în domeniul tehnico-științific
    • Stimularea participării civice și asociativității tinerilor
    • Reorganizarea Consiliului Național pentru Tineret
    • Proiectarea unui program de încurajare a participării tinerilor la viața culturală
    • Crearea unui program de încurajare a educației non-formale
    • Dezvoltarea unei rețele teritoriale de centre de informare și consiliere
    • Crearea unui program de cercetare socială în domeniul tineretului
    • Sprijinirea inițiativelor pentru tineret
    • Crearea unui program de informare pentru tineri
    • Sporirea cooperării internaționale în domeniul tineretului.
  1. Pentru anul 2002:
  • Dezvoltarea rețelei centrelor de tineret
  • stimularea și valorificarea potențialului creativ al tinerilor în domeniul tehnico-științific
  • Proiectarea unui program de susținere a acțiunilor Direcțiilor Județene pentru Tineret și Tineret
  • Dezvoltarea programului de cercetare socială în domeniul tineretului
  • Furnizarea de programe de informare, consultanță și documentare pentru tineri
  • Susținerea inițiativelor structurilor asociative de tineret
  • Dezvoltarea relațiilor internaționale în domeniul tineretului.

Dar niciunul dintre programe și măsuri nu a avut rezultate clare în implementare și puține măsuri au fost puse în aplicare. În perioada 2005-2008, Planul a fost reorganizat, conform studiului citat, și au fost stabilite un nou set de obiective și măsuri specifice:

  • Creșterea participării tinerilor la viața socială, economică, politică și culturală și dezvoltarea oportunităților de mobilitate în scop educațional
  • Reducerea factorilor de risc care determină excluderea tinerilor
  • Dezvoltarea cadrului instituțional prin investiții în dezvoltarea politicii de tineret și actualizarea cadrului legislativ existent.
  • Comparativ cu Planul din 2001, noul Plan de Acțiune pentru Tineret nu prevedea alocări financiare pentru acțiunile propuse și mecanismele de implementare, precum și procesele de monitorizare și evaluare nu au fost menționate.

 

1.4 Procese decizionale în domeniul politicii de tineret

Structura procesului decizional

  1. Temele principale
  2. Agenția Națională pentru Tineret
  3. Monitorizarea și evaluarea politicilor

Structura procesului decizional

Procesul decizional revine autorităților centrale – Ministerului Tineretului și Sportului. La nivel local, Direcțiile județene pentru tineret și sport sunt serviciile descentralizate ale autorității centrale care colaborează cu organele administrației centrale pentru organizarea și promovarea activităților pentru tineri.

Conform deciziei Guvernului privind organizarea lor, structurile județene pentru tineret și sport au următoarele responsabilități în domeniul tineretului:

  • implementarea programelor naționale în domeniul tineretului și sportului,
  • monitorizarea implementării legislației în domeniul tineretului și sportului,
  • cooperarea cu alte structuri locale și centrale pentru organizarea de activități culturale, artistice, de agrement, educative, turistice pentru tineri, atât la nivel local, cât și internațional,
  • acordarea de asistență specializată altor organisme publice pentru crearea de programe pentru tineri,
  • oferirea de servicii de consiliere și informare pentru tineri,
  • crearea unei baze de date a ONG-urilor de tineret în județ,
  • organizarea de activități, seminarii, tabere și instruiri bazate pe metodologii de educație non-formală
  • organizarea de programe sociale pentru tinerii și copiii vulnerabili.

Ministerul Tineretului și Sportului a fost inițial finanțat în 1990, însă a fost reorganizat de mai multe ori. După ultima reorganizare din 19 ianuarie 2013, în conformitate cu Hotărârea Guvernului privind organizarea Ministerului Tineretului și Sportului în domeniul tineretului, ministerul are următoarele responsabilități:

  • asigură implementarea programului guvernamental în domeniul tineretului și sportului,
  • inițiative sau aprobă inițiative legislative care vizează asigurarea realizării obiectivelor strategice ale ministerului,
  • asigură reprezentarea României la evenimentele naționale și internaționale din domeniul tineretului,
  • monitorizează implementarea cadrului legal în domeniul tineretului,
  • cooperează cu celelalte ministere sau organisme publice, la nivel central sau local,
  • asigură implementarea acordurilor internaționale privind tineretul.

Temele principale

În timp ce Strategia Națională pentru Tineret acoperă un set foarte larg de teme, doar cinci dintre principalele priorități ale Strategiei sunt în responsabilitatea directă a principalei structuri decizionale în domeniul tineretului din România: Ministerul Tineretului și Sportului. Aceste teme sunt:

  • Învățarea non-formală
  • Voluntariatul tinerilor
  • Participarea publică și politică a tinerilor
  • Sportul tinerilor
  • Timp liber pentru tineret

Alte teme de interes pentru politica de tineret sunt ocuparea, educația, antreprenoriatul și incluziunea socială. Cu toate acestea, în nici unul din aceste domenii, grupul tinerilor nu este prioritizat și există foarte puține măsuri politice dedicate în mod direct tinerilor, așa cum este prezentat în următoarele capitole.

Principalele surse de informare și monitorizare, în acest sens, sunt Barometrele Tinerilor comandate de Minister la fiecare doi ani.

Agenția Națională pentru Tineret

În 2010, Agenția Națională pentru Tineret și Agenția Națională pentru Tineret și Sport au fuzionat și a devenit Ministerul Tineretului și Sportului, astfel cum este prevăzut de Ordonanța Guvernului privind măsurătorile pentru a reorganiza unele activități în domeniul tineretului și sportului nr. 15/2010.

Monitorizarea și evaluarea politicilor

Conform Strategiei Tineretului, Ministerul Tineretului și Sportului trebuie să elaboreze un plan de monitorizare și evaluare a Strategiei. Cu toate acestea, un astfel de plan nu este în loc, în octombrie 2017. Ca urmare, o monitorizare / evaluare / evaluare bazată pe dovezi a punerii în aplicare a Strategiei naționale de tineret a fost realizat până în octombrie 2017. O evaluare a Ministerului Tineretului și Sportului pentru tineret, inclusiv acțiunile de punere în aplicare a Strategiei pentru tineret au fost puse în funcțiune în 2016 și au fost publicate până în decembrie 2016.

Monitorizarea proiectelor și acțiunilor din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului Programe pentru tineret este doar financiară și înregistrările nu sunt centralizate exclusiv în sensul evaluării, această practică creează dificultăți pentru evaluările ulterioare, așa cum s-a întâmplat în 2016. În absența unui plan de monitorizare și evaluare din Strategia pentru Tineret, toate evaluările făcute până în octombrie 2017 de către Ministerul Tineretului și Sportului sunt ad-hoc și nu periodice. În plus, rezultatele singurei evaluări disponibile nu au fost utilizate la elaborarea viitoarelor programe de tineret, deoarece cadrul lor a rămas neschimbat în 2017.

Monitorizarea proiectelor și acțiunilor din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului Programe pentru tineret este doar financiară și înregistrările nu sunt centralizate exclusiv în sensul evaluării, această practică creează dificultăți pentru evaluările ulterioare, așa cum s-a întâmplat în 2016. În absența unui plan de monitorizare și evaluare din Strategia pentru Tineret, toate evaluările făcute până în octombrie 2017 de către Ministerul Tineretului și Sportului sunt ad-hoc și nu periodice. În plus, rezultatele singurei evaluări disponibile nu au fost utilizate la elaborarea viitoarelor programe de tineret, deoarece cadrul lor a rămas neschimbat în 2017.

Pe de altă parte, Ministerul Fondurilor Europene a efectuat evaluări privind programele europene destinate tinerilor:

  • un raport de evaluare privind intervențiile din cadrul Fondului Social European care vizează tinerii a fost pus în funcțiune în 2014 și este dat în 2015
  • un raport de evaluare privind punerea în aplicare a inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor până la sfârșitul anului 2015 și lecțiile învățate în proiectele finanțate de Fondul Social European care vizează tinerii NEETs, măsuri puse în acțiune în 2015 și implementate în 2016

Ambele evaluări au avut un statut ad-hoc, fără a fi repetate.

Cu toate acestea, până în octombrie 2017, aceste rapoarte au fost utilizate numai în programarea și organizarea punerii în aplicare a programului Fondului Social European privind capitalul uman pentru perioada 2014-2020 și nu de către alți factori de decizie.

Cultura monitorizării și evaluării politicilor publice este mai degrabă inconsistentă în România. Drept urmare, printre diferitele domenii politice relevante pentru tineri, evaluările sunt, în multe cazuri, exclusiv destinate programelor finanțate de UE care susțin o politică financiară sau un proiect public și, în acest caz, ele sunt utilizate mai degrabă pentru programarea proiectelor operaționale europene decât pentru proiectarea unor politicilor naționale.

Toate evaluările realizate în domeniul tineretului au luat în calcul, mai degrabă, rezultatele indicate de factorii de decizie. Consultarea tinerilor vizați de politici și programe este realizată pentru a asigura date empirice, dar această consultare nu este singura sursă de informare pentru evaluările efectuate, inclusiv Evaluarea Programului Ministerului Tineretului și Sportului pentru Tineret sau Programelor Europene care vizează tinerii (exclusiv sau printre alte grupuri țintă).

1.5 Abordarea trans-sectorială – lucrul cu alte ministere

  1. Mecanisme și actori

Mecanisme și actori

Strategia pentru tineret a fost dezvoltată în conformitate într-o manieră trans-sectorială. Cu toate acestea, în absența unui plan de acțiune al Strategiei pentru Tineret, intervențiile planificate de diferite ministere sunt izolate.

O politică comună este pusă în aplicare de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, în colaborare cu Ministerul Fondurilor Europene, care oferă cadrul pentru finanțarea politicii de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor, inclusiv Garanția pentru Tineri și Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor.

Nu este stabilită însă o comisie interministerială pentru tineret. Consiliul interministerial pentru educație, cultură, cercetare, tineret și minorități inclus în Legea tineretului nu include Ministerul Tineretului și Sportului, în conformitate cu Hotărârea Guvernului de instituire a acestuia și nu se axează pe politicile de tineret, ci mai degrabă pe educație și cercetare. Nu există o repartizare clară a responsabilităților între departamente, ministere sau agenții în ceea ce privește elaborarea politicii de tineret, dincolo de responsabilitățile fiecărui minister în conformitate cu propriile sale reglementări. De exemplu, politicile privind voluntariatul tinerilor pot fi elaborate de Ministerul Tineretului și Sportului și / sau de Ministerul Muncii, fără o repartizare clară a responsabilităților între aceștia.

În 2017, cooperarea intersectorială între toți miniștrii consultativi ai proiectului de lege privind noua lege a tinerilor a început să funcționeze într-un Comitet de coordonare a politicilor publice în domeniul tineretului, având ca principală cooperare subiectul Legii tineretului. Consiliul include: Ministerul Tineretului și Sportului, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor, Ministerul Educației Naționale, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Ministerul Sănătate, Ministerul Mediului, Ministerul Truismului, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării, Ministerul Consultării Publice și Dialogului Social.

1.6 Politica bazată pe rezultate

  1. Angajamentul politic față de politica de tineret bazată pe rezultate
  2. Cooperarea dintre elaborarea de politici și cercetare
  3. Statisticile naționale și sursele de date disponibile
  4. Alocări bugetare care sprijină cercetarea în domeniul tineretului

 

Angajament politic față de politica privind tineretul bazată pe rezultate

Ministerul Tineretului și Sportului implementează anual 4 programe-cadru:

  1. un program care sprijină centrele de tineret
  2. un program de sprijinire a activităților de tineret și a proiectelor de tineret
  3. un program de sprijinire a proiectelor de studenți
  4. un program de cercetare pentru tineret.

Acest ultim program este menit să informeze privind politicile naționale ale pentru tineret. Ministerul Tineretului și Sportului organizează la fiecare doi ani un Barometru al Tinerilor (un studiu reprezentativ privind situației tineretului). Cu toate acestea, bugetul disponibil pentru alte cercetări nu permite cercetări la scară largă, iar majoritatea politicilor elaborate și elaborate se bazează și pe alte surse. Statisticile naționale și Eurobarometrul au fost utilizate în permanent pentru a informa și sprijini procesul de elaborare a strategiei naționale pentru tineret.

Conform Legii tineretului, unul dintre principiile politicii de tineret este: elaborarea și promovarea unei strategii globale și integrate a tineretului bazată pe rezultatele cercetării sociale. Existența unui program anual care se repetă în mod sistematic în fiecare an este un indicator al angajamentului guvernului român pentru politica de tineret informată în domeniul cercetării. Cu toate acestea, programul nu este definit în detaliu, precizând că sunt eligibile diferite metode și abordări de cercetare (cantitative și calitative etc.). Ca urmare, nu există o înțelegere oficială a modului în care cercetarea va contribui la elaborarea politicilor.

Cooperarea – elaborarea politicilor și cercetarea

Institutul de Științe ale Educației (ISE) este o instituție publică națională de cercetare, dezvoltare, inovare și formare care funcționează ca unitate a Ministerului Educației și Cercetării Științifice. Rolul institutului este de a contribui activ la inovarea în educație în România prin dezvoltarea metodologiilor de cercetare, a expertizei și a studiilor. Institutul a implementat proiecte naționale și internaționale în domeniul tineretului și învățământului, a elaborat curricula educațională națională și module de formare pentru cadrele didactice și a metodologiilor de învățare extrem de inovatoare pilotate. Unul dintre departamentele principale ale Institutului este Laboratorul de Cercetare pentru Tineret, dar cooperarea Ministerului Tineretului și Sportului cu comunitatea de cercetare din cadrul Institutului este mai degrabă redusă.

Echipa de cercetare în domeniul tineretului a dezvoltat sondajul utilizat în prezent de companiile de cercetare contractate de Minister pentru Barometrele Bi-Anuale. Pentru 2009/2010, Ministerul Tineretului și Sportului și Institutul de Științe ale Educației (ISE) au avut un protocol de lucru pentru orientarea metodologică pentru Raportul Bianual al Tineretului, dar Protocolul nu a fost prelungit.

În baza unui parteneriat cadru cu Guvernul României, UNICEF a susținut elaborarea strategiei pentru tineret în 2014 și pregătirea planului de acțiune al strategiei pentru tineret în 2016. Revizuirea Legea tineretului a reprezentat o problemă emergentă pentru cercetarea în domeniul tineretului. Cu toate acestea, cercetarea nu a fost întreprinsă sau comandată de Ministerul Tineretului și Sportului, ci de un ONG, în parteneriat cu UNICEF. Forumul Tineretului Român, prin proiectul Rețeaua de Inițiativă a Tinerilor, proiect finanțat e UNICEF România, a analizat cadrul existent în domeniul politicii de tineret din România și a prezentat un set de recomandări care au fost integrate în revizuirea procesului legii tineretului.

Pe lângă contribuția pentru politicile de tineret care rezultă din cooperarea cu UNICEF, raportul / barometrul pentru tineret (cel mai recent în 2012, 2014 și 2016) comandat de Ministerul Tineretului și Sportului la fiecare doi ani are rolul de a susține orice politică emergentă, analiza situației tinerilor din România.

În octombrie 2016, Ministerul Tineretului și Sportului a încheiat o evaluare externă a 3 dintre programele sale, iar rezultatele au fost publicate la sfârșitul lunii decembrie 2016.

Statisticile naționale și sursele de date disponibile

Statisticile specifice privind tineretul sunt colectate prin Barometrul Tinerilor, comandat de Ministerul Tineretului și Sportului la fiecare doi ani. Organismul responsabil pentru efectuarea efectivă a cercetării este selectat de fiecare dată de Minister prin procedura de achiziție publică. Datele pentru ultimele trei barometre au fost colectate în 2012, 2014 și 2016, de către diferite institute de cercetare de piață, dar utilizând același chestionar.

Statisticile cele mai recente din 2016 includ informații despre calitatea vieții, ocuparea forței de muncă, antreprenoriat, mobilitate, educație, sprijin pentru valorile democratice și europene, valorile tineretului, sănătatea și sportul, participarea publicului, participarea politică, voluntariatul, toleranța, servicii pentru tineri.

Un raport național privind tineretul nu este elaborat în România.

Nu a fost stabilit un indicator specific pentru populația de tineret de către Institutul Național de Statistică. Cea mai importantă sursă de date privind tineretul fiind raportul / barometrul de tineret menționat mai sus.

Alocări bugetare care sprijină cercetarea în domeniul tineretului

Potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului, alocările bugetare pentru Programul de Cercetare pentru Tineret au fost reduse de la 1 000 000 lei (aproximativ 222 000 Euro) în 2006 la 350 000 lei (aproximativ 77 000 Euro) în fiecare an din 2011 până în 2016, alocarea pentru cercetare în 2015, deoarece nu a fost programată nicio cercetare pentru acel an.

Ministerul Tineretului și Sportului nu activează alocări bugetare pentru activitățile de cercetare ale Laboratorului de Cercetare Tineret al Institutului de Științe ale Educației, care este finanțat de Ministerul Educației și Cercetării Științifice și de alte fonduri nerambursabile pentru proiecte ( Granturi europene și naționale pentru cercetare științifică).

Nu există o linie specifică de finanțare care să vizeze evaluarea bazată pe dovezi a activităților și politicilor guvernamentale și / sau a ministerului.

1.7 Finanțarea politicii pentru tineret

  1. Cum este finanțată politica pentru tineret
  2. Ce tipuri de inițiative sunt finanțate?
  3. Responsabilitatea financiară
  4. Utilizarea fondurilor UE

Cum este finanțată politica pentru tineret

La nivel național, Ministerul Tineretului și Sportului administrează bugetul pentru politica de tineret. O parte din acest buget este alocată cheltuielilor administrative și de personal ale Ministerului și ale Direcțiilor județene pentru tineret și sport. Această parte a bugetului nu poate fi separată de alocările pentru sport și o cifră exactă nu poate fi evaluată. Bugetele pentru cele 4 programe-cadru pentru tineri sunt separate și disponibile publicului pe site-ul ministerului.

În anul 2015, bugetul alocat programelor și proiectelor a fost de 22 112 000 de lei (sub 5 000 000 de euro), incluzând finanțarea pentru un proiect național și 41 de granturi globale pentru ONG-uri de tineret (la nivel județean. Proiectele de tineret implementate de Ministerul însuși și prin structura acestuia: Direcțiile Județene și Casele de cultură ale studenților, finanțarea centrelor de tineret gestionate de Direcții și taberele pentru tineri și studenți organizate de MTS.

Aceleași activități sunt finanțate sub bugetul 2016 sub 17 000 000 lei (sub 3 800 000 Euro). Un plus de 350 000 de lei a fost alocat programului de cercetare pentru tineret.

În conformitate cu legea tineretului, comunitățile locale (consiliile locale și județene) trebuie să aloce bugetul local pentru politicile și activitățile locale de tineret, pe baza consultării societății civile locale a tineretului. Cu toate acestea, nu există date agregate privind nivelul bugetelor alocate la nivel local pentru politicile locale ale tinerilor.

Ce tipuri de initiative sunt finanțate?

Ministerul Tineretului și Sportului (și Autoritatea Națională pentru Tineret, înainte de înființarea Ministerului) implementează în fiecare an patru programe-cadru: un program de sprijinire a Centrelor de Tineret, un program de susținere a proiectelor de tineret, un program de sprijinire a proiectelor studențești și un program de cercetare pentru tineret.

Bugetul finanțează, de asemenea, funcționarea Ministerului Tineretului și Sportului și a direcțiilor sale la nivel județean. De asemenea, sprijină organizarea taberelor pentru tineri și studenți și a evenimentelor culturale studențești organizate de organizațiile studențești prin intermediul celor 15 case de cultură ale studenților în cele mai importante orașe universitare din țară.

Responsabilitatea financiară

Curtea de Conturi a României este organul public căruia toate instituțiile publice îi raportează pentru utilizarea fondurilor publice, inclusiv Ministerul Tineretului și Sportului și instituțiile private care beneficiază de granturi publice (inclusiv ONG-uri care primesc subvenții pentru proiectele lor din partea Ministerului). Misiunea sa este de a asigura uncția de control asupra modului în care resursele financiare ale statului și ale sectorului public sunt stabilite, gestionate și utilizate. Ulterior, Parlamentul, autoritățile, instituțiile publice și contribuabilii prezintă rapoarte privind utilizarea și gestionarea sănătoasă, astfel încât să se asigure economia, eficiența și eficacitatea. Luarea de măsuri conform recomandărilor Curții de Conturi este obligatorie pentru orice instituție sau organizație care cheltuie bani publici.

Utilizarea fondurilor UE

Fondurile UE utilizate pentru politica de tineret sunt fondurile programului Erasmus + – Tineret. O evaluare dedicată a utilizării Fondului Social European (FSE) pentru beneficiarii de tineret din România a arătat că nu au fost finanțate activități dedicate politicii de tineret. FSE a fost utilizat în principal pentru burse, instruiri și măsuri active pentru ocuparea forței de muncă (consiliere, mediere în domeniul ocupării forței de muncă etc.) și pentru proiecte care vizează prevenirea abandonului școlar.

În cadrul programului Erasmus +, principalele activități sunt evenimentele naționale și activitățile trans-naționale și internaționale care oferă spațiu pentru informare și, de asemenea, pentru dezbateri care au ca temă participarea activă a tinerilor, deschiderea unui spațiu de dialog cu factorii de decizie. Celelalte activități sunt legate de organizarea de activități de consultare cu tinerii, cu scopul de a identifica nevoile de tineret legate de participarea lor la viața democratică. Reuniunile, seminariile și evenimentele de informare, precum și dezbaterile care implică atât tineri cât și factori de decizie sunt, de asemenea, activități notabile care au ca scop creșterea participării tinerilor. În cadrul programului Erasmus Plus, participanții români au participat la cursuri de formare și activități internaționale care au abordat tema participării active a tinerilor. În cadrul programului Erasmus Plus a fost implementat un proiect KA3 și este considerat foarte important de către Agenția Națională. Proiectul Structurarea dialogului a cuprins activități care au avut drept scop dezvoltarea unor proiecte sustenabile care încorporează principii și proiecte de dialog structurat care vizează promovarea participării active a tinerilor la viața democratică. Cursul de formare a avut ca scop și crearea unei structuri de dialog între tineri și factorii de decizie și transformarea acestui tip de dialog într-o abordare coerentă și durabilă.

În cadrul programului Erasmus +, un număr total de 234 de proiecte – activități de mobilitate educațională pentru tineri – au fost aprobate pentru 2014 și 201 pentru 2015. În 2014, un număr total de 5438 tineri au făcut parte din proiectele aprobate (4961 de participanți schimburi de tineri și 477 în SEV – Serviciul European de Voluntariat). În 2015, un număr total de 4445 de tineri au participat la cele 201 de proiecte aprobate (4013 în schimburile de tineri și 432 în EVS).

Următoarele tabele prezintă numărul de proiecte aprobate în ultimii doi ani 2014 și 2015 și temele acestora, conform comunicării Agenției Naționale către Corespondentul Național al Youth Wiki.

Proiecte aprobate în 2014
Tema Nr. Proiecte
Cultură și Creativitate 79
Tineret – Participare, Politică de tineret, Lucrul cu tinerii 77
Educație antreprenorială 55
Piața muncii – Angajare 44
Incluziune – Egalitate de șanse 39
Sănătate 33
Acces pentru tinerii cu oportunități reduse 31
Cetățenie (UE), Democrație 29
Mediu/Schimbări Climatice 25
Dialog Intergenerațional/Învățare pe tot parcursul vieții 23
Metode inovative de învățare 22
Lucrul cu tinerii romi/alte minorități 21
Viață sănătoasă 19
Cooperare internațională, relații internaționale, cooperare pentru dezvoltare 18
ICT – noi tehnologii/competențe digitale 17
Dezvoltare rurală 13
Incluziune socială utilizând sportul 13
Egalitate de gen 10
Combaterea abandonului școlar 10
Dialog social 10
Dizabilități/Nevoi special 8
Dezvoltarea competențelor cheie 5
Calitate în educație 5
Stat de drept/Legislație 4
Spor 4
Pedagogie/Metode de predare 3
Recunoașterea competențelor 3
Combaterea discriminării 3
Învățarea/Predarea limbilor străine 2
Religie, etică, filosofie 1
Competențe transversal 1
Asigurarea calității 1
Mecanisme de dialog cu autoritățile publice 1
Transport și mobilitate 1

 

Proiecte aprobate în 2015
Teme Nr de proiecte
Tineret 96
Cultură și creativitate 61
Piața muncii 33
Educație antreprenorială 32
Acces pentru tineri cu oportunități reduse 27
Incluziune 27
Mediu/Schimbări Climatice 26
Stil de viață sănătos 25
ICT – competențe digitale 23
Dialog intercultural 22
Cooperare internațională 21
Democrație/ Cetățenie UE 17
Dezvoltare rurală 15
Stil de viață sănătos 13
Etică, religie, filosofie 12
Metode inovative de predare/învățare 12
Combaterea abandonului școlar 10
Egalitate de gen 8
Recunoaștere competențe 8
Predare/învățare limbi străine 7
Dizabilități/Nevoi special 6
Tineri romi/ Alte minorități 6
Dialog social 6
Justiție socială 5

În cadrul Acțiunii-cheie 3 (Tineret) – Sprijin pentru reforma politicii, în anul 2014 au fost alocate 238 408 de euro pentru proiectele implementate, iar în 2015 suma a fost de 282 716 Euro.

1.8 Cooperarea transfrontalieră

  1. Cooperarea internațională

Cooperarea cu țările europene

Potrivit Ministerului Tineretului și Sportului, prezentarea și comunicarea către Corespondentul Național au fost puse în aplicare mai multe activități de cooperare cu țările UE și țările candidate la UE pentru coordonarea politicilor și consolidarea capacităților. Activitățile de cooperare s-au desfășurat și în beneficiul tinerilor, această implicare a tinerilor în activitățile de relații internaționale ale ministerului fiind una din modalitățile de informare și implicare a tinerilor în politica de tineret.

Au fost implementate programe de cooperare pe termen lung cu Franța, Italia și Belgia, comunitățile flamande și valone, Ungaria și Moldova. Printre cele mai importante programe de lungă durată, Ministerul Tineretului și Spațiilor se menționează:

  • Franța – Program de schimb bilateral pentru tineret – dedicat atât experților din domeniul tineretului, cât și experților guvernamentali – (1991-2005). Subiecte: tabere de voluntariat, stagii de artă și stagii culturale, cursuri culturale și de limbă etc.
  • Italia – Schimburi sociale și culturale în domeniul tineretului – dedicate atât experților de tineret, cât și experților guvernamentali (1992 – 2008). Subiecte: Cursuri culturale și lingvistice pentru lucrătorii de tineret (animatori socio-culturali de tineret), identitate europeană, dialog intercultural și inter-etnic, mediu, drepturile femeii, folclor, tabere de voluntariat
  • Belgia, Comunitatea flamandă – Programul de cooperare bilaterală privind tineretul – dedicat atât experților pentru tineret, cât și experților guvernamentali – (1999-2012). Subiecte: Activitatea pentru tineret, Educația socio-pedagogică și animația pentru copiii cu dizabilități, Centrele de tineret și taberele de tineret, Voluntariatul, Antreprenoriatul.

România face parte, de asemenea, din inițiativele multinaționale din cadrul UE. În perioada 2004-2012, România a participat la Forumul Tineretului pentru Inițiativa Central Europeană (CEI). Delegațiile au fost alcătuite dintr-un reprezentant guvernamental și reprezentanți ai ONG-urilor pentru tineret. Rezultatul a fost o declarație pe un anumit subiect stabilită de Președinție. În 2009, România a deținut Președinția ICE și, la acel moment, Ministerul Tineretului și Sportului a organizat Forumul Tineretului IX CEI – Sprijinirea accesului tinerilor pe piața muncii. Începând cu anul 2015, România este invitată, în calitate de observator, la Grupul de la Vișegrad privind afacerile pentru tineret (denumit și Grupul Visegrad + România). În acest sens, în octombrie 2015 România a fost invitată la Seminarul Sănătate și Bunăstarea Tinerilor, care a avut loc la Praga, Republica Cehă. Din acel moment, România este integrată în agenda Grupului de la Vișegrad (domeniul tineretului).

 

Cooperare internationala

Potrivit prezentării și comunicării Ministerului Tineretului și Sportului către Corespondentul Național, Minsitrul desfășoară numeroase activități de coordonare a politicilor cu țările terțe și / sau alte organizații internaționale în domeniul politicilor de tineret. Activitățile și inițiativele de cooperare pe termen lung sunt următoarele:

  • Programe de schimb de tineri cu Tunisia – dedicate atât experților din domeniul tineretului, cât și experților guvernamentali (1996-2006). Subiecte: voluntariat, vizite de informare, istorie, centre de tineret, dialog intercultural
  • Programe de schimb de tineri cu Maroc – dedicate atât experților din domeniul tineretului, cât și experților guvernamentali (1994 – 2006). Subiecte: voluntariat, vizite de informare, centre de tineret, dialog intercultural
  • Acordul de cooperare privind tineretul cu Republica Moldova – dedicat atât experților în domeniul tineretului, cât și al experților guvernamentali (1993 – 2005). Subiecte: educație non-formală, voluntariat, vizite de informare, cercetare în domeniul tineretului, politica de tineret
  • Acordul de cooperare privind tineretul cu China – până în 2008 cu Federația Tinerilor din China. Programul a fost dedicat experților guvernamentali.
  • Acordul de cooperare privind tineretul cu Israel
  • În septembrie 2011, după cutremurul care a lovit regiunea Tohoku, România a invitat 18 studenți de la Universitatea Fukushima. A fost o vizită culturală. În martie 2012, delegația oficială a Autorității Naționale pentru Tineret și Sport a fost invitată în Japonia de către Ministerul Afacerilor Externe.
  • În cadrul Organizației Internaționale a Francofoniei, în martie 2008, Autoritatea Națională a Tineretului a organizat o instruire CONFEJES pentru tinerii antreprenori din SE Europei.

De asemenea, în domeniul relațiilor internaționale, din 2009, Ministerul Tineretului și Sportului organizează Programul Delgat de Tineret al României la ONU. 2 tineri, cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani, reprezintă Vocea Tineretului Român la Adunarea Generală (septembrie-octombrie) și ECOSOC – Consiliul Economic și Social – (februarie, anul următor). Programul se desfășoară în parteneriat cu Ministerul Afacerilor Externe al României.

1.9 Dezbateri și reforme curente

După dezbaterile din 2016 privind mai multe amendamente la Legea tineretului, Ministerul Tineretului și Sportului a elaborat și propus spre consultare, în mai 2017, o nouă lege a Tineretului, proiectul incluzând:

  • introducerea unei secțiuni dedicate centrelor comunitare de tineret, înființarea acestora pentru ca tinerii să beneficieze de servicii integrate și personalizate pentru tineret
  • vor fi introduse măsuri care să asigure protecția socială a tinerilor, să încurajeze incluziunea socială și inserția profesională. Proiectul de lege privind tineretul va preveni și sancționa orice formă de discriminare.
  • înființarea unor consilii consultative la nivelul municipalităților județene, al consiliilor județene și al Ministerului Tineretului și Sportului în scopul implementării eficiente a politicii de tineret.
  • Propunerea susținerii financiare a activităților de tineret de către autoritățile centrale și locale (cel puțin 25% din fondurile județene pentru activități de tineret).

Legea a fost prezentată guvernului în septembrie 2017 și trebuie adoptată de guvern și trimisă spre vot în Parlament în octombrie 2017.

Scroll To Top